Țară în service | Recensământ 2022. De ce nu a reușit statul român să-și numere cetățenii la timp

Decalat cu un an din cauza pandemiei și realizat în premieră și în format online, recensământul din 2022 s-a dovedit un semi-eșec. Statul român a alocat de două ori mai mulți bani decât la recensământul precedent, cel din 2011, însă, în ciuda avantajului autorecenzării, rezultatele sunt sub cele de acum un deceniu. De ce?

Pe 15 iulie, la 120 de zile de la debutul recensământului 2022 (14 martie), rata de recenzare era de sub 85%. Mai puțin de 16 milioane de persoane din cele 19 milioane, cât știa statul român la finele anului trecut că s-ar afla în țară, fuseseră înregistrate în baza de date coordonată de Institutul Național de Statistică (INS).

Procesul a depășit așadar așteptările în ceea ce a reprezentat o premieră - autorecenzarea, inclusiv cea asistată. 46% din populație, adică 8,9 milioane de români, au izbutit să introducă (în mod corect) datele online, cu mult peste așteptările reprezentanților INS, care estimau că doar unul din trei români se va autorecenza.

În total, au fost completate aproximativ 10,7 milioane de chestionare, în jur de 1 milion fiind invalidate.

Baza de date ar fi trebuit completată cu informațiile culese în format clasic - inclusiv de la persoanele cu chestionare invalidate - din poartă în poartă, de recenzori. Aici, în mod inexplicabil, lucrurile s-au împotmolit, deși România avea experiența anului 2011, când recenzarea fizică a populației a decurs mult mai rapid.

Termenul de desfășurare a recensământului a fost din nou prelungit, până în 31 iulie, în localitățile „unde recenzarea nu s-a încheiat”, a anunțat miercuri Comisia Centrală pentru Recensământului Populației și Locuințelor. Asta după o primă prelungire a termenului, din 17 iulie în 24 iulie.

Dacă în cazul autorecenzării prelungirea cu 2 săptămâni (din 15 mai - 27 mai) a fost cauzată de afluxul mare de chestionare, în cazul recenzării față în față motivul îl reprezintă faptul că datele strânse nu sunt încă suficiente.

De pildă, în primele 45 de zile ale recensământului în fizic de anul acesta (proces care a debutat în 31 mai), la nivel național fuseseră recenzate circa 7 milioane de persoane. Mai puțin de jumătate din cât fuseseră recenzate, în doar 12 zile, în 2011.

La recensământul de acum un deceniu, între 20-31 octombrie au fost recenzate peste 19 milioane de români. Numărul a fost agregat ulterior cu date obținute din colectarea indirectă, proces în urma căruia s-a stabilit că populația României era de peste 20 de milioane de locuitori.

Și dacă luăm în calcul autorecenzarea, nivelul din prezent al recensământului, de sub 16 milioane de persoane recenzate în patru luni, este mult inferior celui din urmă cu 11 ani, când datele au fost culese exclusiv de către recenzori.

Asta deși bugetul aprobat încă din 2020 pentru recensământul actual a fost aproape dublu, aproape 80 de milioane de euro (392 milioane de lei), în comparație cu circa 40 de milioane de euro în urmă cu 11 ani.

Suma generală a fost repartizată între Secretariatul General al Guvernului - Institutul Național de Statistică (INS) și cele peste 3.200 de unități administrativ teritoriale din țară.

Autoritățile locale alocă din bugetele lor sumele necesare plății recenzorilor și a coordonatorilor acestora - în limita a 192.000 de lei / UAT, urmând să le recupereze din sumele defalcate din TVA, potrivit Legii bugetului de stat. Dacă recenzorii de pe teren sunt plătiți per chestionar, cei cu rol de coordonare beneficiază de remunerații fixe, respectiv pe ore lucrate.

Și cea mai mare parte a banilor alocați INS merg către cheltuielile de personal, în condițiile în care peste 620 de persoane urmau să fie angajate în direcțiile județene de statistică din țară, pe o perioadă determinată, de 1 sau 3 ani.

Centrele fixe de recenzare, surpriza recensământului. Îmbulzeală și haos în Sectorul 2

Din cauza cifrelor slabe, autoritățile s-au văzut nevoite să înființeze 700 de centre fixe de recenzare, a căror activitate nu era prevăzută inițial în calendarul recensământului.

Zilele acestea, în astfel de centre apar adesea stări de nervozitate. Oamenii sunt frustrați că sunt nevoiți să aștepte la cozi și câteva ore.

