Propaganda homosexuala in scoli. Cazul George Cosbuc

„Agenda homosexuala” reprezinta ansamblul actiunilor pe care le deruleaza activistii homosexuali, pas cu pas, pentru a-si atinge scopurile legate de obtinerea tot mai multor drepturi si de fortarea societatii sa accepte homosexualitatea ca pe un comportament normal. În ansamblu, aceste actiuni alcatuiesc o strategie minutioasa, cu masuri mai mult sau mai putin vizibile sau oculte, fiind implicat un intreg arsenal de initiative, de la actiuni aparent nesemnificative, pana la masuri fatise de intimidare si acuzare a opozantilor.

Privind in retrospectiva agenda homosexuala din Romania, putem vedea ca la inceput a fost dezincriminarea relatiilor homosexuale – eliminarea articolului 200 din Codul Penal. La acel moment, multi au crezut ca e vorba doar despre asta si ca lucrurile se vor opri acolo. Dupa ce au obtinut eliminarea articolului 200, activistii homosexuali au trecut la pasul urmator: implementarea legislatiei anti-discriminare, introducandu-se asa-zisa „orientare sexuala” (doar cea homosexuala, nu si pedofilia si zoofilia, inca) printre criteriile posibile pentru (ne)discriminare. Au urmat paradele publice si apoi pretentia de legalizare a casatoriilor intre acei barbati imbracati in femeie si vopsiti pe fata.

Activistii homosexuali stiu ca, pentru a scapa de opozitia societatii fata de aceste comportamente, trebuie in primul rand sa loveasca in reperul moral al societatii – credinta (Biserica si orice manifestari sociale ale acesteia) – si, in al doilea rand, sa educe noile generatii ca sa fie „tolerante” fata de ei. Nu e de mirare ca homosexualii semneaza toate scrisorile publice impotriva Bisericii alaturi de celelalte organizatii crestinofobe. Şi, ca la orice organizatie, intrucat puterea sta in numarul de membri, „educarea” celor mici vine la pachet cu racolarea de noi practicanti. „Georgel, daca crezi ca ai sentimente fata de Viorel, poti sa i-o spui si sa experimentezi lucruri noi impreuna cu el”.

Ca sa poti desfasura aceste activitati propagandistice, intr-o societate care taxeaza ca atare perversiunile, trebuie sa le vopsesti intr-o culoare acceptabila si, ideal, intr-una care sa nu poata fi respinsa. În cazul de fata, culorile se cheama „toleranta” si „nediscriminare”. Astfel, poti sa promovezi orice perversiuni daca le incluzi la categoria „minoritati” si „orientare sexuala”, pentru ca acestea sunt noile vaci sfinte ale democratiei si nimeni nu are dreptul sau curajul sa comenteze la adresa lor.

Ca sa forteze acceptarea sociala a acestor perversiuni, o strategie a activistilor este aceea de a pune aceste comportamente alaturi de niste trasaturi umane innascute, cum ar fi culoarea pielii. Desigur, nimeni nu prea are timp sa se gandeasca ca asa-zisele „minoritati sexuale” (caracterizate prin comportamente sexuale liber alese) nu au ce cauta alaturi de minoritatile etnice (trasaturi innascute, date de natura). Activistii isi promoveaza obiceiurile sub titluri cum ar fi „Luna istoriei negrilor si a homosexualilor”. Cine indrazneste sa obiecteze, este acuzat ca ii discrimineaza pe… negri sau pe tigani.

Vorbind de tigani, in cadrul aceleiasi strategii de vopsire a propagandei lor in culori acceptabile, activistii homosexuali au reusit sa inhame la caruta lor o asociatie a tiganilor, Romani Criss, care a ajuns sa nu se mai ocupe de drepturile acestei etnii, ci de drepturile homosexualilor.

 

Cazul „George Cosbuc”

Colegiul bilingv George Cosbuc intra in categoria liceelor „bune” din Capitala, aici, asa cum o arata numele, punandu-se accent pe limbile straine. În acest sens, colegiul are legaturi educationale cu cateva ambasade, deruland programe lingvistice pentru elevi.

Cu unele ambasade au o buna colaborare si homosexualii. Ambasade ca ale Olandei, Cehiei, Frantei si Marii Britanii sunt promotoare active ale perversiunilor in tara noastra, incat pana si ambasadorii lor participa la respingatoarele parade stradale. Asa ca homosexualilor le-a venit ideea sa introduca actiunile propagandistice, prin intermediul acestor ambasade, in acele institutii de invatamant care deruleaza programe de cooperare cu acestea. Colegiul bilingv „George Cosbuc” a parut a fi un punct de pornire potrivit.

