Sabiile generalilor

Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT) impreuna cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc din Bucuresti (IICCMER) organizeaza, incepand cu data de 23 octombrie 2012, o campanie de cercetari arheologice in interiorul penitenciarului din Aiud. Actiunea se desfasoara in colaborare cu Penitenciarul Aiud, Intreprinderea de Metalurgie Prelucratoare Aiud, Primaria mun. Aiud, Muzeul de Istorie din Aiud, Muzeul National al Unirii din Alba Iulia si Muzeul de Istorie din Turda.

Interventia arheologica are in vedere cautarea, descoperirea si recuperarea unor sabii ascunse de cativa fosti detinuti politici in perimetrul cladirii unde functiona atelierul de forja, care facea parte dintr-o mica unitate de productie industriala cunoscuta indeobste ca Fabrica din interiorul penitenciarului. Inceputurile unor activitati mestesugaresti in acest loc sunt atestate in anul 1894, atelierele functionand sub actionariat particular. Din anul 1947, unitatea de productie isi desfasoara activitatea sub denumirea de Gospodaria Anexa a Penitenciarului Aiud, fiind in administrarea directa a unitatii penitenciare. In 1963 se transforma in Intreprinderea de Metalurgie Prelucratoare Aiud (IMP), care pana in anul 1991 s-a aflat in subordinea unei Directii economice din cadrul Ministerului de Interne. Atunci se infiinteaza Regia Autonoma Multiproduct Bucuresti aflata in coordonarea Ministerului Justitiei, IMP Aiud devenind o sucursala a Regiei. Din anul 2008 intreprinderea este transferata in administrarea AVAS, insa activitatea de productie a fost oprita la sfarsitul anului 2010. In aceasta fabrica, incepand din anul 1947, forta principala de munca a fost constituita din detinuti, cei cu condamnari din motive politice fiind folositi cu precadere pana in 1964.

Dupa instaurarea regimului comunist, arestarile efectuate de Securitate in randurile cadrelor militare ale fostei Armate Regale, in special generali si ofiteri superiori, au fost insotite si de confiscarea sabiilor, ordinelor, medaliilor si decoratiilor militare ale acestora, unele obtinute din partea monarhilor tarii sau a conducatorilor armatei in urma faptelor de bravura dovedite pe fronturile celor doua razboaie mondiale sau cu ocazia unor evenimente deosebite din viata militara pe timp de pace, sarbatori nationale, comemorari sau avansari in grad. In ceea ce priveste numai sabiile confiscate, majoritatea acestora fiind din categoria celor de parada, acestea au fost centralizate si aduse in cele din urma la penitenciarul din Aiud cu un scop bine precizat, acela de a fi distruse in totalitate iar din materialul recuperat sa fie confectionate diferite obiecte cum ar fi cosoare, cutite si bricege.

Din marturiile unor contemporani, la Aiud au fost aduse pana in anul 1956 un numar de 12 carute cu sabii, care au fost depozitate intr-o magazie. In vara anului 1957, opt carute pline cu sabii au fost scoase din acea magazie, fiind transportate si descarcate langa atelierul de forja al fabricii din interiorul penitenciarului. Acestea trebuiau sa treaca prin niste operatiuni tehnice care prevedeau demontarea manerelor si garzilor, debitarea lamelor apoi prelucrarea acestora prin forjare in vederea realizarii unor produse finite; bucatile din lame care nu mai puteau fi folosite erau trimise la topit, iar otelul obtinut era intrebuintat la turnatorie pentru imbunatatirea calitatii fontei care se producea acolo.