Este cazul centrului fix de recenzare deschis de Primăria Sectorului 2 pe strada Maior Coravu Ion. Marți, peste 150 de persoane au așteptat ore în șir pentru a fi înregistrați de unul dintre cei doi recenzori.

„Oamenii au venit de la 6 dimineața și au așteptat până spre ora 16 sau chiar 17 să fie recenzați. S-a trecut fiecare pe o listă, dar gardianul a încurcat-o la un moment dat și s-a dat peste cap ordinea. Am întâlnit o doamnă cu diabet, venită de la prima oră și intrată la recenzare doar pe 15.30. E inimaginabil”, ne-a spus o bucureșteancă ajunsă la centrul de recenzare pentru a-și însoți o rudă, în vârstă de peste 60 de ani.

Un al treilea recenzor a sosit în centru spre închiderea programului (Centrul e deschis până la ora 18), pentru a-i prelua, după program, pe cei rămași în așteptare.

„Centrul de recenzare e în apropierea Arenei Naționale, o zonă cu foarte mulți pensionari, care ajung să stea ore bune în așteptare. Le-am zis să păstreze numerele de pe listă și oamenii să vină la o oră a doua zi, au zis 'nici vorbă', că o vor rupe și se reia de la zero. Atunci oamenii stau și așteaptă cu orele. E o lipsă cruntă de organizare, de umanitate”, a adăugat femeia.

Ea a explicat că oamenii sunt speriați de amenzi și că prelungirea termenului de recenzare devine o necesitate, în condițiile în care mulți dintre ei nu au fost luați în evidențe.

Sectorul 2, unde acum funcționează șase puncte fixe de recenzare, a înregistrat de altfel cea mai cruntă criză de recenzori din țară. La o săptămână de la debutul recenzării față în față doar un sfert din necesarul personalului era contractat.

„La fel cum recenzorii intră în platformă, ar trebui permis în continuare și accesul persoanelor fizice, sunt atâția tineri care i-ar putea asista pe cei vârstnici să se recenzeze”, a conchis bucureșteanca.

O filmare obținute de Europa Liberă relevă tensiunea care există între cetățenii veniți să se recenzeze, pe de o parte și personalul care asigură recenzarea, respectiv paza obiectivului, pe de alta.

„Cum se poate ca o persoană care a venit la 8.15 să fie a 46-a pe listă și cineva care a venit la 8 fără cinci să fie tot a 46-a”, repetă intrigat un cetățean, fără a primi un răspuns edificator.

Recenzorii par și ei copleșiți.

„Eu nu mai pot să lucrez așa, vă rog să dați dovadă de respect și față de ceilalți și față de dumneavoastră și să fiți corecți”, spune una dintre recenzoare, ieșită să liniștească spiritele.

Buluceală de oameni este și în centrele fixe de recenzare din celelalte orașe mari din țară, de la Timișoara și Brașov, la Constanța, Iași și chiar Cluj-Napoca, câteva din orașele cu cele mai scăzute de recenzare.

Valurile de oameni prezente în aceste centre sunt explicate pe de altă parte și de amenzile vehiculate în cazul refuzului de recenzare, între 1.000 - 3.000 de lei.

20 iulie: Recenzarea, 63% în capitală și 88.3% la nivel național

Rata de recenzare în capitală era de doar 55% în 15 iulie, cea mai scăzută din țară. Urmau județele Timiș și Ilfov.

În 20 iulie rata recenzării în București a ajuns la 63%, cu o creștere spectaculoasă a recenzărilor în ultimele zile, potrivit unui răspuns transmis joi, 21 iulie, de către INS, la solicitarea Europei Libere.

Astfel, în 20 iulie peste 30.000 de recenzări au fost înregistrate în capitală - în centre fixe și pe teren, dublu față de nivelul de săptămâna trecută. Rămâne însă cea mai mică rată de recenzare din țară, comparativ cu celelalte județe, „podiumul” fiind completat de Timiș și Ilfov.

La nivel național, rata de recenzare în România a ajuns în 20 iulie la 88.3% din populația rezidentă estimată.

Orașele riscă să piardă fonduri și alte „beneficii”

Încheierea recenzării la un nivel mult inferior populației rezidente în mod real poate afecta drastic alocările bugetare către municipii, care sunt raportate (și) la numărul locuitorilor.

