CEDO a constatat încă 2017 că România are prea puține celule și prea mulți deținuți. Un deceniu mai târziu, doar un penitenciar din 45 respectă 100% normele europene. Deținuții au fost compensați până în 2019 cu zile de libertate în baza recursului compensatoriu. După abrogarea acestuia, au reînceput să dea în judecată statul român. Problema rămâne una de sistem.
În 2017, România primea termen până în 2025 să rezolve problema condițiilor de detenție. Recomandarea principală era să asigure minimum patru metri pătrați pentru fiecare deținut, dar și condiții decente celor încarcerați.
De atunci și până în prezent, statul român nu a amenajat niciun loc de detenție nou. Autoritățile au făcut doar reamenajări și au creat 200 de locuri noi în celulele conforme. Marile proiecte de construcție a unor penitenciare noi au rămas pe hârtie.
În închisorile din România sunt, scriptic, aproximativ 17.500 de locuri. În urmă cu cinci-șase ani, în perioada de glorie a luptei anticorupție și împotriva crimei organizate, acestea erau ocupate de 28.000 de oameni, distribuiți în 45 de pușcării. În 2022, sunt aproape 22.000.
Faptul că în penitenciarele din România nu sunt locuri suficiente pentru numărul mare de condamnați face ca în multe celule să fie îngrămădiți mai mulți deținuți decât impun normele europene privind respectarea drepturilor omului.
Aceste norme prevăd ca fiecare deținut să aibă un spațiu de patru metri pătrați la dispoziție. Însă, în penitenciarele românești, sunt întâlnite des celule-hală, cu peste 30 de condamnați, sau mini-celule de 12 metri pătrați în care sunt înghesuiți și opt deținuți.
Lipsa spațiului pentru infractori nu este un moft, iar supraaglomerarea face ca, uneori, spun specialiștii, să fie imposibilă reintegrarea socială a celor care se eliberează.
Unii deținuți ies din penitenciare mai înrăiți față de societate decât au intrat, ceea ce crește riscul de recidivă. „Asta pentru că numărul abuzurilor fizice sau psihice de după gratii este foarte mare într-un spațiu care nu poate fi controlat de gardieni”, explică reprezentanții APADOR-CH (Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki).
Deținuții agresează fizic sau sexual adesea alți colegi de celulă. Aceste concluzii au fost preluate și într-un raport al Departamentului de Stat al Statelor Unite privind respectarea drepturilor omului din România.
„Conform statisticilor oficiale, suprapopularea a reprezentat o problemă, în special în acele penitenciare în care nu s-a respectat suprafața standard de patru metri pătrați per deținut, stabilită de Consiliul Europei. Condițiile în sistemul de penitenciare au rămas în general precare, iar observatorii au menționat insuficientele investiții în reparații și modernizare”, se precizează în raportul Departamentului de Stat.
Supraaglomerarea, pe scurt
În afară de penitenciarul din Găești, județul Dâmbovița, restul de 44 de penitenciare au cel puțin o secție care nu respectă limita de patru metri pătrați pentru un condamnat.
Reprezentanții APADOR-CH au constatat, spre exemplu, că la Penitenciarul Rahova spațiul de patru metri pătrați este calculat luând în calcul și grupul sanitar din celulă, fapt contrar recomandărilor europene.
Chiar și așa, în cele 17.500 de locuri din cele 45 de penitenciare sunt înghesuiți la acest moment aproape 22.000 de condamnați.
Rețeaua de penitenciare din România se află în subordinea Ministerului Justiției. Ministrul Cătălin Predoiu susține că problemele sistemului de detenție pot fi rezolvate doar cu o finanțare adecvată.
„Am avut un dialog bun cu Ministrul Finanțelor pe toate subiectele semnalate”, ne-a transmis acesta. „Niciun stat din UE nu-și poate permite să se joace cu siguranța cetățenilor. Acest fenomen va fi un temei pentru a explora cu CEDO în viitor și găsirea unei soluții”, a mai explicat Predoiu.
Din 2017, de la prima condamnare a României la CEDO pentru nerespectarea drepturile deținuților, și până astăzi nu s-a pus nicio cărămidă pentru construirea unui nou penitenciar. Asta deși Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) are de aproape doi ani o finanțare europeană de peste 177 de milioane de euro pentru a amenaja două închisori noi.
Reprezentanții Administrației Naționale a Penitenciarelor ne-au explicat că procedurile administrative care trebuie îndeplinite au împiedicat deschiderea șantierelor. „Trebuie ținut cont că penitenciarele sunt unități cu caracter militar și din acest motive, totul este mult mai complicat”, a transmis ANP, într-un răspuns oferit Europei Libere.
