Replica Institutului Cultural Roman din New York la scandalul romanesc cu zvastica si sex

Publicatia romaneasca New York Magazin include in numarul 580 un articol (www.nymagazin.com) semnat de John Gabrian Marinescu despre expozitia Freedom for Lazy People pe care ICRNY a vernisat-o pe 18 iunie 2008. Preluat de unele instante ale mass-media romanesti ca un subiect de scandal, articolul incriminator necesita cateva lamuriri din partea Institutului Cultural Roman din New York.

Continuand politica sa curatoriala de sustinere a artelor vizuale romanesti emergente, ICRNY a invitat la New York trei dintre cei mai activi si mai provocatori street artisti romani: IRLO, Omar si Nuclear Fairy. Acestia sunt cunoscuti in Romania pentru lucrarile lor de pe peretii marilor orase, care pot fi insa intalnite si in spatii precum librariile Carturesti din Bucuresti si Cluj, terasa Teatrului National din Bucuresti, calcanul de pe strada Arthur Verona, skate park-ul din Herastrau, clubul Amsterdam (fost Cina), Metroul Bucuresti, clubul Cuba din Pitesti, resedinte personale sau spatii comerciale din intreaga tara, dar si in publicatii precum ziarul Cotidianul, revista de creatie contemporana Omagiu, revista Hardcomics, jurnalul ilustrat Aooleu, revista TimeOut Bucuresti.

Expozitia Freedom for Lazy People a avut parte de sustinerea Wooster Collective (www.woostercollective.com), cel mai important site de street art din SUA, atragand un public numeros si divers in Galeria Romana. Printre acestia, cativa dintre membrii comunitatii din Murray Hill au tinut sa multumeasca ICRNY pentru energia pozitiva pe care aceasta expozitie o aduce cartierului lor, lucru confirmat si in titlul unei relatari din prestigioasa revista americana New York Magazine (a nu se confunda cu publicatia romaneasca mentionata mai sus): "Romanian Graffiti Artists Make Murray Hill Even More Fabulous" (http://nymag.com/daily/entertainment/2008/06/romanian_graffiti_artists_make.html).

Mai mult decat atat, cei trei au fost invitati de scenografa Marina Draghici si de regizorul-coregraf Bill T. Jones (laureat al Tony Award si un nume de referinta pe Broadway) sa picteze sala teatrului 37 Arts, unde va avea loc, la inceputul lunii august, premiera spectacolului dedicat legendei muzicii africane, Fela Kuti.

Merita remarcat ca este pentru prima oara cand un institut cultural european organizeaza o expozitie de street art in SUA (conform Sarei si lui Marc Schiller, fondatorii Wooster Collective), si ca aceasta forma de manifestare artistica este prin excelenta reprezentativa pentru libertatea creatiei.

Argumentele folosite de John Gabrian Marinescu pentru a discredita expozitia organizata de Institutul Cultural Roman din New York reiau teme de mult consumate in critica de arta si care apar astazi, prin anacronismul si agresivitatea lor, pur si simplu tendentioase. In acest sens, ne surprinde ca redactorii unor publicatii precum Evenimentul Zilei, Ziua, ai televiziunii Antena 3 sau ai portalului Ziare.com le preiau cu titluri senzationaliste (cuvinte cheie: "sex", "zvastica", "securisti") si le descriu ca reprezentative pentru viziunea intregii comunitati romanesti din diaspora americana. Ne vedem datori, asadar, sa reluam aceste teme si sa ne explicam optiunea.

John Gabrian Marinescu este revoltat mai intai de cateva dintre desenele si obiectele din expozitie, pe care le considera expresii ale "sexului si ale actului impreunator in sine" (sic!). Or, sexualitatea este departe de a fi principala tema a expozitiei. S-ar putea vorbi, mai degraba, despre o exhuberanta a experientei proxime pe care cei trei artisti o transpun instant, focalizand pe detalii semnificative, ca printr-un Polaroid organic. S-ar putea discuta despre reciclarea trairii in cotidian, despre incarcarea ei alegorica prin "reprezentari religioase viu colorate, serpi, paianjeni, animale-oameni, sloganuri si simboluri", dupa cum observa Catrinel Bartolomeu in articolul citat mai sus.