„Da, există acest risc, ca alocările să fie afectate, cele mai acute efecte vor fi că va scădea numărul de consilieri locali și cel al numărului de polițiști locali prevăzuți de lege. Sperăm totuși că până la final ne vom apropia de recenzarea populației reale pe care o avem”, a spus pentru Europa Liberă primarul Timișoarei, Dominic Fritz.

În municipiul de pe Bega au fost recenzați până acum doar 176.000 de locuitori, deși orașul are 320.000 de locuitori cu domiciliul aici. La aceste cifre, numărul consilierilor ar scădea de la 26 la 23 iar cel al polițiștilor de la 300 la 176, a avertizat public subprefectul Ovidiu Drăgănescu.

Dacă nu ar fi fost prelungit termenul recensământului, aceste ipoteze ar fi devenit realitate.

Primarul municipiului Buzău, Constantin Toma, avertizase de asemenea săptămâna trecută că doar 83.000 (aproximativ 65%) din cele 130.000 de persoane cu domiciliul în oraș se recenzaseră.

„În situaţia în care vom înregistra mai puţin de 100.000 de locuitori, vom scădea ca oraş de la rangul II la rangul III, ceea ce va determina pierderi atât financiare (mai puţini bani de la UE şi Guvern), dar şi mai puţini profesori, medici, etc)”, a transmis într-un comunicat de presă edilul.

„Ţin să vă reamintesc că toată dezvoltarea viitoare a orașului nostru va depinde de numărul de locuitori înregistraţi la acest recensământ”, e apelul prin care primarul îi îndemna pe buzoieni să contacteze ei recenzorii de pe teren sau să se deplaseze în cele 2 puncte fixe de recenzare deschise în oraș.

De ce acest regres și aceste situații disperate, care vor duce cel mai probabil la o nouă prelungire a termenului, până în 31 iulie - ultima permisă de altfel de legislație?

Este întrebarea la care Europa Liberă a căutat răspuns.

„Era nevoie de o campanie serioasă pentru Recensământ”

Dificultatea găsirii recenzorilor și lipsa de consecvență a acestora, organizarea defectuoasă, scăderea încrederii în autorități și răspândirea de temeri exagerate, traduse în reticența respondenților, dar și sumele necompetitive, în special în orașele mari, oferite recenzorilor, sunt principalele cauze.

Asta reiese din discuțiile Europei Libere cu recenzori, primari, sociologi, specialiști în studii efectuate pe teren și reprezentanții INS.

„A lipsit o campanie centralizată de comunicare, software-ul a avut multe probleme - faptul că zeci de mii de timișoreni s-au autorecenzat dar nu s-au luat în calcul, dar au fost șterse datele deși au primit mail de confirmare...”, a spus primarul Timișoarei, Dominic Fritz.

El susține că dintr-un necesar de peste 300 de recenzori în oraș, 260 sunt în prezent activi pe teren, iar la aceștia se adaugă alte câteva zeci în cele nu mai puțin de 14 puncte de recenzare deschise tocmai pentru a recupera din decalajul recenzării - puțin peste 50% din populația cu domiciliul aici.

Gradul de recenzare este ceva mai mare la Cluj-Napoca, 68%, dar totuși modest având în vedere că recensământul a intrat deja „în prelungiri”.

„Cred că au fost peste 400 de recenzori în total, dar mulți au renunțat pe parcurs și au venit alții. Bugetele de promovare au fost extrem de mici. Poate era util ca perioada de autorecenzare să se fi prelungit și mai mult, în al doilea rând cu o mai bună organizare de la nivel central, mă refer la INS, nu la Ministere, lucrurile ar fi stat altfel”, a spus pentru Europa Liberă viceprimarul municipiului, Dan Tarcea.

Rolul primăriei a fost strict de a încheia contractele cu recenzorii, atribuțiile identificării și selectării acestora revenind direcțiilor județene din subordinea Institutului Național de Statistică, a subliniat purtătorul de cuvânt al Primăriei Brașov, Sorin Toarcea.

Unul din liderii autorecenzării la nivel național, orașul se numără între reședințele de județ cu rată încă insuficientă de recenzare odată cu debutul formatului clasic al recensământului.

„Concluzia noastră este că persoanele care au vrut să se recenzeze au făcut-o în special în faza autorecenzării, ceilalți nu au fost foarte interesați de acest proces”, a explicat el.

