Traumele eroilor de 1 Decembrie

Sutele de soldați români care au fost răniți după 1990 în misiunile din străinătate sau miile care s-au întors cu traume psihice nu au unde să se trateze în țară.

Doar cei care au răni fizice grave ajung pe mâna unor specialiști, de obicei din baza Rammstein din Germania. Pentru tratamentul unui militar rănit, statul român plătește 6.000 de euro specialiștilor nemți.

Militarii veterani, cei care au fost pe front, și-au fixat o nouă misiune. Ca să-și ajute camarazii mai tineri, cei care vor pleca în misiuni externe și se vor întoarce cu traume, să se trateze acasă, în România.

Din 2013, militarii au făcut rost de teren, de clădire, au recondiționat viitoarea baza de recuperare. Dar chiar și așa, au nevoie de o finanțare vreo 50 de milioane de euro.

Banii speră să-i obțină de la Bruxelles, din fonduri europene. Și deși până acum nu au fost ajutați, speră să fie ajutați de noul premier, Nicolae Ciucă, și el un veteran al frontului.

 

Soldații sunt probabil cel mai important simbol al zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României. „Cu patriotismul te naști sau nu. Însă, soldații îl mai și cultivă. Acolo pe front, înveți să iubești camaradul de lângă tine, să iubești țara”, ne spune Marius Apostol.

El este un veteran al frontului, a fost de două ori în misiuni externe în Afganistan. După ce a trecut printr-o recuperare groaznică după niște răni care au nevoie de câteva zeci de secunde doar pentru enumerarea lor, Marius Apostol s-a decis, împreună cu 11 camarazi (termenul folosit de soldați pentru colegii de front) să înființeze în 2011 o asociație pentru veterani, pentru militari.

Numele complet al structurii este Asociația Militarilor Veterani si Veteranilor cu Dizabilități (AMVVD) „Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. Din această organizație au ajuns acum să facă parte peste 32.000 de membri, din tot sistemul de apărare și securitate a țării, dar și persoane civile.

Camaraderia

Camaraderia este o altă trăsătură a soldaților. Una care nu este mimată. Spiritul acesta de sacrificiu, de a depune efort pentru binele celui de alături este așa de puternic încât și întorși de zeci de ani de front, foștii colegi de batalion, de grupă, țin legătură și se ajută atunci când au probleme.

Iar cea mai mare problemă a veteranilor români este că dacă se întorc răniți fizic sau cu traume psihice, autoritățile române nu au programe care să-i ajute.

Plutonier major Barbu Marius, Batalionul Infanterie Mecanizată Focșani, a fost în două misiuni în Afganistan, în 2007 și 2009. Fiecare misiune a unui soldat român în teatrele de acțiune externe, durează maximum șase luni.

foto barbu

În timpul celei de-a doua misiuni, blindatul în care se afla Barbu a fost „lovit de un AG-7 (n.r. - rachetă) a intrat cumva în TAB. S-a oprit în blindat și a explodat. După ce am ieșit din acest impact, ca să evităm pericolul unei noi rachete, am oprit la câțiva kilometri. Atunci am văzut că unul din colegii care era în TAB nu mai este printre noi, pur și simplu a fost tăiat în doua de acea lovitură de AG-7”, povestește Barbu.

Din 1990, când militarii români au început să-și reprezinte patria în misiunile internaționale, „30 de militari au plătit sacrificiul suprem în teatrele de operație Afganistan, Irak, Bosnia”, ne spune Florin Tutunaru, colonel în rezervă, secretarul general AMVVD.

Traumele psihice sunt ignorate de autorități

Nu doar rănile fizice îi împiedică pe soldați să aibă o viață normală când se întorc de pe front, ci mai ales traumele psihice. Mulți au coșmaruri cu gloanțele care trec pe lângă, cu camarazii care sunt răniți.

„Am fost în teatru de operații din Afganistan, am două misiuni, am trăit niște experiențe neplăcute. Avem într-adevăr unele sechele fizice sau psihice, poate cele psihice nu suntem în măsură să le recunoaștem”, ne povestește Costel Paraschiv, și el cu două misiuni externe pe front.

În acest moment, așa cum ne-au precizat reprezentanții Ministerului Apărării Naționale (MApN), tratamentul și recuperarea soldaților români se face în alte state membre NATO, pentru cei care au răni fizice. Cei care au traume, au parte de consiliere de la psihologii ministerului sau de tratament psihiatric de la medicii Spitalului Militar.

