Radu Hossu: Suntem în război, doamnelor și domnilor

Într-o analiză complexă și incisivă, Radu Hossu subliniază faptul că România se află într-un conflict hibrid, iar rusia (cu r mic) folosește metode subtile, dar extrem de periculoase, pentru a destabiliza statul român și societatea românească. Această luptă, susține Hossu, nu este doar a statului, ci a fiecăruia dintre noi, iar rezultatul va influența viitorul țării noastre.

Războiul hibrid: Ce înseamnă și cum afectează România

Hossu definește războiul hibrid ca o combinație de metode kinetice (violente) și non-kinetice (manipulare informațională, sabotaj, atacuri cibernetice), cu scopul de a distruge unitatea statelor țintite. El invocă "Doctrina Gherasimov", un plan strategic al rusiei, ce urmărește destabilizarea Europei prin exploatarea vulnerabilităților interne ale statelor membre NATO și UE.

România este unul dintre statele vizate de mult timp, iar efectele se văd în diverse domenii, de la manipularea percepțiilor și fricii, până la susținerea politică a unor figuri controversate.

Tactici utilizate de rusia împotriva României

Hossu detaliază câteva exemple clare ale modului în care rusia desfășoară acest război:

Război informațional: Exploatarea sociologică a vulnerabilităților societății românești, bazată pe cercetări detaliate efectuate încă din 2016.
Război economic: Posibila preluare a E.On România de către MVM, o companie controlată de regimul pro-rus din Ungaria.
Manipularea fricii: Dronele rusești căzute în Dobrogea au avut scopul clar de a genera panică în rândul populației.
Război politic: Sprijinul oferit unor lideri politici precum Diana Șoșoacă, Călin Georgescu și George Simion, în încercarea de a destabiliza scena politică.
Atacuri cibernetice: Interferența în alegeri și atacurile constante asupra infrastructurii informatice strategice, precum Biroul Electoral Central.

Reacția instituțiilor și clasei politice

Radu Hossu consideră că răspunsul statului român este slab și lipsit de coerență. Instituțiile statului comunică deficitar, iar clasa politică eșuează în a oferi o direcție clară și o strategie bine definită pentru a face față acestui conflict. El critică inclusiv Serviciile de Informații, care, deși conștiente de aceste pericole, nu reușesc să traducă acțiunile lor în rezultate palpabile.
Societatea românească: O armă cu două tăișuri

În opinia lui Hossu, rusia exploatează diviziunile din societatea românească, amplificând stereotipurile și conflictele interne. Cu toate acestea, el subliniază că nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât alte națiuni, dar vulnerabilitatea la manipulare rămâne o problemă majoră.

Ce putem face?

Hossu îndeamnă societatea să rămână vigilentă, să nu cadă pradă manipulărilor și să mențină o atitudine rațională. El subliniază că viitorul României depinde de capacitatea noastră colectivă de a recunoaște pericolele și de a reacționa adecvat. Scopul trebuie să fie clar: identificarea rusiei ca principal inamic, protejarea regimului democratic și consolidarea încrederii în instituțiile statului.
Concluzie

Radu Hossu ne provoacă să privim realitatea cu luciditate și să acționăm responsabil. România este în mijlocul unui război hibrid, iar fiecare dintre noi are un rol în apărarea țării. Într-un context geopolitic complicat, este esențial să ținem ochii pe adevăratul adversar și să nu permitem distrugerea coeziunii noastre sociale și naționale.