Lipsa de inițiativă a Ministerului Justiției are două urmări negative. În primul rând, îi avantajează pe infractorii periculoși, condamnați înainte de 2019, care în baza recursului compensatoriu impus din 2017 pot ieși mai repede de după gratii.
Apoi, în al doilea rând, deținuții pot ieși nu doar mai repede din închisoare, ci pot și obține bani de la stat. Între 3.000 și 10.000 de euro au fost sumele compensatorii acordate de CEDO pentru deținuții care reclamau condițiile inumane din temnițe românești.
Între 2011 și 2017, România achita anual despăgubiri în medie de 5 milioane de euro, bani pe care îi primeau deținuții care reclamau, printre altele, la CEDO că nu au un spațiu alocat de patru metri pătrați. Între 500 și 600 de condamnați au primit astfel de daune de la instanța europeană, conform unei statistici a ministerului de resort.
Grozăviile care se petrec în celulele suprapopulate
Reprezentanții APADOR-CH, dar și ai altor asociații, susțin că lipsa spațiului îi transformă pe unii deținuți în persoane mult mai violente decât erau înaintea detenției. Asta în condițiie în care rolul penitenciarului ar trebui să fie reeducarea.
De exemplu, pe una dintre clădirile celui mai dur penitenciar din România, cel din Giurgiu, au fost amenajate opt colivii metalice în care sunt scoși zilnic la aer, câte o oră, deținuții cei mai violenți.
Este vorba de deținuții de la Secția E9 – Grad Sporit de Pericol (GSR). Această secție este menționată în rapoartele de monitorizare a două ONG-uri, dar și în reclamațiile foștilor deținuți.
Acești deținuți sunt scoși în coliviile de pe acoperiș pentru că nu s-au găsit spații în curtea penitenciarului. Cei mai periculoși deținuți, din secțiile de maximă securitate, au voie prin lege să iasă o oră pe zi în curte.
„Secția GSR-ul este pedeapsă în cadrul pedepsei, o formă de izolare perpetuă asimilată cu tortura de Comitetul pentru Prevenirea Torturii”, spune Eugen Chiracu, președintele unei asociații privind respectarea drepturile omului.
Conducerea penitenciarului spune că acest sector este necesar pentru a proteja viața gardienilor și a celorlalți condamnați.
„Se întreprind toată măsurile legale necesare care să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, să fie împiedicată sustragerea deținuților de la executarea pedepselor privative de libertate, precum și pentru protejarea vieții acestora, a personalului locului de deținere și a oricăror alte persoane”, ne-au transmis reprezentanții închisorii.
Scrisoarea unui deținut abuzat sexual
Un alt exemplu este la Jilava. În urma unei inspecții a reprezentanților APADOR-CH, aceștia au constatat că persoanele încarcerate acolo nu aveau apă caldă, deși lucrau la o firmă de salubritate.
„Deținuții s-au plâns asupra acestui aspect, spunând că programul de furnizare a apei calde este insuficient. S-au plâns mai ales cei care muncesc. Spre exemplu, cei 36 de deținuți din secția a doua, regim semi-deschis, din camera E 2.10. Ei lucrau la groapa de gunoi de la Glina și au afirmat că au nevoie să facă baie zilnic după ce vin de la muncă, dar sunt nevoiți să se spele cu apă rece”, au constatat reprezentanții APADOR-CH.
Lipsa spațiului face ca în fiecare celulă să fie un șef, iar ceilalți să fie „sclavii” lui, fără ca gardienii să aibă cum să controleze în permanență relațiile din celulă.
„Paul” a fost cazat în urmă cu câțiva ani la penitenciarul din Iași. În trei săptămâni acesta a fost umilit și torturat de proprii colegi de temniță. „Am fost abuzat sexual timp de două săptămâni, zi de zi, seară de seară, în camera 25, Secția 9 din Penitenciarul Iași”, relatează tânărul. Acesta avea 19 ani când a fost încarcerat.
„În afară de abuzurile sexuale și bătăile la care am fost supus, agresorii mei mă mai puneau să le fac masaj sau ventilație, când era caniculă. Dormeam două-trei ore pe noapte”, mai arată tânărul, prin intermediul unei scrisori.
După ce medicul închisorii a constatat violul și abuzurile, tânărul a fost mutat la penitenciarul de la Poarta Alba, județul Constanța.
La închisoarea din Galați, reprezentanții APADOR-CH au găsit în Camera E1.7 , care e de maximă siguranță, un deținut care a povestit că încerca să obțină un transfer definitiv de la Giurgiu la Galați, pe motiv că e agresat de colegii de celulă din Giurgiu.
