Romania a mai pierdut doua procese la Strasbourg

Ieri 8 Iunie, Romania a mai pierdut 2 procese iar judecatorii au demonstrat inca o data ca dau sentintele fara discernamant si cu rea credinta.

Cazurile pierdute de Romania in data de 8 Iunie:

CAUZA LUPŞA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

La data de 8 iunie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronunţat în cauza Lupşa împotriva României, constatând încălcarea articolului 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care garantează dreptul la un respectarea vieţii private şi de familie, precum şi a articolului 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie care se referă la garanţiile procedurale în cazul expulzării străinilor.

Situaţia de fapt priveşte, în esenţă împrejurarea că în luna august 2003, reclamantul, cetăţean sârbo-muntenegrean, stabilit pe teritoriul României din anul 1989, având un copil minor, a fost declarat indezirabil printr-o ordonanţă a procurorului, interzicându-i-se, în acelaşi timp, dreptul de şedere pe teritoriul României pentru o perioadă de 10 ani, cu motivarea că existau informaţii şi indicii temeinice că acesta desfăşura activităţi de natură a pune în pericol siguranţa naţională.

Curtea a stabilit că această măsură a reprezentat o ingerinţă în dreptul său la respectarea vieţii private şi de familie. În ceea ce priveşte caracterul legal al expulzării şi al interdicţiei aplicate, s-a stabilit că ordonanţa de urgenţă a Guvernului numărul 194/2002 care constituia temeiul expulzării reclamantului nu îi oferea acestuia garanţiile minimale necesare împiedicării arbitrariului autorităţilor, cu atât mai mult cu cât, contrar normelor interne, ordonanţa prin care a fost declarat indezirabil nu i-a fost comunicată, iar urmărirea penală nu a fost niciodată declanşată împotriva reclamantului.

Asupra respectării garanţiilor procedurale stipulate de articolul 1 din Protocolul nr. 7 în cazul expulzării de străini, Curtea a reiterat argumentele prezentate la articolul 8 relative la absenţa garanţiilor minimale împotriva arbitrariului autorităţilor.

Capetele de cerere privind încălcarea dreptului la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv au fost respinse ca fiind inadmisibile.

In ceea ce priveşte cererea de satisfacţie echitabilă formulată de reclamant în temeiul art. 41 din Convenţie, deşi reclamantul solicitase despăgubiri în valoare totală de 171.000 euro, cu titlu de daune materiale şi 100.000, cu titlu de daune morale, Curtea de la Strasbourg a dispus acordarea sumei de 15.000 Euro cu titlu de daune morale şi materiale. Curtea a acordat reclamantului şi o parte din cheltuielile efectuate, în principal pentru achitarea onorariului avocaţilor, în cuantum de 3000 euro.

CAUZA VLASIA GRIGORE VASILESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

La data de 8 iunie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronunţat în această cauză, constatând încălcarea articolului 6 par.1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil.

Situaţia de fapt priveşte exercitarea de către reclamant a unei acţiuni în revendicare având ca obiect restituirea unui imobil, construcţie şi teren, situat în perimetrul comunei Voluntari.

Reclamantul a invocat în faţa instanţei de la Strasbourg încălcarea dreptului său la un proces echitabil din cauza interpretării pretins arbitrare a probelor şi dreptului intern pertinent de către instanţele interne. În ceea ce priveşte dreptul său de proprietate, garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, reclamantul a susţinut că din anul 1945, data la care statul a preluat bunul său imobil, acesta i-a fost încălcat, în mod continuu, de către autorităţi.

Curtea a statuat că instanţele interne nu au relevat, în considerentele deciziilor lor, un răspuns specific şi explicit argumentelor reclamantului, în legătură cu neconstituţionalitatea Decretelor nr. 218/1960 şi 712/1966, în temeiul cărora statul a preluat bunul imobil, argumente pe care reclamantul le invocase în susţinerea acţiunii sale privind nevalabilitatea titlului statului.

Curtea a decis că nu este cazul să se pronunţe asupra încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, care garantează dreptul de proprietate, apreciind că acest capăt de cerere este intim legat de cel care întemeiat pe articolul 6 din Convenţie.

Totuşi, în urma procedurii iniţiate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, acestuia i-a fost restituit în parte bunul imobil, respectiv un teren în suprafaţă de 5425 mp şi construcţiile care se află pe acesta, pe care acesta l-a vândut Primăriei Voluntari, pentru restul bunului, procedura administrativă fiind în curs de soluţionare.

În ceea ce priveşte satisfacţia echitabilă, Curtea nu a acordat nicio despăgubire întrucât reclamantul nu a respectat termenul de depunere al cererii în acest sens.