Radu Hossu
"În 2025 rusia POATE câștiga în Bătălia pentru România. Rezultatul acestei bătălii depinde nu doar de stat, ci de fiecare dintre noi.
1. Suntem în război, doamnelor și domnilor.
Și din păcate acesta nu va trece dacă băgăm capul în nisip. Dacă pare ieșit din comun ceea ce spun, mă voi asigura că voi defini și detalia la ce mă refer:
rusia a inițiat un război împotriva societății românești, a Statului Român și prin urmare împotriva fiecăruia dintre noi. În cadrul războiului hibrid pe care l-a lansat de ceva timp asupra Europei, România este unul dintre statele care este de multă vreme în ținta rusiei.
1.1 Război: potrivit unuia dintre cei mai mari teoreticieni, Carl von Clausewitz, războiul este continuarea politicii prin alte mijloace. Politica de stat a rusiei este definită nu doar prin documentele oficial asumate de către federația rusă, ci și prin ceea ce cunoaștem ca fiind "Doctrina Gherasimov", o politică ce urmărește destabilizarea Europei, prin distrugerea coeziunii și unității statelor membre prin folosirea de metode complexe și diversificate, kinetice și non-kinetice;
1.2 Război hibrid: un război în care linia dintre conflictul armat, kinetic, între state prin folosirea violenței pentru atingerea scopului politic, este completat de activități care în mod normal ar intra în sfera altor domenii: sabotaj, manipularea informației, manipularea percepțiilor, atacuri cibernetice etc;
2. Războiul împotriva României:
Pentru că am definit bazele conceptelor cu care lucrez, merg mai departe pentru a încerca să vă conving nu doar că am fost atacați, ci că suntem în acest moment sub asediu și reacția noastră ca stat, dar și ca societate, cu mici excepții este una îngrijorătoare.
2.1 Războiul împotriva României este unul care împrumută elemente din diferite domenii care sunt conexe sau chiar fac parte din războiul hibrid, însă m-aș limita să spun că suntem doar parte dintr-un război hibrid, victime a unui război informațional, asimetric, cibernetic, cu obiectivul clar de a destabiliza România în contextul ei internațional (NATO și UE), pentru a defavoriza atât România, cât și partenerii ei, ducând la slăbirea frontului estic al NATO, slăbirea coeziunii Uniunii Europene, ceea ce ar duce la generarea de breșe operaționale și strategice de care federația rusă poate profita.
Exemplu 1 - Război informațional: cercetările sociologice în detaliu ale rusiei cu privire la societatea românească, începute în 2016 (despre care am aflat oficial din rapoartele CSAT), continuate cu acțiuni ce pot fi ușor identificate ca fiind produsul analizei asupra societății noastre, fac parte dintr-un tipar ușor identificabil, din manualul războiului hibrid, non-kinetic. rusia a vrut să afle care ne sunt vulnerabilitățile, pentru a le exploata, pentru a crea breșe și a folosi propriile noastre vulnerabilități împotriva noastră;
Exemplul 2 - Război economic: Posibila cumpărare a E.On România (companie Germană) de către MVM (brațul energetic al lui Orban, păpușat de Kremlin) se încadrează în ceea ce se numește "weaponizing economy" sau "weaponizing energy" sau "weaponizing resources". Este doar un exemplu pe care-l dau acum pentru că este recent, însă în Europa, cel mai cunoscut caz este în iarna lui 2022 spre 2023, când rusia a încercat șantajarea statelor europene cu oprirea livrării gazului și petrolului necesar în timpul iernii. Măsurile de securizare energetică ale europei au fost excelente din fericire (inclusiv ale României) și astfel rusia a pierdut acea bătălie.
Exemplul 3 - Exploatarea fricii: dronele căzute în Dobrogea nu erau "accidente", ci așa cum am atenționat și atunci, ele fac parte dintr-un plan mai larg. Planul este instrumentalizarea fricilor legitime ale românilor față de război și conflict, împotriva lor. Cadența folosită de ruși, momentele strategice (suprapunerea lor pe momente de stres social/politic intern), sunt indicatori clari ai INTENȚIEI rusiei de a genera frică în populație și apoi pentru a folosi această frică într-un sens pervertit.
Dacă vă uitați pe harta României în locurile unde Călin Georgescu a luat cele mai multe voturi raportat la prezență, veți putea observa un tipar în zona Brăila-Galați-Tulcea-Constanța. Coincidență? Nu. Pentru că, unul (nu singurul) dintre candidații pe care a pariat rusia, Călin Georgescu vorbea cu convingere despre două subiecte conexe: "pace" și "România nu va fi atrasă în război".
