Premierul Dacian Cioloş a participat la conferința Incluziune socială și Pachetul Anti-sărăcie

Galerie Foto Alocuțiunea premierului Dacian Cioloş la conferința Incluziune socială și Pachetul Anti-sărăcie [Check against delivery] Dacian Cioloș: Vă mulţumesc incă odată că aţi răspuns invitaţiei noastre. Vă amintiţi că in urmă cu cateva luni de zile, cand am lansat pachetul anti-sărăcie, v-am spus atunci că ne fixăm cateva obiective şi este important să incepem să lucrăm, chiar dacă nu o să fim in măsură să ducem toate obiectivele la bun sfarşit, dar este important să incepem in mod coordonat. Sigur, nu am vrut nici atunci şi nu avem nici acum pretenţia să spunem că inaintea acestui guvern nu s-a lucrat pe această temă, care este una cronică in Romania in perioada post-decembristă, insă ne-am dorit să o facem intr-un mod integrat şi coordonat. Pentru că, in primul rand, spuneam şi atunci, din punctul meu de vedere este important să recunoaştem problemele inainte de a le putea rezolva cu adevărat şi, cand spunem că vrem să eradicăm sărăcia, trebuie să ne gandim in primul rand şi la comportamentul nostru, la faptul că, atata vreme cat nu o să fim in măsură să trecem peste un comportament care favorizează corupţia, nu putem eradica nici sărăcia intr-un mod structurat. Că, atata vreme cat nu ne gandim atunci cand vorbim de dezvoltare economică, nu doar la creşterea PIB, dar şi la crearea de locuri de muncă, la crearea de locuri de muncă durabile, consistente, la fel, nu putem eradica sărăcia. Că, atata vreme cat ne gandim doar la politici sociale care să le permită celor care trăiesc in sărăcie cronică să-şi ducă traiul de pe o zi pe alta, cu ajutoare sociale acordate aproape la licitaţie in perioada campaniei electorale, cine dă mai mult, atata vreme cat trăim cu impresia că doar prin politici sociale de asistanat, să spun, putem rezolva problema, deci, atata vreme cat trăim in această viziune, nu putem vorbi de soluţii viabile. Pentru că, din punctul meu de vedere, sărăcia nu este doar o problemă a categoriilor marginalizate din societate, este o problemă a societăţii şi de asta ea trebuie tratată ca un intreg. Sigur, sărăcia poate să fie şi rezultatul unei atitudini personale şi aici vorbim şi de educaţie - o să revin asupra acestui lucru -, dar, noi, cei de aici, cred că trebuie să tratăm in primul rand problema sărăciei la nivelul societăţii şi să rezolvăm partea noastră de problemă, care ţine de indiferenţa noastră la nivel colectiv, o indiferenţă colectivă faţă de aceaste probleme, de disfuncţionaliţăţi ale unor politici publice şi de eficienţă a modului in care aplicăm aceste politici publice. Şi cand vorbesc de politici publice nu mă dandesc doar la guvern, pentru că nu cred că este o problemă doar a guvernului, este o problemă şi a autorităţilor locale şi este o problemă a mediului neguvernamental, care se implică şi care, cel puţin din punctul meu de vedere, pană acum a fost, probabil, dacă ne raportăm la acţiunea guvernului, a autorităţilor locale şi a mediului neguvernamental, fiecare la scara la care poate să acţioneze, cred că mediul neguvernamental a fost printre cele mai eficiente in măsurile pe care le-a aplicat, nu pentru a disimula problema, ci pentru a găsi, intr-adevăr, soluţii care să ducă la rezolvarea problemei. Vorbeam de sărăcie şi de corupţie. Din punctul meu de vedere, sărăcia endemică este, in primul rand, rezultatul corupţiei, a modului in care folosim şi dirijăm resursele publice sau private, atunci cand ele sunt dirijate de autorităţi publice, pentru a crea dezvoltare şi pentru a crea dezvoltare durabilă şi cand vorbesc de durabilă nu mă gandesc neapărat la partea de mediu, ci la consistenţa măsurilor pe