Premierul Dacian Cioloș a participat la Forumul Societății Civile din Europa Centrală și de Est

Galerie foto Discursul premierului Dacian Cioloş la Forumul Societății Civile din Europa Centrală și de Est [Check against delivery] Dacian Cioloş: Vă mulțumesc foarte mult! In primul rand, aș vrea să mulțumesc FDSC pentru organizarea acestui eveniment și pentru implicarea activă nu numai la nivel național, dar și la nivel european, in promovarea implicării societății civile in susținerea democrației. Și, de asemenea, sunt foarte fericit să mă aflu aici, alături de Karen Fogg, care a petrecut mulți ani in Romania in calitate de reprezentant al delegației UE şi care a sprijinit țara noastră in procesul aderării la Uniunea Europeană. In același timp, mă bucură să văd un oficial al UE implicat atat de mult in societatea civilă. Și consider că este un adevărat dar, să spun așa, pentru societatea civilă să cunoască opiniile unei asemenea personalități experimentate. Dacă imi permiteți, acum imi voi continua intervenția in limba romană. In primul rand aș incepe reamintindu-mi cat de importantă a fost implicarea societății civile, pentru că vorbeam de pregătirea procesului de aderare a țărilor din Europa Centrală și de Est sau, hai să spun, a unor țări din Europa Centrală și de Est pentru aderarea la Uniunea Europeană, și cred că a fost o foarte bună oportunitate nu doar pentru a implica societatea - din punctul meu de vedere, nu suficient, la momentul respectiv - in acest proces de pregătire al aderării țărilor din Europa Centrală și de Est la Uniunea Europeană, dar a fost și un foarte bun moment de clădire a societății civile in aceste țări, după căderea comunismului, și un proces care a dat sens, de fapt, construcției democrației, dincolo de democrația instituțională. A construit, incet-incet, democrația participativă, care după părerea mea in continuare trebuie să fie intărită. Trecem, așa cum și dumneavoastră ați menționat, trecem printr-o perioadă un pic aparte, aș spune, pentru Uniunea Europeană, pentru că după o perioadă de prosperitate, de creștere, care a permis și extinderea Uniunii Europene, masiva extindere, de la 15 la 28 de state membre astăzi, cunoaștem un fenomen de populism care prinde, și capătă, și caștigă, din păcate, tot mai mult teren. Și cred că trebuie să privim intr-un mod foarte pragmatic și realist acest fenomen și să nu cădem in capcana aceasta a negativismului și antagonizării societății, din cauza sau datorită acestui fenomen. Acest curent populist care prinde, iată, nu doar in Uniunea Europeană, ci și in alte părți din lume, și nu in orice părți din lume, ci in acele părți care au o istorie democratică foarte consistentă și care și-au bazat construcția statală pe principiile democrației, totuși, acest curent populist prinde și acolo. Și tocmai din acest motiv cred că trebuie să ne punem intrebarea intr-un mod foarte pragmatic și realist: unde iși au rădăcinile aceste curente populiste și cum le putem trata, pentru a nu slăbi democrația, ci pentru a ieși intăriți in ceea ce privește procesul democratic in urma acestui fenomen. Și eu aș nota, in primul rand, această falie intre societate și leadership și, mai ales, intre societate și leadership-ul politic, care se adancește, din păcate, in ultimii ani, această divizare, care este exploatată de unii, construind aceste curente populiste. Insă ceea ce este interesant este că rar am văzut pană acum sau aș putea să spun că nu am văzut formațiuni populiste care să fie in măsură să treacă dincolo de a revendica in mod negativ anumite evenimente. Nu am văzut astfel de formațiuni capabile să propună și soluții aplicabile la problemele pe care le ridică. Se concentrează in populism foarte multă energie pentru a explica ce nu merge și a explica intr-un mod simplist, și nu simplu și inteligibil, intr-un mod simplist ceea ce nu merge, fără insă a propune soluții și alternative. Și cred că de aici trebuie să pornim atunci cand tratăm aceste chestiuni legate de populism. Nici Romania nu este ocolită de această abordare, chiar dacă aș menționa totuși faptul că in continuare Romania este una din rarele țări din această zonă care nu are incă partide populiste sau extremiste in Parlament și sper să nici nu fie cazul, chiar și după aceste alegeri. Asta nu inseamnă că anumite formațiuni politice nu folosesc abordări populiste mai ales in campanii electorale. Și aici se speculează, in primul rand, cel puțin in Romania, ce simt eu, se speculează diferențele de așteptări intre diferitele categorii sociale din partea instituțiilor statului, din partea decidenților. Pe de altă parte, se compensează anumite neajunsuri in reforma unor instituții sau politici ale statului, incapacitatea de a duce la bun sfarșit aceste reforme sunt compensate in discursul populist cu provocarea fricii, provocarea de teamă, de ură, care duce apoi la manipulare. Și, aș nota, de multe ori se folosește aceasta teamă și ură chiar impotriva străinilor făcand această paralelă intre noi, acasă, și ei dincolo, uitandu-se faptul că avem, aș spune, cateva milioane de romani care lucrează in