Scriitorul Andres Trapiello la Bucuresti

Editura Humanitas, impreuna cu Institutul Cervantes si Ambasada Spaniei in Romania, lanseaza marti, 6 decembrie, la ora 14:00, la Institutul Cervantes din Bucuresti (str. Marin Serghiescu nr. 12), cartile: Vietile lui Miguel de Cervantes. Un alt fel de biografie si Cand a murit don Quijote, de Andres Trapiello, in prezenta autorului.

Prezinta: Gabriel Liiceanu, director, Editura Humanitas
Ioana Zlotescu Simatu, director, Institutul Cervantes din Bucuresti

Intervin, alaturi de autor: Juan Manuel Bonet, poet si critic de arta
Sorin Marculescu, poet si traducator

Date despre autor:
ANDRES TRAPIELLO (n. Manzaneda de Torino, Leon, 1953), stabilit din 1975 la Madrid. Romancier, eseist si poet.

Romane: La tinta simpatica (Seix Barral, 1988); El buque fantasma (Premiul International pentru roman Plaza & Janes, 1992); La malandanza (1996); Dias y noches (Espasa Calpe, 2000); Los amigos del crimen perfecto (Destino/Booket, premiul Nadal 2003; trad, rom., Amicii crimei perfecte, Humanitas, 2004); Al morir don Quijote, 2004 (Premiul Fundatiei Jose-Manuel Lara, aprilie 2005), precum si primele noua volume ale jurnalelor sale, grupate sub titlul general de Salon de los pasos perdidos, Pre-Textos (El gato encerrado, 1990; Locuras sin fundamento, 1993; El tejado de vidrio, 1994; Las nubes por dentro, 1995; Los caballeros del punto fijo, 1996; Las cosas mas extranas, 1997; Una cana que piensa, 1998; Los hemisferios de Magdeburgo, 1999, si Do fuir, 2000); in acelasi ciclu autobiografic: Mil de mil, Pre-Textos, 1995; Todo es menos, Pre-Textos, 1997; El azul relativo, Peninsula, 1999; La brevedad de los dias, Peninsula, 2000; Tururu... y otras porfias, Peninsula, 2001.

Critica si eseuri: Clasicos de traje gris (Diputacion de Albacete, 1990); Viajeros y estables (Diputacion de Albacete, 1992); Solo eran sombras (Pre-Textos, 1997); Los caminos de vuelta (Valdcmar, 2000); Las vidas de Miguel de Cervantes (ed. I, Planeta, 1993, ed. a Il-a, Ediciones Destino, 2005; trad. rom. Humanitas 2005); Las armas y las letras. Literatura y guerra civil 1936-1939 (Planeta, 1994, Premio don Juan de Borbon, 1995); Los nietos del Cid. La nueva edad de oro (1898-1914), Planeta, 1997; El escritor de diarios, Planeta, 1997; La noche de los Cuatro caminos. Una historia del maquis. Madrid, 1945, 2001.
Poezie: Las tradiciones, La Veleta,1991; Acaso una verdad, Pre-Textos, 1993 (Premiul National al Criticii); Poemas escogidos, Pre-Textos, 1998;Rama desnuda, Tusquets, 2001; Un sueno en otro, Tusquets, 2004.

Pentru ansamblul operei sale a fost distins cu Premio de las Letras de la Comunidad de Madrid, 2002.

Date despre volume:

Vietile lui Miguel de Cervantes. Un alt fel de biografie

Viata lui Cervantes e, poate, cea mai mare enigma a istoriei literare spaniole. Se stiu foarte putine lucruri despre ea si, oricat s-ar sti, pare putin in comparatie cu dimensiunile universale ale unei opere inegalabile. Cervantes poate fi vazut ca o insumare de multe vieti: cea de soldat si rob, care-i pune in evidenta caracterul eroic al personalitatii; cea de scriitor, cu inceputuri sovaitoare si o cariera intrerupta bizar de o tacere intinsa pe doua decenii si incheiata cu eruptia de genialitate din anii batranetii; cea de om, mai greu de investigat decat toate celelalte perspective, cu numeroase pete albe si semne de intrebare, dar marcand aceeasi sete de spatii si de umanitate care a putut da nastere, prin mecanisme indescifrabile, capodoperei absolute care e Don Quijote.

\'Daca Cervantes ar trai printre noi, cred ca am continua sa-l vedem ca pe atunci: batran, singuratic, neimplinit. Unii cred ca, dimpotriva, l-am face academician, i-am cumpara ochelari noi si i-am atarna de hainele ponosite o medalie. Ce iluzie.\' Aceste fraze ale lui Andres Trapiello rezuma intreg proiectul sau biografic: o carte nonconformista, dar profund informata, scrisa de un scriitor care-si traieste nemijlocit marele personaj si-l apara de orice agresiuni limitative si exproprieri academizante. Cartea lui este o meditatie despre liberatate si iubire, in umbra unei istorii despre iubire si libertate: Don Quijote de la Mancha.

Cand a murit don Quijote

Acum patru sute de ani, odata cu intrarea in scena a lui don Quijote, a inceput o istorie care inca n-a luat sfarsit. Aceasta a fost convingerea care l-a îndemnat pe Andres Trapiello sa scrie romanul de fata. Scurta existenta cavalereasca a lui don Quijote nu s-a terminat intr-o zi caniculara de octombrie din anul 1614, cum s-ar putea sa creada unii. Dimpotriva. Tocmai atunci a inceput sa dea roade. Mai intai, la cei care au luat parte la ea, nepoata lui, jupaneasa, prietenii, pana si dusmanii sai, iar apoi, pana in ziua de azi, la toti cei care s-au indarjit sa creada in valorile individualitatii si in iubire. Nici un om care a simtit chemarea libertatii si a simtit apasarea injustitiei nu poate sa nu se considere descendent al vestitului hidalg din La Mancha. Si daca don Quijote s-a razboit, nebun fiind, cu morile lui de vant ne confruntam si noi, cei, asa zicand, intregi la minte.
Andres Trapiello ne ofera istoria tuturor acelor personaje care, in opera cervantina, au ramas trunchiate, dar n-au renuntat niciodata sa fie, in ciuda pozitiei lor secundare, protagoniste ale istoriei propriei vieti; cu alte cuvinte, ale propriilor lor romane virtuale. Asa s-a nascut si romanul de fata, rod al unei mari iubiri pentru Miguel de Cervantes şi pentru capodopera sa de literatura si de viata. Simplitatea grava si ingeniozitatea omagiului adus de Andres Trapiello lui Don Quijote de la Mancha, la patru sute de ani de la aparitia primei sale parti, sunt captivante. Autorul propune un exemplu unic si emotionant de critica narativa in act si de hermeneutica in carne si oase. Cand a murit don Quijote este un pandant al biografiei scrise de acelasi autor: Vietile lui Miguel de Cervantes. (Humanitas)