Florin Tutunaru spune că este prea puțin. ”Avem 200 de militari răniți, unii foarte grav cu infirmități grave și 5.000 cu șocuri post traumatice pe care noi prin centrul de recuperare să-i integrăm să treacă mai ușor peste aceste traume”, punctează acesta.

Povestea lui Marius Apostol

Pentru a nu mai pleca la tratament în străinătate, membrii AMVVD au început din 2012 să construiască un proiect ambițios

Marius Apostol, președintele organizației, este cel care a avut ideea construirii unui centru de recuperare a veteranilor în România. Un centru care să aibă o parte de clinică, una de spitalizare, și una de recuperare posttraumatică.

Dar până să aibă această idee, Marius Apostol a trecut printr-un adevărat calvar în 2007. Atunci, el era într-o misiune în Afganistan.

„A fost un atac de 1 mai, odată cu prinderea și asasinarea lui bin Laden. A fost un atac cu un dispozitiv explozibil improvizat. Practic, deși mașina de luptă cântărea 19 tone, a sărit până la etajul 1. S-a desprins în trei locuri, am fost patru militari răniți, eu am fost cel mai grav, am avut coroana ruptă în două locuri”, începe veteranul să-și amintească de ziua nefericită

„Am fost transport în Germania, la baza de la Rammstein, unde am supus în trei săptămâni la trei intervenții chirurgicale”, mai adaugă acesta.

Dorința din zilele de chin: să-și ajute camarazii

După un an de operații și recuperare, Marius Apostol a început să spere și atunci și-a făcut o promisiune. Nu s-a gândit la propria persoană, ci gândurile lui au fost cum să-i ajute pe camarazi.

„Atunci am spus că dacă Dumnezeu mi-a dat șansa să trăiesc, trebuie să fac ceva ca acești veterani, camarazi de ai mei să aibă unde să se recupereze în țară”, continuă acesta.

Pe urmele lui Mihai Viteazu și a Regelui Mihai

„În 2018, Dumnezeu ne-a îndrumat la Târgoviște. AdIcă de locația de la Mânăstirea deal, Aninoasa, o locație de 10 hectare”, completează Marius Apostol.

De acum, mare parte din implementarea proiectului a revenit și lui Dan Voicilă, președintele (sucursalei) AMVVD Târgoviște.

„Locația este plină de istorie. La liceul militar de la Mânăstirea Dealul a învățat aici și Regele Mihai”, începe aceasta să ne povestească.

„În 2018 am reușit să-l concesionăm de la Primăria Târgoviște pentru 39 de ani, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 40 de ani. Terenul este în Aninoasa, clădirea este a administrației locale din Târgoviște”, ne explică Voicilă.

Fostul liceu militar în care a învățat și Regele Mihai un an, înainte de a fi transferat la Breaza, are două clădiri. Prima dintre ele, va fi destinată centrului de recuperare a militarilor.

Recuperare alături de familie

Aici vor fi amenajate „cabinete medicale, iar prima jumătate cabinete psihologice și psihoterapie și apoi părea de aparatura, computer tomograf și RMN. Și un robot care să-i învețe din nou pe oameni să meargă. Vom avea 70 de camere”, ne mai spune Dan Voicilă.

Camerele din fostul liceu militar au fost amenajate pentru ca alături de militari să se cazeze o rudă sau un prieten apropiat care să-l ajuta în procesul de recuperare

„Recuperarea se face în cadrul familie pentru că este și partea de șoc posttraumatic. Sunt costuri foarte mari. Un tratament mediu este între 5.000 și 6.000 de euro. Dar ca să participe și cu familia, familia plătește. Statul român decontează doar pentru militari, nu și pentru restul membrilor. Atunci am zis de ce să nu facem și aici., condiții avem, medici avem, specialiști în psihologie avem”, încearcă să ne explice Dan Voicilă.

Entuziam mult, fonduri puține

În ciuda entuziasmului membrilor AMVVD, proiectul este doar la stadiul de amenajat tencuiala. Chiar și instalația electrică în care se investise multe din economiile asociației a fost furată de hoții de cabluri. 

„Fondurile noi le avem din sponsorizări, donații și din cotizațiile membrilor asociați. La nivel național suntem 32 de membri, atât militari, dar și foarte mulți civili care au venit lângă noi”, ne mai explică Dan Voicilă.

