Sergiu Nicolaescu, Draga Olteanu Matei, Sebastian Papaiani, Geo Saizescu, Amza Pellea, nu vor mai fi cinematografe

Scrisoare deschisa a directorului general RADEF Romaniafilm Marius Iurascu:

"Trei ani si jumatate de mandat ca director general al Romaniafilm inseamna pentru mine o perioada de realizari majore si de bucurii sufletesti pe care nu le pot exprima in cuvinte. Cum s-ar putea descrie bucuria pe care am trait-o in 26 ianuarie 2011, cand cinematograful “Republica” din Cluj a primit numele gigantului cinematografiei romanesti Florin Piersic ? Cum ar trebui sa se scrie cuvantul “lacrimi” pe care Florin le-a lasat pe umarul meu, spunandu-mi ca “dupa parintii mei, care mi-au dat viata, tu ai facut cel mai frumos gest pentru mine” ? Ce hartie ar putea suporta starea de lesin care a cuprins-o pe doamna Draga Olteanu Matei, pe scena cinematografului “Dacia” din Piatra Neamt, cand am anuntat-o ca m-am hotarat sa reabilitez sala si sa se numeasca “cinema Draga Olteanu Matei” ? Sau discutiile avute cu Sergiu Nicolaescu pentru cinema “Victoria” din Tg. Jiu, Sebastian Papaiani pentru cinema “Modern” din Pitesti, cu Geo Saizescu pentru cinema “Portile de Fier” din Turnu Severin, cu Ion Besoiu pentru cinema Arta din Sibiu, cu Oana Pellea pentru cinema “Patria” din Craiova si lista ar putea continua… De ce trebuie sa ne moara valorile nationale pentru a le putea pune pe piedestalul recunoasterii ? Nu, nu sunt de acord, tocmai de aceea nu vreau sa plec de la Romaniafilm, pana nu vad aceste cinematografe reabilitate, modernizate, digitalizate si rebranduite !
Din pacate, in aceasta frumoasa tara, gandirea unor guvernanti, numiti politic in scaune care nu l-i se potrivesc, nu analizeaza rezultatele din punct de vedere managerial, ei stiu doar un lucru: cum sa distruga ! Stau si ma gandesc, cu ce i-am gresit d-lui. Puiu Hasotii, actualul ministru al culturii si patrimoniului national, cand mi-a cerut demisia ? De ce, inainte de a ma chema in biroul sau somptuos, de a se uita la mine ca la un dusman (chiar daca ne vedeam pentru prima data), nu a cerut informatii de la angajatii ministerului, ca sa inteleaga ce rezultate de exceptie a avut regia in ultimii trei ani ? Vina mea majora este ca am fost secretar de stat in acelasi minister, dar, din pacate, nu din acelasi partid din care dl. ministru face parte… Oare stie dl. ministru Hasotii ca in 2009, cand am preluat RADEF Romaniafilm, regia avea peste 115 miliarde de lei vechi datorii ? Oare stie dl. ministru Hasotii ca actuala echipa manageriala a refacut integral trei sali de cinema, in speta “Florin Piersic” din Cluj, “Premiera” din Ploiesti si “Europa” din Bucuresti, sala care face parte din sistemul Europa Cinema, pentru a se putea mandri ministerul ca realizam cererile Bruxelles-ului ? Stie dl. ministru Hasotii ce inseamna Caffe Cinema 3D, adica cele 5 minisali de cinema 3D pe care le-am inventat si construit integral, din niste holuri insalubre ale unor sali de cinema total nerentabile ? Va garantez ca habar nu are, el doreste doar sa “puncteze” in fata colegilor de partid ca “a facut curatenie” in ministerul pe care-l conduce, eliberand din functie inca un “dusman politic”…