Exemplul 4 - războiul politic: susținerea directă sau indirectă, la vedere sau pe ascuns a Dianei Șoșoacă, Călin Georgescu, George Simion la alegerile prezidențiale din România, de către rusia se încadrează la "Măsuri Active", o practică dezvoltată în era sovietică de către KGB și adus la rang de politică de stat sub Yuri Andropov, directorul din anii 60-70 ai KGB și ulterior președintele URSS. "Măsuri Active" este un concept extrem de bine documentat, nu ar trebui să fie vreo noutate pentru nimeni din zona leadershipului politic și instituțional din România, iar acest concept este practic folosit în parte în toate celelalte exemple.
Exemplul 5 - războiul informațional/cibernetic: atacarea constantă a infrastructurii informatice strategice (Biroul Electoral Central, Autoritatea Electorală Permanentă) în timpul alegerilor prezidențiale, coroborat cu multiplele valuri de atacuri din partea fermelor de troli și rețelelor de boți din ultimii ani, sunt indicatori clari ai acestui tip de război pe care rusia îl poartă împotriva României.
3. Răspunsul:
Chiar dacă nu ne place (și nu-mi place) decizia CCR de anulare a primului tur al alegerilor, ea s-a bazat nu pe exemplele pe care le-am dat eu aici și nici pe rapoartele (unele caraghioase) serviciilor, date în CSAT, ci cel mai probabil pe rapoarte extinse care nu au fost declasificate, pe dovezi ale imixtiunii rusiei în alegerile noastre, care dovedesc că procesul electoral a fost viciat și prin urmare orice rezultat ar fi fost incorect sau chiar ilegitim.
Indicatorii la care mă uit eu când analizez acest răspuns:
- Clasa politică prin acțiunile ulterioare alegerilor dovedesc că înțeleg situația și luptă pentru recâștigarea unei părți din credibilitatea pierdută.
Nu se întâmplă asta. PSD și USR și-au dat ochii peste cap, pe rând, cu privire la negocieri, demonstrând cel puțin imaturitate. PNL și PSD propun o conservă care miroase a servicii de informații, fără nicio formă de credibilitate, co-autorul unei tentative de lovitură de stat constituțională, ca al lor candidat comun, pe Crin Antonescu. PNL și noua conducere se lasă compromisă de această alegere. Elena Lasconi, candidatul pro-european susține într-o gafă monumentală această idee. Ministerul Justiției ajunge la un avocat al mafioților din PSD și PNL. USR, cel mai pro-european și pro-NATO partid, se aliniază ca discurs cu AUR, SOS și POT.
Nota: 1. Clasa politică a eșuat total în misiunea ei. Acest indicator ne arată un eșec de proporții istorice a clasei politice din România. Despre asta, dacă în 2025 rusia câștigă Bătălia pentru România, vor scrie istoricii români și străini.
- Instituțiile statului, prin comunicarea lor publică și acțiunile lor (cel puțin în parte) publice, vor oferi un sentiment de siguranță și transparentă, ambele necesare pentru a recupera pierderile de încredere suferite în ultimii mulți ani.
Nu se întâmplă asta. CCR nu comunică coerent, invalidează turul 1 al alegerilor, după ce a validat renumărarea inexplicabilă a tuturor voturilor bazată pe sesizarea unui pion al sistemului, Cristian Terhes. Biroul Electoral Central nu explică atacurile cibernetice la care a fost supus, Autoritatea Electorală Permanentă la fel. Președintele Iohannis ezită în primă fază să numească rusia actorul statal care ne-a atacat. O face la o dată ulterioară și permite rusiei și oamenilor ei de influență să speculeze momentul. Rapoartele CSAT, cel puțin unele dintre ele, sunt de un amatorism frate cu prostia.
Nota: 2. Instituțiile statului, chiar dacă cel puțin o parte din ele, mânate de bune intenții comunică dezastruos, adâncind și lărgind breșa de încredere dintre societate și ele într-un moment crucial. Menținerea unor lideri ca Toni Greblă în fruntea AEP nu ajută cu nimic.
- Serviciile de informații și parchetele colaborează pentru a dezmembra potențialele rețele organizate pe teritoriul României de către rusia sau alți actori statali și non-statali, menite (rețelele, organizațiile) să ajute sau să amplifice atacurile la care am fost și suntem supuși.