Pentru ca acest centru să devină un proiect care să fie finalizat este nevoie de 50 de milioane de euro, ne spune Marius Apostol. Suma a fost calculată de o firmă de specialitate care a realizat un studiu de fezabilitate pentru AMVVD. Dacă ar fi banii, în doi ani totul ar fi gata, ne asigură Dan Voicilă.

De dotările acestui centru ar beneficia nu doar militarii, ci și toți angajații sistemului de apărare, de securitate, dar și populația civilă. „Dacă un pompier ar avea răni, el se poate recupera aici. Dacă un șofer are răni grave după un accident, el se poate trata aici. Nu va fi un oraș deschis. La Târgoviște va fi trata toți cei care au nevoie de tratamente de specialitate”, ne asigură Marius Apostol.

Ținta fondurilor europene

Planul de atac al militarilor de la AMVVD a fost să obțină fonduri europene. Prima dată pe exercițiu financiar european care s-a încheiat în 2020. Apoi, au visat ca proiectul să fie inclus în PNRR (Programul Național de Redresare și Reziliență)

„Proiect făcut de AMMVD, pe banii AMVVD și că el va fi înaintat la Bruxelles. Și când toate lucrurile erau bine făcute și PNRR se lucra la Bruxelles, proiectul a fost scos din PNRR”, se plânge Marius Apostol.

Acesta este supărat pe Cristian Ghinea, fostul ministru al Fondurilor Europene, pe care îl consideră vinovat de faptul că finanțarea centrului de la Târgoviște a fost scoasă din PNRR.

„Din păcate nu mai inclus în PNRR”, ne repetă președintele AMVVD pentru a-și arăta cât de mare este dezamăgirea sa.

Speranțele de după 25 noiembrie

Dar mentalitatea militarilor este să nu renunțe niciodată. În plus, visele veteranilor încep să prindă contur după 25 noiembrie. Atunci, un camarad de-al lor a fost numit în fruntea guvernului României. Generalul Nicolae Ciucă, cu misiuni în Irak și Afganistan, a fost investit prim-ministru.

De altfel, Nicolae Ciucă și-a și donat în urmă cu doi ani și uniforma cu care a fost în Afganistan centrului de la Târgoviște, din dorința de a sprijini acest proiect.

„Este ținuta domnului actual premier din Afganistan când a participat la Batalionul 20 infanterie Craiova”, ne spune mândru Dan Voicilă.

Și Marius Apostol devine mai optimist când vine vorba de numele noului premier. „Este veteran al teatrele de operații, a fost acolo de două ori, cunoaște proiectul asta, având în vedere susținerea dumnealui sperăm că la anul proiectul să între în linie dreaptă, pentru că nu mai trebuie decât afizul Bruxelles-ului.

Tot pe fonduri europene?

Tot, pentru că nu avem altă posibilitate.

În final, Marius Apostol ține să ne spună că o astfel de investiție nu este un moft al unei asociații, ci este un proiect care ar ajuta România. „Un astfel de centru de recuperare nu are nicio țară din zonă. Nu are nici Bulgaria, nici Cehia. Aici ar putea veni la recuperare și persoane din alte state”

Pentru ziua de 1 Decembrie, veteranii au două motive de mândrie. Că vor mărșălui pe sub Arcul de Triumf de ziua națională și că speră că la anul, cu ajutorul noului remier, să înceapă lucrările la Târgoviște.

„Armata Română a plătit cu viața. Și la ora actuală curge sânge românesc pe teatrele din Bosnia, Irak sau din Afganistan. Mai mult de atât ce poate să fie, decât când un militar al armatei române își dă viața pentru România”.

Misiunile externe

După 1990, România a participat în zeci de misiuni internaționale, fie cu forțe ale Ministerului Apărării Naționale (Irak, Afganistan), fie cu reprezentanți ai trupelor Ministerului de Interne (Bosnia, Angola).

În acest moment, conform datelor MApN mai sunt în jur de 600 de români în misiunile internaționale ale NATO, UE și alte alianțe.

Cel mai mare număr de soldați români a fost dizlocat în Afganistan. Aici, între 2001 și 2011,au fost peste 32,000 de militari. În Irak, au fost puțin peste 10.000 de reprezentanți ai Armatei Române.

 

Sursa: europalibera.org

Ooni Koda

Web site realizat de Dow Media servicii Web Design | Gazduire Web furnizata de SpeedHost.ro