Dar, cred ca i-am acordat prea multa atentie d-lui ministru al culturii si patrimoniului national si nu acesta este scopul scrisorii deschise. Romanii trebuie sa afle, de fapt, ce este important, legat de viitorul filmului in Romania. Daca va aduceti aminte, imediat dupa Revolutia din ’89, teatrul, opera, concertele, in general spectacolele de arta de buna calitate, fusesera lasate intr-un con de umbra si ne invadase genul de manifestare de o cultura indoielnica. Pana in 2000, cand au aparut multiplexurile in Romania, salile de cinema ale RADEF erau singurele de pe piata, regia avea monopol, ceea ce-i conferea o stabilitate lejera in activitate. Imediat dupa explozia construirii multitudinii de mall-uri, in majoritatea capitalelor de judete, cinefilul a devenit consumator captiv de film in multiplex, in principal datorita salilor mult mai moderne, datorita ofertei generoase de spatii de entertainment si shopping, oferite de aceste constructii. Regia, datorita faptului ca niciodata nu a beneficiat de fonduri din partea Guvernului Romaniei, a fost depasita “la pas” de concurenta, ajungand in 2009, cand am preluat managementul, la datorii istorice de peste 115 miliarde de lei vechi, sali de cinema insalubre, neincalzite si dotate cu aparatura tehnica din anii ’80. Datorita faptului ca ani de zile RADEF nu platise datoriile la distribuitorii de film, in toate cinematografele rulau filme vechi, de arhiva, unele chiar fara licenta de difuzare valabila, ceea ce le facea cu atat mai neinteresante pentru publicul deja invatat cu multiplexurile. Am fost obligat sa aplic o terapie de soc si sa fac orice pentru a putea readuce publicul in salile Romanieifilm… Astfel, printre altele, am inventat caravana “Filmul romanesc accesibil tuturor”, care in parcursul acestor trei ani a avut peste 100.000 de spectatori, in orase unde, din pacate, romanul nu mai vazuse film de peste 10 ani. De asemenea, am trimis in tara, in peste 50 de orase, o alta caravana, dotata cu aparatura de proiectie digitala 3D, unde salile de cinema au fost neincapatoare pentru publicul avid de film 3D, chiar daca acesta nu era in premiera…
Digitalizarea celor 3 sali de cinema ale Romaniafilm au adus incasari record, care au depasit toate asteptarile ! Ca exemplu, cinema “Premiera” din Ploiesti, a avut parte de doua inaugurari, in functie de investitiile pe care am reusit sa le facem acolo. Astfel, pana in 2010, cinema “Patria” din Ploiesti, pe parcursul unui an calendaristic, incasase doar 40.000 de lei. Dupa deschiderea minisalii Caffe Cinema 3D, in prima luna, aceasta a incasat, singura, fara sala mare (cu o capacitate de 700 de locuri), 35.000 de lei, la o capacitate de doar… 55 de locuri. Dupa modernizarea si digitalizarea salii “Patria” din Ploiesti si transformarea acesteia in “Premiera”, incasarile au crescut cu 900 %... No comment.
Regia are in acest moment cateva probleme majore, pe care dl. Hasotii, in calitatea sa de ministru al culturii ar trebui sa incerce sa le rezolve impreuna cu echipa manageriala de la RADEF Romaniafilm. Principala problema o reprezinta iminenta digitalizarii salilor de cinema, intrucat, in maxim un an, filmul nu va mai fi distribuit pe pelicula, va veni doar in sistem digital DCP, iar in acest moment regia nu detine decat 3 sali digitalizate. Costurile aferente digitalizarii unei sali de cinema se ridica la o suma cuprinsa intre 100.000 si 150.000 de euro, in functie de marimea salii. Daca facem calculul pe salile care functioneaza in acest moment, suma necesara digitalizarii ar fi de maxim 3,5 milioane euro… Oare, de ani de zile, ministerul culturii nu putea sa gaseasca variante pentru acesti bani, in conditiile in care, daca analizezi bugetul ministerului, sumele alocate pe diverse proiecte aberante, depasesc de zeci de ori necesarul digitalizarii salilor ?
