Studio videochat Piata Unirii sau tentatiile parcului vara

Sfarsit de august. Copacii mai sensibili plang pe alocuri cu lacrimi amare de frunze ingalbenite prematur. Se starneste un vant usor si le desprinde de pom, asa cum destinul ne desprinde de casa parinteasca, de locul in care ne-am nascut si ne duce departe, in lume.
Studio videochat Piata Unirii este cu siguranta un loc la fel de tentant ca parcul pe care il strabat acum la picior cu o minune de baietel de mana. Retraiesc propria copilarie alaturi de el, fiindca el ma obliga sa ii fiu partener de joaca si de petrecut ziua prin oras.
-Nu vrei tu sa ma duci la tir? Vreau sa trag, sa vad cat de bine nimeresc. Ah, este inchis! Dar mergem la Realitatea virtuala 7 D.
-Te duci singur, dragul meu! Eu nu mai sunt copil.
Pune buza.
-Eu vreau sa vii cu mine! Ce este asa greu? Sau iti este frica, spune drept!
Ma priveste insistent, umed si rugator, incat nu ii pot spune:”NU!”
Simulator 7 D? Nici macar nu se pomenea de asa ceva in vremea mea.
Copilul din mine spune: “Da”. El vrea sa incerce, iar adultul cedeaza incet-incet. Tipul care se ocupa de sistem sta la umbra. Nu are clienti. Il intreb daca ii poate da bilet numai copilului, iar el imi spune ca nu poate porni aparatul numai pentru o persoana.
Raspunsul lui categoric a multumit copilul din mine. Achitam cinstit 20 de lei si intram. Este intuneric. El s-a cocotat deja pe scaune, eu ma urc mai greu: deh, kilogramele in plus, anii. Fac un efort sa nu il dezamagesc, fiindca se uita deja cum sa ma ajute. Ma infometez cate putin in fiecare zi sa slabesc. Nu mai merge asa.
Ne asezam pe scaune, ne punem ochelarii si ne trezim intr-un roller coaster cu care calatorim in jungla printre liane, apoi prin munti, fiind atat de aproape de peretii de stanca. Coboram in pesteri, trecem prin apa, simtim vantul in plete, fiori pana in varful picioarelor. Este frumos, este fascinant. Si cand te gandesti ca nu doream sa incerc!
Poate ca facem la fel cu multe lucruri in viata si asa pierdem pe mana noastra. Peisajul este de vis, te racoresti in sala, oricat de cald ar fi afara, ai timp sa reflectezi la ce te framanta sau dimpotriva sa te eliberezi.
Pana la urma nu are sens sa te mai gandesti la ceva aici. Este ca si cum ai calatori in tine insuti, sa vezi daca in postura de adult in care te gasesti faci fata copilariei de acum.
Eu am descoperit ca pot si m-am felicitat pentru asta. Ma pot lepada oricand de varsta mea de adult sa retraiesc copilaria pe care nu am avut-o. Sa fii copil astazi poate fi greu sau usor in functie de cat de mult te iubesc parintii…
Spuneam ca este bine ca parintii sa fie moderati in iubirea lor pentru copii. Recent am cunoscut o fetita cu lipsuri mari in educatie, dar care spune cu mandrie:
-Mami nu imi da nimic cu zahar, fiindca fac carii si ma ingras.
Astazi trec pe langa vata cu zahar in trei culori si ma gandesc cat de bine ar fi sa ii dea si ei mai multa educatie si putine dulciuri din cand in cand, fiindca va descoperi ea, cand va creste, cat de bune sunt dulciurile si probabil ca atunci se va depune grasimea in mod inestetic…
Vata de zahar are aroma de mar verde, de fructe de padure, de portocala. Din loc in loc fac cu ochiul chioscurile cu inghetata si frigiderele pline cu sticle colorate de suc sau cu apa rece ca gheata.
Gasim si labirintul cu oglinzi, canalul pe care aluneca barcutele si un roller coaster pentru adulti si unul pentru copii.
Si-asa, si-asa balciurile copilariei noastre s-au transformat in parcuri, adica au capatat o forma mult mai frumoase si in timp ce balciurile se organizau numai la sarbatori, copiii oraselor mari le au la dispozitie in fiecare zi.
Ce trista eram cand ratam un balci din cauza lipsei banilor. Erau doar doua-trei pe an, in timp ce copiii moderni pot strabate parcurile in fiecare zi.
Este atata frumusete in jur, incat ei si-ar dori sa ramana mereu copii, iar noi ne uitam cu ochii umezi dupa ce am pierdut…
In era copilariei noastre, parintilor putin le pasau de nevoile noastre emotionale!

 

 

Cauti Gazduire Web? Alege Speedhost.ro