Nota: 4. Serviciile de informații se pare că știau de toate aceste organizații, le aveau sub supraveghere, iar liderii și actorii importanți erau monitorizați. Lipsa acțiunii lor (care să se traducă în ceva vizibil) sau a comunicării lor coerente, duce la menținerea neîncrederii față de serviciile ce au rol determinant în protejarea sistemului democratic din România. Menținerea lui Gabriel Vlase ca șef al SIE ajută prin înfigerea unui piron în inima oricărui optimist încrezător. Parchetele s-au făcut că au făcut descinderi și arestări, care s-au materializat în control judiciar sau chiar mai puțin, cu toate că discutăm de cea mai mare operațiune de destabilizare a sistemului democratic din România. Operațiunea internă de "Praf în ochii proștilor", cum am denumit eu toată gluma cu Horațiu Potra (nu periculozitatea lui este o glumă, ci acțiunea autorităților) and Co. este un exemplu clar că aceste instituții nu reușesc să se ridice la cerința momentului.
5. Noi.
Societatea românească are multe bube și cu siguranță fiecare dintre noi putem găsi zeci de exemple de cum românii sunt nașpa, proști, idioți, mitocani, răi sau ticăloși. Vă spun că nu suntem cu nimic nici mai buni și nici mai rău ca alții. Aici intervine minciuna, manipularea informației ca operațiune tactică în planul complex al rusiei.
Parte a războiului rusiei împotriva noastră este să ne facă pe noi să credem despre unii dintre noi că sunt mai proști decât alții. Că unii suntem buni și alții sunt răi. Că unii suntem superior moral decât alții. Că unii dintre noi ne fac rău nouă prin felul lor de a fi. Și eu vin să vă spun că este fals. Fiecare dintre noi este permeabil la modul de atac al rusiei. Vă garantez că fiecare dintre cei care citesc acest text este vulnerabil în acest moment la un atac de tipul spear-phishing, care implică "prostirea" voastră în a acționa împotriva intereselor voastre personale. Asta nu vă face nici prost, nici egal, superior sau inferior unui votant al lui Călin Georgescu. Vă face doar om. Cu vulnerabilități, tipare de comportament și gândire ce pot cu o ușurință mai mare decât credeți să fie folosite de rusia împotriva voastră (sau a mea, by all means).
Este adevărat că nu suntem cu toții egali, nu suntem egali nici în responsabilitate și nici în cunoaștere sau lipsa ei, în inteligență sau prostie. Însă este la fel de adevărat că acest moment istoric pentru noi, pentru România, pentru viitorul societății în care vrem să ne creștem copiii depinde în mai mare parte de noi decât ne place să credem. Depinde nu doar mai mult, dar influența fiecăruia dintre noi este crucială. În 2025, dar și după, vom avea de făcut alegeri care vor modela viitorul României. Alegeri nu doar electorale, ci și de poziționare, de gândire, de acțiune.
Am scris tot acest text pentru a atrage atenția că acum este momentul să menținem ochii pe scopul nostru. Iar scopul nostru este să arătăm principalul vinovat: rusia. Să arătăm situația în care ne aflăm: suntem în război. Să arătăm ce putem pierde: modul în care este condusă societatea, regimul democratic în sine este în pericol. Să arătăm ce vrem de la instituții și politic: maturitate, comunicare, transparență.
Știu că o parte dintre vinovații pentru situația în care suntem sunt trădători români. Trădători și idioți utili. Știu că parte dintre ei sunt acum în Parlament din partea partidelor pro-europene. Unii dintre ei conduc instituții esențiale din România. Știu că detestați modul de funcționare al sistemului la fel de mult cum îl detest eu, (iar eu am motive cât se poate de puternice și personale să o fac, spre deosebire de 99% dintre voi, cei care mă citiți), însă momentul acesta al istoriei noastre este despre înfrângerea rusiei, nu despre cum să ne înfrângem intern. Este despre cum să scăpăm de un rău pe care nu-l putem nici înțelege, d-apăi constrânge, ca ulterior să putem continua lupta internă cu răul pe care ni-l face noi, nouă, prin corupție, nepotism, nepăsare, prostie și indolență.
Acum este momentul să ținem ochii pe minge, nu să mergem după fentă. România este în război. Mințile fiecăruia dintre voi sunt trofeele pe care rusia le vrea. Doar rațiunea individuală și colectivă ne poate salva.
Voi reveni cu Rezumatul de Noapte și o analiză a ceea ce s-a întâmplat în Ucraina în 2024 și ce urmează în 2025, însă până atunci sper că v-a fost de folos această postare.
Weekend bun!"