Neîncredere în instituțiile statului

Afirmația reprezentantului Primăriei este împărtășită și de sociologul Gelu Duminică, profesor asociat la Universitatea București.

„Este ca în cazul vaccinării. Cei care au dorit să se vaccineze au făcut-o de la bun început”, a spus sociologul.

El a adăugat însă că stadiul actual al recensământului este cauzat de o neîncredere viscerală a oamenilor în autoritățile statului, atât centrale cât și locale.

„Nu uitați că statul ăsta ne-a cam mințit, sau asta e percepția. Statul ne-a spus că nu e Covid, apoi că e Covid, dar ei încălcau regulile. Pe urmă ne-au spus că nu măresc taxele și le-au mărit. De ce să am eu încredere că nu îmi vor folosi (în alt scop, n.red.) datele?”, a explicat el.

Astfel, oamenii ar fi devenit reticenți în a deschide ușa recenzorului.

Pandemia nu a făcut decât să erodeze această încredere și să arate slăbiciunile statului.

„Relația dintre statul român și cetățean e mai degrabă bazată pe neîncredere, nu pe încredere. Cetățeanul nu mai achisează la dorința statului de a-l vaccina, de a-l recenza, a-l informa, nu mai reacționează, tocmai pentru că tot ce înseamnă stat s-a îndepărtat de el”, a spus Duminică.

Chiar și așa, evoluția nesatisfăcătoare a recenzării putea fi evitată, „printr-o campanie serioasă și transpartinică și știu ce spun când subliniez transpartinică”.

„Nu s-a făcut o informare corectă, partidele nu au stat de vorbă între ele, nu a existat un program național, un obiectiv național pe asta. Am asistat la discuții în care o formațiune politică, amenința cu boicotarea Recensământului”, a explicat el.

Profesor la Facultatea de Sociologie din București, el a reclamat faptul că în rândul studenților nu a existat o campanie de promovare, astfel încât aceștia să fie atrași în rândul recenzorilor.

El a mai spus că dacă recensământul nu va oferi date corecte, există riscul realizării unor investiții neadecvate cu profilul populației din diferite zone.

„Ajungi să faci creșe unde nu se nasc copii, săli de sport unde nu are cine să îl practice”, a conchis el.

„Au crescut standardele de trai, mulți nu și-au mai dorit să fie recenzori!”

Recensământul înaintează mai greu decât așteptările în primul rând din cauza dificultății găsirii recenzorilor, spun reprezentanții Institutului Național de Statistică.

Un necesar de 20.000 de recenzori a fost estimat la nivelul întregii țări, însă în județele cu rată scăzută încă de recenzare, a existat constant un deficit important.

Atât la Recensământul din 2011, cât și la cel din 2002 ar fi existat aproximativ 100.000 de recenzori, potrivit INS. Atunci nu a fost utilizată însă și autorecenzarea.

Situația cea mai critică de la Recensământul actual a fost în București, unde, în prima săptămână a recenzării față în față, erau contractați doar 40% din cei aproape 1.700 de recenzori necesari. În Sectorul 2 al capitalei doar un sfert din recenzori au fost antamați.

„De unde în 2011 oamenii se băteau să fie recenzori, acum pur și simplu nu și-au dorit. Standardul de trai a crescut între timp și nu a mai fost motivant”, a spus purtătorul de cuvânt al INS, Vladimir Alexandrescu.

Din acest punct de vedere, salariul mediu net în România a crescut de la recensământul precedent, de la 1.444 de lei, la peste 3.879 de lei. Pe de altă parte, ultimele luni au adus o inflație galopantă și creșteri substanțiale ale cheltuielilor esențiale - de la facturi, la carburanți și bunurile alimentare.

Reprezentantul INS a spus, în repetate rânduri, că remunerația oferită recenzorilor, 7 lei pentru chestionarul aplicat persoanei, respectiv 3,5 lei pentru recenzarea locuinței este suficient de atrăgătoare. S-au acordat sporuri de 2 lei per chestionar / persoană, 1,5 lei / locuință, în localitățile cu gospodării dispersate.

Sume necompetitive, plătite doar în toamnă

Atragerea recenzorilor a eșuat în special în centrele universitare, începând cu capitala și continuând cu Timișoara, Iași și chiar Cluj-Napoca, acolo unde coordonatorii recensământului sperau că din rândul studenților va proveni „grosul” recenzorilor.