In acel timp, la forja lucrau numai detinuti cu condamnari politice, iar activitatea se desfasura intr-un singur schimb pe zi. Unul dintre acestia, profesorul Gheorghe Popescu-Valcea (n.1912 – d.1998), originar din com. Copaceni, jud. Valcea, a realizat ca prin distrugerea acestor sabii, care reprezentau adevarate valori si simboluri nationale, comunistii savarseau un sacrilegiu. Ca urmare, in intelegere cu alti doi detinuti de incredere, Popa Savu (n.1928 – d.1999) din Ocna Sibiului si Martau Gheorghe (n.1922 – d.?), originar din zona Tg. Jiu, au planuit impreuna sa salveze o parte din aceste sabii, alegandu-le insa pe cele mai deosebite, care posedau diferite inscriptii si reprezentari heraldice gravate sau reliefate. Astfel au sortat circa 60 de sabii, majoritatea acestora fiind in stare fragmentara, pe care in cursul lunii septembrie 1957, intr-un moment al unei zile, le-au ingropat in doua santuri sapate in interiorul forjei. Spre sfarsitul anului 1960, inainte de Craciun, la atelierul de forja au mai fost aduse inca patru carute incarcate cu sabii pentru a fi si acestea distruse. Dintre cei care participasera in urma cu trei ani la prima operatiune de ascundere, atunci mai lucra la forja doar Popa Savu. Acesta, impreuna cu un alt detinut politic, Tiberiu Hentea (n.1920 – d.1999), originar din Sibiu, au reusit sa aleaga peste 30 de sabii care li s-au parut lor a fi mai deosebite, si apoi sa le ingroape in apropierea locului unde fusesera ascunse, in 1957, celelalte sabii.

Secretul acestor actiuni de mare risc a fost pastrat cu sfintenie de catre cei implicati pana dupa caderea regimului comunist. Primele declaratii publice referitoare la aceste fapte au fost fost inregistrate in cursul anului 1993. Cazul a prezentat atunci un interes deosebit, fiind organizata chiar o actiune de cautare a acestor sabii, care insa nu a dus la descoperirea lor. Subiectul a fost abordat si dezvoltat in cadrul unui episod din serialul Memorialul Durerii, realizat de catre d-na Lucia Hossu Longin, titlul respectivului episod fiind Sabiile generalilor romani.

Aceste arme reprezinta niste bunuri mobile de patrimoniu care contin o valoare istorica, simbolica si artistica de nepretuit, putand fi incadrate in categoria bunurilor de tezaur. Incercarea de recuperare a acestora reprezinta o datorie de onoare pentru orice roman. Cautarea acestor obiecte de patrimoniu se va face pe baza unor marturii si planuri provenite de la fostii detinuti politici care le-au ascuns, in prezent toti acestia fiind decedati, la care se adauga si unele informatii provenite de la fosti angajati ai penitenciarului. Recuperarea unor astfel de piese istorice poate fi considerata si ca o regasire a unei parti din acel trecut national care a fost distrus cu buna stiinta de catre autoritatile fostului regim comunist.

Cladirea care adaposteste atelierul de forja din cadrul fabricii a suferit de-a lungul timpului anumite modificari constructive, cele mai ample fiind realizate in anul 1973 cand la constructia initiala, pe latura de sud-vest, a fost adosata o hala betonata in interior. Exista si informatii precum ca anumite interventii s-au facut si la nivel subteran, fapt ce a putut sa deranjeze considerabil stratigrafia solului tocmai in zona noastra de interes. Cu toate impedimentele si riscurile ce vor fi intampinate, importanta si incarcatura deosebita a actiunii reclama si motiveaza demersul nostru, indiferent care va fi rezultatul acestuia.
Cercetarea arheologica va fi realizata de o echipa de arheologi si istorici coordonata de catre d-nul Marius Oprea, directorul Departamentului de Investigatii Speciale din cadrul IICCMER. In teren, operatiunea va fi condusa de d-nul Gheorghe Petrov, arheolog expert la MNIT Cluj si IICCMER, alaturi de care se vor afla Paul Scrobota (director Muzeul de Istorie Aiud), Gabriel Rustoiu (director Muzeul National al Unirii din Alba Iulia) si Horatiu Groza (Muzeul de Istorie Turda). Forta de munca necesara pentru sapaturile arheologice va fi asigurata de catre penitenciarul Aiud.

Informatii suplimentare despre aceasta actiune se pot obtine de la d-nul Gheorghe Petrov (tel. 0721400396). Prin telefon, legatura va fi posibila doar inainte si dupa programul zilnic de lucru, deoarece in interiorul inchisorii telefoanele nu sunt permise la purtator.