Trebuie sa atac si problema spinoasa a filmului romanesc… Multumita unor tineri regizori, scenaristi, actori sau producatori de film, Romania si-a capatat un merituos loc pe harta internationala a filmului. Sunt curios daca actuala conducere a ministerului culturii si patrimoniului national a vazut, in cinema, filmul lui Cristian Mungiu, “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” ? Sincer, nu cred, pentru ca acest film de exceptie, care a fost distins cu Palme D’Or la Cannes, a rulat cateva zile in multiplexuri, din pacate nu a facut incasarile pe care le-ar fi vrut patronii de multiplexuri, dupa care, producatorii filmului au luat hotararea sa-l prezinte in caravana, in 16 orase, unde a putut fi vizionat de peste 18.000 de cinefili… La acea data, Cristian Mungiu, cel mai titrat exponent al noii generatii, pe buna dreptate, spunea: “Rezultatele Caravanei, raportate la numărul de spectatori, ne-au demonstrat că oamenii vor să vadă filme, nu şi-au pierdut interesul faţă de cinema. Noi am făcut un prim pas pentru a aduce filmul acolo unde nu existau condiţii. Mai departe, însă, este responsabilitatea autorităţilor în domeniu să se ocupe de crearea acestor facilităţi – renovarea şi extinderea sălilor de cinematograf…”. Romanii trebuie sa cunoasca adevarul despre banii din care se produc filmele romanesti, pentru se produc si din banii lor. Astfel, statul roman finanteaza anual productia de film romanesc prin Centrul National al Cinematografiei, sumele puse la dispozitia fondului cinematografic fiind atrase din diverse taxe si impozite. In urma concursului de proiecte, se produc filme romanesti, unele de exceptie, altele doar pentru a fi produse… Cele de exceptie sunt distinse cu diverse premii in festivalurile de prestigiu pe plan mondial, ceea ce ridica automat nivelul de recunoastere a cinematografiei romanesti, aflata in plina crestere de forma. Dar, din pacate, distributia nationala a acestor filme se face 90% in salile de cinema ale Romaniafilm, intrucat multiplexurile nu le difuzeaza datorita incasarilor minore. Nici pe operatorii privati nu-i putem condamna ca iau aceste hotarari, deoarece discutam de o economie de piata si nici un multiplex nu va difuza un film romanesc in detrimentul unui blockbuster, care-i aduce incasari de peste 1000%... Si atunci, se pune problema: de ce finantam productia de film romanesc, daca nu avem unde sa-l difuzam, daca cinefilul roman nu poate viziona aceste filme ? Cat de greu poate fi pentru Guvernul Romaniei sa gaseasca banii necesari reabilitarii si digitalizarii acestor sali de cinema ? Aceasta ar fi intrebarea la care ar trebui sa ne raspunda dl. Hasotii, atunci cand tot dansul se intreaba, in declaratiile publice rautacioase la adresa RADEF Romaniafilm “de ce se duce romanul la multiplexuri si nu in salile Romaniafilm ?” !!!
Sunt obligat sa ma refer din nou la componenta politica a existentei RADEF Romaniafilm. Astfel, in 2008, de Sfintele Sarbatori ale Craciunului, conducerea ministerului culturii de atunci (de asemenea PNL), a inventat o lege (303/2008), prin care trecea in patrimoniul consiliilor locale salile si gradinile de cinema ale RADEF. Nu a contat in acel moment ca multe dintre acestea erau revendicate pe Legea 10/2001, ca erau grevate de procese pe Legea 346/2004 a IMM, nu a contat ca regia era aproape falimentara si nu existau fondurile pentru cadastrarea, intabularea, plata datoriilor catre autoritati, pentru predarea-primirea efectiva a acestor active, nu a contat nimic. A contat doar faptul ca au fost promise salile si gradinile de cinema primarilor, in prag de alegeri electorale… Legea 303/2008 a fost cosmarul regiei timp de peste 3 ani, fiind predate catre primarii aproape 200 de sali si gradini de cinema, care, prin efectul legii, aveau obligatia sa nu le schimbe destinatia, sa aloce banii necesari, prin hotarari de consiliu local, pentru reabilitarea acestora si redarea in circuitul cinematografic. Surpriza ! Din cele aproape 200 de cinematografe predate catre primarii, functioneaza, dupa 4 ani, doar… 2 !!!