Pentru locuitorii și studenții din aceste orașe, banii oferiți nu au fînsă un factor motivant, au subliniat însă mai mulți specialiști, dar și unii primari, consultați de Europa Liberă.

„Este principala problemă a Recensământului. Într-un oraș precum Clujul, studenții care vor să lucreze sunt absorbiți imediat de zona de servicii, la alte venituri. Foarte puțini acceptă să lucreze pe aceste sume”, spune sociologul Norbert Petrovici, prodecan al Facultății de Sociologie din UBB, specialist în studierea pieței muncii.

De aceeași părere este și Valentin Rațiu (28 de ani), care deține (încă din studenție) propria firmă de operatori de teren. Lucrează la studii care necesită aplicarea de chestionare pe teren, cu instituții prestigioase, pentru studii pe teme sociale, dar și politice.

„Eu când negociez, nu negociez niciodată la un preț de sub 2,5 lei / minut, din care operatorul primește aproximativ 50%. La sume de 7 lei, sau 3,5 lei riști să contractezi oameni nepregătiți dispuși să lucreze pe acești bani, o problemă cu care ne confruntăm și noi în piață”, a explicat el.

„În Timișoara sunt venituri mult peste media națională, iar cu acești bani e foarte greu să speri că atragi lume. Pe noi nu prea ne-a întrebat nimeni ce și cum”, a spus primarul Dominic Fritz.

Valentin Rațiu spune pe de altă parte că recrutarea de studenți este un proces mai dificil decât s-ar crede, iar dacă voia să îi implice la Recensământ, INS trebuia să demareze campanii țintite în rândul acestora, pe grupuri de Facebook și Wattsapp, respectiv pe Tik- Tok sau Instagram.

Faptul că banii sunt plătiți retroactiv, abia din toamnă, a tras cu siguranță și mai mult înapoi avântul unor potențiali recenzori.

„E mult prea mult să fii plătit după 2-3 luni, e inechitabil, la orice angajator ai lucra. Oamenii își fac poate planuri. La studiile în care lucrez oamenii sunt plătiți în 2 săptămâni de la încheierea chestionarelor”, a adăugat Rațiu.

Plata retroactivă este de înțeles în contextul în care chestionarele trimise de recenzor au trebuit centralizate și validate, spune Ciprian Iftimoaei, director adjunct al Direcției Regionale de Statistică Iași.

Oferă exemplul recensământului agricol, în coordonarea căruia a fost implicat la nivel de județ, când procedurile de recenzare s-au încheiat în august, iar în septembrie au fost efectuate plățile.

Ținând cont că recenzorul poate obține 5.000 - 6.000 de lei, recenzorul e dispus să aștepte până în toamnă, susține purtătorul de cuvânt al INS, Vladimir Alexandrescu.

„Trebuie să vedem exact cine câte chestionare are și câte sunt valide. Sperăm să începem plățile în a doua jumătate a lui august”, a spus el.

Au deschis sau nu cetățenii ușa recenzorilor?

O piedică subestimată în calea reușitei recensământului 2022 a fost și reticența a numeroși oameni legată de primirea recenzorilor. Doar cei perseverenți au depășit hopurile întâmpinate.

„Mai ales la început, lumea era reținută și nu doar cei în vârstă. Sunam la interfon și nu răspundea nimeni. Reveneam, cu răbdare, chiar și de câteva ori dacă a fost cazul, ne împrieteneam între timp și apoi erau mai deschiși”, ne-a declarat Victoria S, recenzor de la începutul recenzării față în față, într-unul din cele mai populate cartiere din Cluj-Napoca.

Mai are un job și lucrează în timpul liber, între 4-8 ore, în funcție de program, dar și de situație.

„Începeam de pe la 16 și stăteam până pe la 20, 21, dar era când m-a prins și zece seara. Unde erau mai multe persoane îți lua mult timp, să completezi și să trimiți pentru fiecare”.

„Erau oameni care erau acasă și nu deschideau, râzând de după ușă”, ne-a spus, sub protecția anonimatului, o altă recenzoare, implicată în recensământ încă din 14 martie, care prestează acum într-un centru fix de recenzare.

Un recenzor din Cluj ne-a mărturisit, de altfel, că a formulat trei sesizări pentru refuzul recenzării.

Sociologul Ciprian Iftimoaei, de la DRS Iași, a explicat că s-a izbit el însuși, în munca de teren din ultimii ani, de rețineri ale oamenilor în a participa la diverse studii sociologice.