„O camera și mai ales grupul sanitar din Secția E6 – regim închis – opt erau într-o stare avansată de degradare, pline de igrasie. Deținuții s-au plâns și ei de ploșnițe, de mâncarea proastă și care e nevariată, de igrasia din cameră și din grupul sanitar, de lipsa bazinului la WC și de faptul că dincolo de geamurile camerei sunt montate panouri care împiedică aerul să intre – de aceea aveau și geamurile scoase”, au mai constatat reprezentanții APADOR-CH.
Începutul recunoașterii sistemului de tortură
Au trecut mai bine de patru ani de când România a fost condamnată la CEDO pentru supraaglomerarea și condițiile proaste din penitenciare. „De atunci și până acum, nu s-a întâmplat mai nimic”, susțin sindicaliștii din cadrul ANP.
După hotărârea pilot de condamnare din 2017, Guvernul a aprobat un plan de măsuri care trebuie pus în practică în următorii șapte ani. Cifrele arată însă că promisiunile au rămas doar pe hârtie.
Decizia Curții Europene (aprilie 2017) a venit la mai puțin de un an de la o revoltă masivă a deținuților din opt penitenciare din România, care au protestat împotriva condițiilor de detenție (iulie 2016).
O anchetă a ANP a ajuns la concluzia că răscoala condamnaților a fost pornită de doi lideri interlopi: Ioan Clămparu și Adrian Corduneanu. Cei doi se aflau încarcerați la penitenciarele din Botoșani și Iași. Conducerea ANP ne-a transmis că s-au făcut plângeri penale pentru liderii revoltei.
Problema locativă, rezolvată la CEDO
Nemulțumirile deținuților de la acel moment, dar manifestate constant din 2000, au fost legate de condițiile de detenție și mai ales de supraaglomerarea din celule, de lipsa spațiilor de plimbare din curtea închisorilor etc.
Din 2007, judecătorii europeni au început să dea dreptate deținuților români care s-au plâns de condițiile inumane din celule.
Costel Bragadireanu a fost condamnat din 1993 la 20 de ani de închisoare pentru că și-a ucis iubita. El a fost trimis la Penitenciarul Giurgiu.
În 2007, avocații săi au obținut la CEDO în care statul român era vinovat pentru condiții de tortură.
Cu bani în buzunar la eliberare
În 2012, CEDO constată că România are o problemă de structură cu penitenciarele. Atunci, Curtea a pronunțat o hotărâre în cauza Iacov Stanciu împotriva României în care a reținut că, „în pofida eforturilor autorităților române de a îmbunătăți situația, există o problemă structurală în domeniul condițiilor materiale de detenție”.
În aprilie 2017, CEDO a inițiat o hotărâre (plecând de la cauza Rezmiveș contra România) prin care impunea guvernului de la București să prezinte în următoarele șase luni un program de măsuri pe o durată de șapte ani. La finalul acestei perioade, viața în penitenciare ar trebui să nu mai fie considerată o tortură.
Eliberări cu viteză accelerată
Ministru al Justiției în acel moment era Tudorel Toader. Acesta a propus imediat după decizia CEDO un plan de investiții, care nu a fost respectat niciodată conform sindicaliștilor din sistem.
În schimb, Tudorel Toader a găsit o soluție ingenioasă de care beneficia orice deținut român care primise o condamnare din 2012 și până în 2017. Ca recompensă pentru condițiile de tortură din penitenciare, fiecare deținut primea practic o micșorare a condamnării.
Conform Legii 169/2017, la fiecare 30 de zile de stat după gratii, condamnatului i se mai scădeau alte șase zile. Astfel, la fiecare cinci luni de temniță se consideră că deținutul a executat șase luni din pedeapsa primă de judecători.
În baza recursului compensatoriu, deținuții care își executau pedeapsa în condiții improprii au fost eliberați condiționat, iar cei care și-au ispășit condamnarea, au fost despăgubiți.
Printre condițiile stabilite de lege care le permit deținuților să primească zile compensatorii se numără și lipsa temperaturii adecvate în cameră sau lipsa luminii naturale.
„Cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 metri pătrați/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză”, se mai preciza în legea amintită.
Schimbarea nu a fost una pozitivă
Recursul compensatoriu impus de Tudorel Toader nu a îmbunătățit viața de după gratii. Ba din contră, susțin sindicaliștii din sistem.
