Vlad Georgescu: Demitizarea istoriei ca diversiune (Editorial)

1986

Editorialul pornește de la lectura a două volume apărute în România și subliniază nevoia unor analize istorice „obiective și detașate” care să înlocuiască hagiografia practicată în cazul mareșalului Antonescu. 

„Am avut recent prilejul să citesc două cărți care mi s-au părut extrem de interesante, nu atît din pricina cuprinsului, nu atît ca valoare intrinseacă, cît ca reflex al mentalității politice a celor pe care îi reprezintă autorii și editorii celor două volume. 

Prima carte este scrisă de doi culturnici oficiali, Mircea Mușat și Ion Ardeleanu, aflați în serviciu comandat, care de mai mulți ani sînt un fel de purtători de cuvânt oficiali ai partidului în probleme de istorie și, mai bine zis, poate, în problemele unei istorii aflate la granița cu politicul. Cartea se ocupă de istoria țării în perioada 1918-1933.

Cea de-a doua carte se intitulează „Antonescu, mareșalul României, și războaiele de reîntregire” și reprezintă părerile colonelului Gheorghe Magherescu, care trăiește la București, fost membru al cabinetului militar al mareșalului, păreri expuse în lungi convorbiri cu Iosif Constantin Drăgan. Cartea, voluminoasă, peste 600 de pagini, a fost de altfel tipărită în editura acestuia din Italia. Apare deci, fără îndoială, cu aprobarea, dacă nu chiar cu blagoslovenia Bucureștiului.(…)” 

„(…) Explicația apariției celor două cărți este de natură politică. Comuniștii știu, își dau seama cît sînt de nepopulari, și folosesc aici un eufemism. Ei fac de aceea încercarea disperată de a se detașa de simbolurile urîte, denunță activitatea partidului în perioada interbelică, se dezic de ea într-un fel… Ceaușescu nu se mai percepe în linia lui I.C. Frimu, Ștefan Gheorghiu, Ștefanov, Dej – sînt prea neînsemnați pentru el și în parte vînduți Moscovei. Dl. Ceaușescu se vede acum în linie cu domnii, cu Mircea, cu Mihai, cu… Antonescu. Ca și el se vede un om providențial, neînțeles, însingurat, nemeritat. (…)”

„(…)Partidul Comunist Român nu duce bine pe umeri povara istoriei. Manipularea lui Antonescu, a lui Mircea, Mare sau Bătrîn nu mai are nici o importanță, scoaterea la lumină a problemei basarabene atunci cînd aceasta convine partidului, dar ignorarea în fond a problemelor basarabenilor, toate acestea nu au cum să ducă la unirea poporului în jurul unei clase conducătoare falimentare, care nu știe ce să facă cu puterea altceva decît rău.(…)”

(O arhivă sonoră din colecția și prin bunăvoința dnei Mary Georgescu).

 

Sursa: europalibera.org