„Nu înțelegeau de ce îi întrebăm pe ei, la ce vom folosi datele, trebuia să le explicăm pe îndelete ce facem”, a explicat el.

Sociologul spune că pregătește un studiu pe tema Recensământului, în care va reflecta impactul autorecenzării, care a decurs foarte bine în „urbanul mare dezvoltat, București, Brașov, Timișoara, Cluj”, care stau rău, sau modest, la recenzarea față în față.

Antreprenorul Valentin Rațiu susține că față de acum 9 ani, când și-a deschis firma de operatori de interviuri de teren, oamenii sunt totuși mai deschiși în a răspunde la chestionare. Problema este modul în care sunt abordați.

„Și eu la început mă loveam de refuzuri, dar am învățat în timp cum să mă adresez și cum să pun problema. Nu se verifică nici că oamenii sunt mai deschiși la țară, decât la bloc. Singura diferență e că în sate sunt mulți pensionari și îi găsești mai ușor acasă. Personal, prefer a doua variantă, pentru că îți ia mai puțin timp”.

Adeseori însă, tinerii care lucrează în munca de teren nu sunt întotdeauna pregătiți să facă față interacțiunii cu oamenii pe care îi iau la întrebări. Tocmai de aceea recensământul ar fi necesitat training-uri serioase și inclusiv însoțirea pe teren a recenzorilor, cel puțin la început.

„Mulți studenți sunt destul de anxioși în a interacționa cu oamenii. Se tem că vor fi refuzați, nu știu cum să interacționeze. Tocmai de aceea îi însoțesc pe teren, între o săptămână și chiar o lună”, a subliniat el.

Tânărul a ținut să sublinieze că, în paralel cu dificultățile recenzării „fizice”, introducerea autorecenzării este un mare plus.

„Statul are oricum aceste date, nu sunt justificate temerile!”

Un alt motiv care a contribuit la reticența oamenilor este și răspândirea de informații false și temerile cu privire la modul în care ar urma să fie folosite datele, spun unii dintre cei intervievați de Europa Liberă.

„Principala problemă, pe care mi-au spus-o mai mulți operatori, este că unele persoane susțineau că s-au autorecenzat online, deși de fapt introduseseră pe platformă doar numele și adresa. Făceau asta poate din lipsă de timp, sau comoditate, dar și din reticență, antrenată de unele voci publice care îndemnau la neparticipare”, a spus Valentin Rațiu.

Pe de altă parte, unii specialiști în securitate cibernetică, au obiectat față de modul de criptare al datelor și de faptul că ar putea fi folosite în alt scop chiar de funcționari implicați în proces.

Reprezentanții INS au subliniat însă că au luat măsurile de siguranță necesare, iar datele culese la Recensăminte nu sunt folosite niciodată în alt scop decât cel statistic și nu sunt transmise altor instituții, precum ANAF, în scopul amendării unor cetățeni.

„Instituțiile statului au deja astfel de date, precum cele colectate la Recensământ. Direcția de Evidența Persoanei, de exemplu are asemenea date, ce face în schimb Recensământul este să îți arate situația locativă efectivă, câți oameni stau efectiv într-o localitate”, a spus viceprimarul Dan Tarcea.

Și sociologul Gelu Duminică a accentuat faptul că datele există în bazele instituțiilor publice, subliniind inclusiv că la recensământul din 2011 s-au agregat și date culese de la alte instituții, care au „îmbogățit” numărul celor recenzați pe teren cu aproximativ 1 milion.

De altfel, cifrele recensământului de atunci au fost controversate, fiind relevante pentru cvorumul necesar demiterii fostului președinte Traian Băsescu.

În 2013, vechiul președinte a fost demis de premierul Victor Ponta, fiind înlocuit cu Tudorel Andrei, președintele instituției și în prezent.

De altfel și recensământul în curs poate fi validat, chiar dacă procentul de recenzare nu va ajunge la 100%, dar va depăși pragul de 95%, potrivit INS.

Cel mai probabil va fi realizată o nouă prelungire a termenului, până la 31 iulie. Potrivit purtătorului de cuvânt al INS, Vladimir Alexandrescu, este ultima prelungire admisă de legislație.

Datele provizorii urmează să fie publicate la finalul anului, iar cele finale în prima jumătate a anului viitor.

 

Sursa: europalibera.org

Ooni Koda

Web site realizat de Dow Media servicii Web Design | Gazduire Web furnizata de SpeedHost.ro