In 2011, Guvernul Romaniei, la initiativa actualei echipe manageriale ale RADEF Romaniafilm, a promovat OUG 47/2011, care statuteaza, pentru prima oara dupa Revolutia din ’89, regimul juridic al acestor active. Astfel, din salile si gradinile de cinema care au mai ramas dupa predarea catre primarii, 33 de sali au fost introduse in proprietatea publica a statului roman, ceea ce inseamna ca aceste active nu vor mai putea fi vreodata transformate in cluburi, sali de bingo, carciumi, etc. Aceste sali ar trebui sa faca obiectul unei finantari guvernamentale (intr-o forma legala), pastrate ca sali de cinema ale statului roman, indeplinind astfel si una dintre cerintele Uniunii Europene referitoare la cultura. OUG 47/2011 spune clar ca, de la publicarea sa in Monitorul Oficial, nu se mai pot preda catre autoritatile locale sali si gradini de cinema, cele care au fost predate pana la aparitie fiind in continuare sub efectul Legii 303/2008, adica autoritatile avand aceleasi obligatii pe care le-am enumerat mai sus. Dar, din nou surpriza !!! Dupa ce dl. ministru Hasotii a preluat ministerul, RADEF Romaniafilm a inceput sa fie bombardata cu adrese din partea unor primarii, pentru predarea catre acestea a unui numar de active, sali si gradini de cinema, aflate in orase conduse de primari… bineinteles PNL ! Oare legea nu are aceleasi articole pentru toata lumea ? Oare legea nu se aplica decat unor anumite categorii de alesi locai si guvernanti ? Din nou, no comment…
Eu sunt multumit de perioada petrecuta la RADEF Romaniafilm, pentru ca am preluat “un mort frumos cu ochii vii” si l-am transformat intr-un Fat Frumos. Din pacate, am senzatia ca se va intampla si la RADEF acelasi lucru care s-a intamplat la Sahiafilm. La nici sase luni dupa ce am plecat de la Sahia, interesele rechinilor imobiliari au reusit sa o puna pe butuci. Faceti o plimbare la sosea, intrati in Sahiafilm si veti intelege… Faptul ca toti colegii de la Romaniafilm sunt alaturi de actuala conducere se datoreaza si faptului ca ne-am luat salariile la timp, ca nu am facut disponibilizari, ca am facut investitii (din putinii bani pe care i-am avut la dispozitie), fara a avea nici un ajutor din partea Guvernului Romaniei si a Ministerului Culturii si Patrimoniului National. Pentru acest sprijin, le multumesc colegilor si-i asigur ca voi lupta pana la capat pentru a impiedica desfiintarea acestei regii, care, dupa o lunga perioada de timp, de doi ani de zile, este pe profit operational, ceea ce demonstreaza ca, daca intr-adevar doresti, se poate face o treaba buna, atata timp cat esti lasat sa o faci !
De asemenea, sunt multumit de perioada pe care am petrecut-o la RADEF Romaniafilm, pentru ca am avut marea onoare de a tine in brate monstrii sacrii ai cinematografiei romanesti, carora le-am promis ca le voi pune numele pe frontispiciile cinematografelor din Romania. Nimic nu poate compensa multumirea mea sufleteasca din acele momente. Poate doar daca am reusi sa ne tinem de cuvant fata de ei… In concluzie, ma adresez lor cu rugamintea sa nu fie suparati pe mine, daca cei care sunt deasupra mea vor gasi variantele sa desfiinteze RADEF si sa faca din nou, din cinematografele Romaniei, doar o afacere a cumplitei caracatite imobiliare care, din 1990, sugruma tot ce-i intra in tentacule.
D-le. Sergiu Nicolaescu, d-na. Draga Olteanu Matei, d-le. Sebastian Papaiani, d-le. Geo Saizescu, d-na. Oana Pelea, d-le. Ion Besoiu, urmasilor lui Jean Constantin, Gheorghe Dinica, precum si a altor monstrii sacrii, directorul general al RADEF Romaniafilm va cere, public, scuze, daca nu veti apuca sa intrati in sala de cinema care va va purta numele…
Cu deosebit respect fata de adresantii acestei scrisori deschise,
Marius Cristian Iurascu,
director general RADEF Romaniafilm"