Dar Marinescu alege sa interpreteze ceea ce vede printr-o prisma infernala, ca si cand cele sapte pacate capitale si-ar fi dat locul de intalnire in Galeria Romana din New York: "o papusa din carpa, infatisand un tanar de 14-15 ani, fara haine, cu organul genital vizibil", "un urangutan, cu chipul negru (probabil o aluzie la negrii Americii)", "o jucarie, un calut care in portiunea dorsala, pe pulpa spate, are pusa o zvastica germana (sa fie anti-semitism, adica ura fata de poporul evreu macelarit de hitleristi?)". Sunt afirmatii tendentioase ce reprezinta acuzatii fatise de pedofilie, rasism si antisemitism. Precizia identificarii varstei unei papusi si viteza cu care morile de vant devin monstri pentru domnul Marinescu ne-ar produce o stare de ilaritate, daca astfel de aberatii nu ar putea fi luate in serios de un public slab informat. In ceea ce priveste monstrii, gasim mereu nou adagiul lui Goya din Capriciul 43.

Intamplator, "oroarea erogena" din Galeria Romana are loc in aceeasi perioada in care la Brooklyn Museum se incheie expozitia lui Takashi Murakami si la Muzeul Guggenheim sunt expuse lucrarile Louisei Bourgeois, ambii explorand intens corpul uman si sexualitatea explicita, de la proiectile de sperma la paduri de falusuri. Atat frumusetea, cat si grotescul se afla in ochiul privitorului.

In betia sa nationalista in care multiculturalismul este o crima, Marinescu se leaga, printr-un frumos argumentum ad hominem, de numele celor trei artisti, afirmand nici mai mult nici mai putin decat ca "nu suna a fi traditionale romanesti". Pentru cineva care isi spune "John Gabrian", ne-am astepta ca aceasta chestiune sa fie irelevanta. Insa in cursul zilei de azi am primit un telefon in care am fost anuntati ca urmatorul editorial din New York Magazin se va concentra asupra etniei cetatenilor romani invitati in cadrul programelor ICRNY (citam din Robert Horvath, interlocutorul nostru: "in 2008 nu ati invitat decat evrei, maghiari si alti neromani").

"Expozitia NU ne face cinste noua, romanilor, si nici artei sau culturii noastre. Cu atat mai mult, ea nu va contribui niciodata la schimbarea imaginii Romaniei in bine", afirma cu emfaza John Gabrian Marinescu. Nu cu mult timp in urma, Corina Suteu, directoarea ICRNY, primea de la Biroul National de Turism al Romaniei pentru America de Nord urmatorul mesaj: "Dorim sa va semnalam faptul ca prezentarea in filmul Occident (r. Cristian Mungiu) pe care ICRNY il promoveaza a aspectelor cu privire la saracie, intoleranta, gandire retrograda, pesimismul tinerilor in legatura cu viitorul Romaniei nu serveste la conturarea unei imagini pozitive pentru Romania si implicit diminueaza efectele eforturilor de stimulare a circulatiei turistice din America de Nord catre Romania".

Vom relua aici raspunsul Corinei Suteu privind ce este si ce nu este reprezentativ pentru cultura romana: "Arta nu mai este azi in Romania un instrument de propaganda, iar valoarea artistica a unui film, a unei piese de teatru, a unei expozitii nu mai rezida, din fericire, in nevoia autoritatilor de a zugravi un prezent si un viitor luminos. Dar oricat de importante ar fi victoriile artistilor romani care s-au rupt de traditia pasunista si oricat de multe discursuri se tin despre ei, cu retorica goala si cu pompa, artele romanesti vor fi obstructionate pentru inca multa vreme de mentalitati contaminate, scaldate in utopii nationaliste, profund antidemocratice si obtuze."

Vom oferi aici o mostra de logica perversa a celor care se ascund sub umbrela "comunitatii romanesti din New York", culeasa dintr-un email primit astazi pe adresa ICRNY: "Sant de acord cu libertatea artistica si libertatea de expresie garantata de " Bill of Rights"din Constitutia Americana, dar intr-o galerie Americana particulara......NU INTR-O GALERIE ROMANEASCA CE APARTINE UNUI INSTITUT AL DIPLOMATIEI SI IMAGINEI CULTURII ROMANESTI SI CARE TREBUIE SA NE REPREZINTE IN MOD CEL PUTIN ONORABIL. ROMANIA, TARA NOASTRA, IN STRAINATATE!". Semnatarul acestei scrisori, Paul Mircea Goreniuc, se alatura unor personaje precum John Gabrian Marinescu, Robert Horvath, Rodica Perciali sau Grigore N. Culian, autointitulati "reprezentanti ai comunitatii romano-americane" si care exclama insistent, uneori cu violenta, patrunsi poate de inflacarare patriotica: "sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic!" (Caragiale)