străinătate, care au contact cu aceasta străinătate și care, de fapt, in viața lor de zi cu zi integrează ceea ce, din păcate, unii lideri politici speculează, cum spuneam, in mod simplist. Deci, avem canale, avem mijloace prin care cred că putem combate astfel de discursuri și astfel de abordări dacă reușim să depășim abordarea simplistă a lucrurilor. In Europa, in Uniunea Europeană, la fel, am simțit in ultimii ani aceste curente populiste crescand și ințeleg că aceeași percepție ați avut-o și mulți dintre dumneavoastră - este și unul dintre motivele pentru care ați decis să tratați acest subiect astăzi - și cred că și in Uniunea Europeană, la fel cum spuneam, am simțit asta in Romania, acest curent populist crește pe falia care s-a creat in ultimii ani intre leadership-ul decizional și societate, in incapacitatea de a comunica anumite decizii și de a conecta aceste decizii la realități, la așteptările din societate, și nu doar la așteptările din societate, dar chiar și la unele soluții care pot să emeargă din societate. Pe de altă parte, Uniunea Europeană, trebuie să recunoaștem, a cunoscut in acești ani, din 2004 incoace un curajos proces de extindere, in care am trecut, cum spuneam, de la 15 la 28 de state membre și am realizat și inregistrat acest proces de extindere concentrandu-ne mai ales pe procesul de aderare instituțională formală la Uniunea Europeană, fără să acordăm suficientă atenție și procesului de integrare a noii Uniuni Europene extinse. Și sigur că o Uniunea Europeană cu 28, față de una cu 15 trebuie să trateze probleme mult mai complexe, nu doar din punct de vedere al conținutului lor, dar și din punct de vedere al procesului decizional, pentru că te adresezi la o masă mult mai mare de oameni, la o mult mai mare diversitate și acesta este din punctul meu de vedere bogăția Uniunii Europene, această unitate in diversitate, doar că această unitate trebuie să fie și in măsură să trateze diversitatea intr-un mod foarte pragmatic și consistent și probabil că nu am acordat suficient timp și suficientă consistență acestui proces de integrare după ce a avut loc extinderea, probabil și din motive obiective, pentru că am inregistrat imediat după finalizarea procesului de extindere, din 2008-2009, criza financiară, urmată apoi de criza economică, cu impact in unele părți din Uniunea Europeană și a trebuit să ne focalizăm in a găsi soluții imediate la astfel de probleme, urmate apoi de problemele legate de terorism, de migrație, cărora nu am fost intotdeauna in măsură să le aducem răspunsuri suficient de consistente, probabil și datorită faptului că această consolidare post-aderare nu a fost suficient consumată. Și atunci am inregistrat această tendință de repliere naționalistă și populistă in fața problemelor pe care, din punctul meu de vedere, in continuare, trebuie să le rezolvăm la nivel european, pentru că cred cu tărie că aceasta este soluția și cred cu tărie că Uniunea Europeană este in măsură să depășească și aceste momente dificile și să iasă intărită din acest proces, insă găsind noi soluții și noi forme de democrație participativă, care in momentul de față nu sunt suficient consolidate in structurarea instituțională pe care o cunoaște Uniunea Europeană in momentul de față și, pe de altă parte, cred că avem nevoie și de mai multă onestitate din partea statelor membre vizavi de această construcție care este Uniunea Europeană, și care este a noastră și nu este a lor, la Bruxelles, ci este a noastră, in fiecare stat membru, și deci asta presupune și mai multă asumare onestă din partea liderilor guvernamentali din statele membre in acest proces de reconstrucție sau de imbunătățire a construcției europene in perioada care vine. Deci cred, nu doar datorită Brexit-ului, ci și datorită acestui fenomen pe care il cunoaștem, cred că modalitatea de a ieși invingător din acest proces este tocmai sau stă tocmai in capacitatea de a inova noi forme de democrație participativă in Uniunea Europeană, care să depășească acest clivaj intre noi, aici, acasă și ei, acolo, care nu ințeleg problemele pe care le avem noi aici, acasă. Ce putem face impreună, și cand spun impreună mă gandesc la guverne și organizații neguvernamentale? Cred că, in primul rand, avem nevoie să dezvoltăm și mai mult mecanismele de conlucrare intre societatea civilă și instituțiile guvernamentale, să dezvoltăm un dialog bazat pe interes comun și să identificăm mai bine interesul comun din punctul de vedere al instituțiilor guvernamentale, care au ca principală sarcină să pună in aplicare un program de guvernare reieșit dintr-un proces electiv democratic din partea Parlamentului, și, pe de altă parte, societatea civilă, care dorește să se asigure că implementarea acestor programe de guvernare nu se realizează in favoarea unor categorii sociale și in detrimentul altor categorii sociale. Avem nevoie să ne bazăm dialogul in primul rand pe onestitate și pe transparență și cred că este modalitatea prin care putem reduce acea falie intre societate și leadership, leadership-ul asumat al acestei societăți și reieșit din procesul democratic.