Nici spațiile destinate deținuților nu au fost mai generoase. „Gradul de aglomerare din penitenciarele din țară era, în 2017, în anul condamnării de către CEDO, de 122,67%. În 2018 a scăzut la 115,33%, iar astăzi este de 112,47%. Chiar dacă procentul s-a micșorat în ultima perioadă, situația este în continuare critică”, spune Sorin Dumitrașcu, liderul sindicatului din cadrul ANP. Aceste susține că „este o problemă de sistem”.
În ciuda acestor critici, recursul compensatoriu a dus la un minim de deținuți. În 2019, numărul persoanelor încarcerate a coborât spre 20.500, de la 28.000 cu trei ani înainte.
În esență, spune Dumitrașcu, „criminalitatea a fost mutată din penitenciar, pe stradă”.
„Nicăieri raportul CEDO nu a amintit de amnistii, grațieri sau beneficii pentru deținuți. Tot discursul CEDO a fost pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru și de detenție, respectiv clădiri, celule etc. Asta a dispus CEDO. Raportul CEDO a fost folosit pentru a se da acest blestemat de recurs compensatoriu”, mai spune Dumitrașcu.
Tudorel Toader a explicat mereu că proiectul recursului compensatoriu nu este al lui, ci fusese inițiat de guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloș, în perioada 2015-2016.
În decembrie 2019, recursul compensatoriu a fost anulat în Parlament, după ce la Palatul Victoria a fost instalat un nou guvern condus de Ludovic Orban.
Cristi Dănileț, judecătorul suspendat de CSM la începutul acestui an, ne-a explicat că prevederile recursului compensatoriu se aplică în prezent oricărui condamnat înainte de decembrie 2019, când legea a fost abrogată.
O altă urmare a abrogării recursului compensatoriu este că deținuții au reluat moda proceselor deschise la CEDO împotriva României.
Spre exemplu, Tibor P., un deținut de 59 de ani, s-a adresat CEDO pe 16 iulie 2019. El a arătat că, între 2012 și 2015, a fost deținut în mai multe închisori din țară. A acuzat condițiile de deținere, printre care suprapopularea, igiena precară, lipsa băilor, ventilația insuficientă și spațiul redus pentru depozitarea și consumul alimentelor, dar și felul în care a fost transferat între penitenciare.
CEDO a stabilit anul trecut că, între 2014 și 2015, când a fost deținut pe penitenciarul Deva, reclamantul a avut la dispoziție un spațiu personal mai mic de trei metri pătrați, astfel că au fost încălcate prevederile referitoare la condițiile de deținere.
În urma acestor observații, judecătorii i-au acordat lui Tibor Polgar daune morale de 2500 de euro și 200 de euro pentru cheltuieli de judecată.
În cadrul judecării acestui caz, CEDO a remarcat măsurile întreprinse de autoritățile din România pentru a reduce supraaglomerarea din penitenciare. Însă Curtea a observat că, după o scădere până în iunie 2020, tendința de suprapopulare a închisorilor a început să crească timp de șase luni.
Soluția: investițiile
În ceea ce privește investițiile propriu-zise, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) ne-a precizat că va crește capacitatea de cazare la anumite unități din țară, subliniind că lucrările vor fi gata în 2025.
Administrația Națională a Penitenciarelor a anunțat că vor exista lucrări pentru a crește capacitățile de cazare la unitățile din Deva, Găești, Târgu Jiu și Târgu Ocna. Vor fi aici 512 locuri noi de detenție.
Astfel, ANP „mai are în derulare 31 de astfel de proiecte (pavilioane de deținere noi, care vor fi construite în perimetrele actualelor penitenciare), aflate în diverse stadii de întocmire a documentațiilor aferente”,au mai punctat reprezentanții administrației.
Mai mult decât atât, se adaugă și cele două noi penitenciare din Berceni (1000 de locuri) și din Unguriu (900 de locuri).
Penitenciarul Berceni, din județul Prahova, va avea 1.000 de locuri cu regim de maximă siguranță și închis. Noua pușcărie se află în administrarea Penitenciarului Ploiești. Valoarea investiției se ridică la 133,40 milioane de euro.
Penitenciarul Unguriu va fi construit în județul Buzău și va avea 900 de locuri cu regim semi deschis și deschis. Valoarea investiției se ridică la 49.09 milioane de euro. Locația se află în administrarea Penitenciarului Focșani.
Proiectele sunt finanțate printr-un împrumut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.
Sunt primele penitenciare noi construite în ultimii 28 de ani.
Sursa: europalibera.org
Web site realizat de Dow Media servicii Web Design | Gazduire Web furnizata de SpeedHost.ro