UE: Nou pact privind migrația. Solidaritate, în loc de cote obligatorii

Comisia Europeană propune modificarea regulilor de azil și migrație, după patru ani de blocaj. Reforma pentru migranţi nu mai prevede cote obligatorii de refugiaţi, dar introduce un mecanism de „solidaritate obligatorie” între statele blocului comunitare, activat atunci când una dintre țări se va afla sub presiune.

Noul „Pact european asupra migraţiei şi azilului'' prevede ca ţările care nu doresc să preia solicitanţi de azil să participe la repatrierea celor cu cereri de azil respinse sau să participe la construcţia unor tabere de refugiaţi, relatează agențiile internaționale de știri.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că soluția găsită ar duce la un echilibru „just şi rezonabil'' între „responsabilitate şi solidaritate'' a statelor UE, cu scopul de a le convinge pe ţările care au refuzat cotele obligatorii de refugiaţi.

Este vorba, în special de țările membre ale Grupului de la Vişegrad (Ungaria, Polonia, Republica Cehă şi Slovacia) şi de Austria. Cancelarul austric Sebastian Kurz a spus marți că o repartizare a migranţilor între statele UE „nu funcţionează''.

Mult aşteptata reformă a sistemului european de azil, amânată de mai multe ori, după eșecul cotelor de refugiați decis în 2016 după valul migrator din 2015, are în vedere şi protejarea de ONG-lor care salvează migranţi pe mare și care ajung urmărite penal din acest motiv.

Noul pact revizuieşte principiul din „Regulamentele Dublin'' care stabilea că prima ţară din UE în care ajunge un migrant extracomunitar este responsabilă cu soluţionarea cererii sale de azil.

Or, revizuirea a fost cerută exact de ţările aflate în prima linie a sosirii migranţilor:, precum Grecia sau Italia.

Conform noii propuneri a Comisiei Europene, ţara care va examina cererea de azil va fi aceea unde migrantul are o rudă sau unde a muncit ori a studiat.

În celelalte cazuri, prima ţară de sosire va rămâne în continuare responsabilă cu soluţionarea acestei cereri. Numai că, de astă, dată, ea poate cere Comisiei Europene, în cazul unei presiuni migratorii, activarea unui „mecanismului de solidaritate obligatorie”.

Odată ce Comisia aprobă activarea acestui mecanism, ea decide şi numărul migranţilor care ar trebui preluaţi de celelalte state membre din ţara aflată sub presiune şi toate ţările vor trebui să-şi aducă o contribuţie în funcţie de forţa lor economică şi de populaţie, iar pentru fiecare migrant adult primit statele membre vor primi din bugetul comunitar 10.000 de euro.

Mai departe, statele UE vor putea opta între primirea unor solicitanţi de azil, o contribuţie la construcţia de tabere de refugiaţi sau finanţarea repatrierii celor fără drept de azil, aceştia din urmă fiind în principal migranţii economici care şi-au părăsit ţara nu din cauza vreunui război, ci pentru o viaţă mai bună în UE, cum este de exemplu cazul marocanilor sau al tunisienilor.

În cazul unei crize comparabile cu cea din 2015, când în UE au sosit peste un milion de refugiaţi, opţiunile statelor membre se vor reduce la preluarea migranţilor sau repatrierea celor respinşi, însă dacă o ţară nu reuşeşte într-un termen de opt luni să repatrieze către ţara lor de origine migranţii a căror expulzare şi-a asumat-o, atunci ea va trebui să-i primească pe teritoriul ei.

Acestea sunt însă alternative nerealizabile pentru ţările mici, care nu au mijloacele necesare, remarcă pentru AFP o sursă europeană.

Mai mult, unele state de origine ale migranţilor refuză să-şi preia cetăţenii înapoi.

Pentru astfel de situaţii Comisia Europeană are în vedere ca mijloace de presiune elaborarea de rapoarte anuale asupra capacităţii fiecărei ţări de a-şi prelua cetăţenii care au migrat clandestin, o măsură fiind suspendarea vizelor pentru ţările ce refuză primirea propriilor cetăţeni.

Potrivit comisarului european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, UE are în prezent 24 de acorduri de readmisie cu state terţe, dar ''nu toate funcţionează''.

Ea a declarat, citată de The Guardian, că accentul pe repatrieri reflectă realitatea schimbată din 2015. „Trebuie să ne ocupăm de situația reală și nu să ne ocupăm de situația pe care oamenii o au în cap”, a spus ea unui grup de reporteri. „Majoritatea [sosirilor] nu sunt refugiați: două treimi din sosirile neregulate vor avea o decizie negativă.”

În 2019, 491.200 de persoane au primit ordin să părăsească UE, dar numai 29% au fost repatriate în țara lor de origine. Johansson a spus că nu poate exista o eficiență de 100% a acestor repatrieri.

Un ONG a acuzat Bruxellesul că a cedat guvernelor anti-migrație.

„Comisia s-a înclinat în fața presiunilor guvernelor UE al căror singur obiectiv este de a reduce numărul persoanelor care beneficiază de protecție în Europa”, a declarat Marissa Ryan, șefa biroului Oxfam din UE.

Johansson, comisarul suedez, speră că preluarea returnărilor va fi o opțiune atractivă pentru guvernele UE care nu doresc să adăpostească solicitanții de azil. Ea a insistat că absența legăturilor istorice cu Orientul Mijlociu și țările africane nu ar trebui să fie un obstacol în calea „sponsorizării de returnare”. Ea a spus că propria țară a „investit mult în Maroc și Afganistan” pentru a încuraja aceste guverne să-și ia înapoi cetățenii.

Comisia promite, de asemenea, procese mai rapide: dorește să introducă o regulă conform căreia toate sosirile ar trebui să aibă finalizate controalele de sănătate și securitate în termen de cinci zile. În ciuda unui program-pilot promis în Grecia, rămâne neclar dacă UE are resursele pentru a accelera procedurile de felul lor lente în Grecia și Italia.

Liderii UE au redus cheltuielile cu migrația și controlul frontierelor cu 8,5 miliarde de euro sau 27%, când au încheiat un acord cu privire la următorul buget de șapte ani al blocului în iulie.

Germania, care deține președinția rotativă a UE, a declarat că își propune să ajungă la un acord cu privire la principii până la sfârșitul anului, în timp ce Comisia dorește ca legislația să fie încheiată până în iunie 2021.

Ministrul german de interne Horst Seehofer a descris planurile drept „o bază bună pentru discuții” cu statele membre. „În prezent nu există o politică europeană de migrație funcțională”, a adăugat el. „Soarta Europei va fi determinată de politica sa de migrație”.

Grecia a avut deja o reacție pozitivă, purtătorul de cuvânt al guvernului, Stelios Patsos, spunând pe Twitter că propunerea înseamnă un control mai puternic al frontierelor și o diviziune „echitabilă” între responsabilitate și solidaritate.

La mai bine de cinci ani după ce Angela Merkel a deschis frontierele Germaniei către sute de mii de refugiați, migrația continuă să împartă UE, deși a scăzut în intensitate.

Aproximativ 150.000 de migranți ilegali au ajuns în UE în 2018, cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani.

Condițiile îngrozitoare cu care se confruntă unii solicitanți de azil sunt văzute ca dovadă a eșecului UE. Agenția ONU pentru refugiați și Organizația Internațională pentru Migrație au avertizat că politica actuală a UE este „irealizabilă, de nesuportat și are adesea consecințe umane devastatoare”.

Sursa: europalibera.org