Rucsac de pelerin in Carturesti

Intr-un trecut indepartat, pelerinajul spre Santiago de Compostela echivala cu o pedeapsa, cu o libertate aparent preferabila temnitei (posibilitatea de a fi ucis pe drum devenea aproape o certitudine inainte de a porni in calatorie). Acum sa fii pelerin spre Santiago inseamna sa cauti de bunavoie ceva. Ce incape in rucsacul unui pelerin astazi? Ce-si poarta in spate: grijile, nevoia de aventura, cautarile, esecurile, sperantele? Un pelerinaj in 2009 e comparabil ca si miza cu unul de acum 50 de ani? Despre Santiago si intelesurile unei peregrinari de sute de kilometri pe jos vom vorbi in dezbaterea de la Carturesti, Mercy 7, in 27 februarie (vineri). Ne urnim la ora 18 si ne insotim cu imagini videoproiectate.

Poti sa pornesti la drum cu subiectul unei carti de-a lui Coelho in minte. Sau dintr-o motivatie religioasa puternica. E posibil sa te clinteasca din loc curiozitatea unei aventuri. La fel cum se poate ca pelerinajul sa fie facut in numele altcuiva. Ramona Venturini, cea care va anima dezbaterea de la Carturesti, a mers spre Santiago pentru ca, spune ea, m-a chemat. Nu o data, ci de trei ori consecutiv. Am vazut ca fiecare om primeste alte lectii, chiar si eu am avut de fiecare data alte lectii. Ar fi de renuntat la mofturi, pretentii, vointa, ego..., spune Venturini. A intalnit pe drum un tanar ce purta in spate urna cu cenusa a prietenului ce si-ar fi dorit sa fie pelerin spre Santiago, dar nu a mai apucat, o femeie care spera ca in urma sacrificiului sau fata ei sa se marite, sau cel putin sa inteleaga de ce nu e posibil acest lucru, si multi altii, mai tacuti ori mai locvace. Pelerinajul in 2009 este total diferit de acum 50 de ani, fiindca pe vremea lui Franco, pelerinajul a disparut ca manifestare. Adevaratul boom a fost in secolele XI - XIII, cand zilnic la Santiago ajungeau cam 1000 de pelerini din toata Europa. La sfarsitul anilor '70 a inceput sa renasca din propria cenusa si in 2007 au ajuns acolo 120 de mii de pelerini din toata lumea - pe jos, afirma Ramona Venturini.

40 de zile fara celular, fara televizor, fara masina, fara... Incepi sa simti care este adevaratul tau ritm, incepi sa simti altfel aerul, vantul, cerul, pamantul, oamenii etc. Totul se schimba, explica Venturini. Pelerinajul spre Santiago nu poate fi privit ca o performanta sportiva, ci ca un drum de autocunoastere, vindecare si regasire