Homosexualii au gasit repede 1-2 profesori dornici sa-si arate zelul in promovarea „tolerantei” si „diversitatii” inaintea ambasadelor care ii pot trimite la cursuri de perfectionare la Londra sau Paris.

Anul 2012 a fost un an de inceput. Actiunile propagandistice s-au desfasurat relativ discret, parintii trezindu-se in fata unei situatii neobisnuite si nestiind cum sa reactioneze. Au reactionat insa in 2013, infruntand opozitia obraznica a profesoarelor Roxanei Marin si Ioana Nanu – agentele homosexualilor – dar si a unor parinti „deschisi la minte”, care nu au nici o problema daca copiii lor vor practica aceste lucruri. În special profesoara de engleza Roxana Marin s-a remarcat printr-un zel agresiv in aceasta directie si printr-un limbaj golanesc la adresa elevilor care nu sunt de acord cu activismul ei. Declaratiile parintilor stau marturie.

Dupa ce nu a reusit sa discute problema efectiv cu conducerea colegiului, cativa parinti au apelat la forurile superioare si la mass-media. Inspectoratul Şcolar a demarat o ancheta (la ora la care a fost scris acest material, rezultatele nu au fost comunicate inca), dar si replica activistilor, speriati ca ar putea pierde din mana acest cap de pod pe care l-au obtinut in scolile romanesti. Aceasta replica s-a concretizat printr-o scrisoare trimisa de asociatia tiganilor Romani Criss (?!) – o anexa a asociatiei homosexualilor, asa cum am aratat mai sus – prin care s-a incercat intimidarea autoritatilor si acuzarea lor de intoleranta.

Pentru homosexuali, miza in acest conflict este mare. Am explicat dorinta lor de a intra in scoli pentru a educa si racola copii. Daca ei pierd colegiul George Cosbuc, li se vor inchide si usile celorlalte scoli. În acelasi timp, acest colegiu reprezinta un precedent al „tolerantei” pe care il vor invoca atunci cand vor aborda alte scoli. „Daca George Cosbuc ne-a primit, voi de ce nu ne primiti?” Şantajul si amenintarea subtila cu acuzatiile de discriminare ii pot intimida pe directorii altor scoli, facandu-i sa le deschida usa homosexualilor catre copii.

În felul acesta, scolile romanesti vor cadea una dupa alta in plasa propagandei homosexuale, activistii avand acces liber la copiii de toate varstele, lucrurile urmand sa avanseze destul de mult pana se vor dezmetici parintii si vor realiza ce se intampla cu copiii lor.

De mentionat si faptul ca in zilele in care s-au petrecut aceste lucruri la George Cosbuc, homosexualii invitasera la Bucuresti un profesor olandez sustinator al pedofiliei!

 

Ce e de facut

Primii si cei care trebuie sa reactioneze la aceste incercari de racolare a copiilor sunt parintii. Şcoala trebuie sa formeze caractere, nu sa le strice; ea trebuie sa pregateasca cetateni responsabili pentru societatea de maine, nu indivizi devianti cu atitudini distructive la adresa comunitatii si a structurii sociale in ansamblu. Perversiunile sexuale despre care vorbim aici si propaganda lor sunt o amenintare atat pentru institutia familiei si implicit pentru baza societatii, cat si pentru libertatea de exprimare si de constiinta, dat fiind ca activistii incearca sa foloseasca parghii juridice pentru a le inchide gura celor care obiecteaza la adresa lor, pe criterii religioase sau pur si simplu de constiinta.

În aceeasi perioada in care homosexualii se manifestau liber la colegiul George Cosbuc din Bucuresti, la o gradinita din tara un parinte reactiona prompt fata de ideea perversa a unei educatoare de a-i invita pe cei mici sa vina a doua zi imbracati potrivit sexului opus. Educatoarea respectiva a declarat ca initiativa a fost mai mult o gluma, incercand sa minimizeze impactul psihologic asupra copiilor. Inconstienta sau nu, ideea educatoarei este condamnabila. Reactia parintelui a stopat in cele din urma initiativa, lucrurile revenind, cel putin deocamdata, la normal.

Un avantaj pe care il pot avea homosexualii consta tocmai in lipsa de informare a parintilor cu privire la ce se petrece in scoala copiilor lor, dar si in indiferenta acestora, in special a celor care au cazut in plasa propagandei despre modernism si toleranta si care nu realizeaza ca ei vor fi primii care se vor confrunta cu copilul stricat devenit adult deviant.

 

Puteti afla mai multe informatii despre comportamentul si propaganda homosexuala pe siteul www.homosexualitate.ro.