care le luăm. In acest context sau pornind de la aceste premise, am propus acest program anti-sărăcie, care nu şi-a dorit să vină, neapărat, cu măsuri noi, ci şi-a dorit să pună in coerenţă măsuri care existau deja, dar care acţionau sau care erau aplicate in mod disparat şi fără coordonare. Obiectivele, ideea de bază atunci, era să depăşim anumite bariere instituţionale, anumite bariere bugetare, legislative sau administrative şi să gandim, in primul rand, mecanisme de acţiune integrate, care să folosească aceste resurse bugetare, legislative, administrative, in procese care să aibă ca obiectiv anumite rezultate finale sau procese care să fie judecate din perspectiva rezultatelor finale şi nu a bugetului cheltuit sau, eu ştiu, a numărului de beneficiari a unor ajutoare sociale. Spuneam atunci că programul va incepe şi cu ajutorul dumneavoastră, in mare parte cei care sunteţi in sală, că cu siguranţă nu o să-l putem duce la bun sfarşit pană la sfarşitul acestui an, dar era important să lansăm aceste măsuri, să avem sprijinul dumneavoastră, pentru ca dumneavoastră sunteţi cei care puteţi asigura continuitatea acestui program, indiferent de ce se va intampla după alegeri. Şi tocmai pentru a vedea in ce măsură am fost impreună eficienţi, ce anume am putut să facem impreună şi ce mai putem ameliora incă pană la sfarşitul anului, ne-am propus această intalnire de bilanţ de etapă. Aici, pentru a lansa acest bilanţ, pe care o să-l aprofundeze colegii mei miniştri, fiecare pe domeniul pe care a acţionat, vreau să spun că ne-am concentrat atenţia, in primul rand, pe a debloca anumite măsuri care existau, dar care, din diferite motive, nu erau aplicate, am luat anumite măsuri de simplificare, am conectat instituţii şi oameni care au responsabilităţi pe aceste domenii, dar care lucrau separat şi necoordonat, am combinat surse de finanţare din bugetul de stat, din fonduri europene, din alte surse de finanţare, care, in mod normal, aveau acelaşi obiect, dar care, folosite in mod separat, nu-şi arătau eficienţa. Şi am pornit de la ideea că, odată deblocate aceste acţiuni benefice, pot să se propage in mod ireversibil dacă ele sunt aplicate conştiincios şi cu rigurozitate, apoi că, alături de acţiunea statului, este important să găsim modalităţile cele mai eficiente pentru a putea lucra impreună cu societatea civilă, atat pentru implementarea măsurilor, cat mai ales pentru urmărirea rezultatelor şi că, pe de altă parte, dincolo de măsurile care vizează strict inserţia socială, aveam nevoie să spargem un anumit cerc vicios care creează sărăcie, deci să atacăm la rădăcina problemei, să pornim de la observaţia că incă sunt foarte mulţi copii in Romania care trăiesc in sărăcie sau in risc de sărăcie, aproape jumătate din copiii Romaniei trăiesc in risc de sărăcie, că un copil din trei se află intr-o sărăcie persistentă şi că, deci, ca să vorbim de eradicarea sărăciei, trebuia să ne concentrăm, in primul rand, la acest nivel şi de aceea am venit cu anumite programe şi măsuri destinate copiilor de la naştere, incă de la, pur şi simplu, inregistrarea identităţii. Dacă vă puteţi imagina, aveam copii şi mai avem incă copii, sper să putem rezolva acuma această problemă, care nu au identitate şi atata timp cat nu ai identitate, nu ai nici cum să beneficiezi de un anumit sprijin şi să-ţi găseşti locul in societate. Şi nu aveau o identitate, din diferite motive birocratice, administrative, din complexitatea modului de a proceda la această inregistrare administrativă. Deci am venit cu măsuri care să permită acordarea identităţii oricărui copil, indiferent de condiţiile in care se naşte şi de tipul de familie in care se naşte, apoi, măsuri care să prevină abandonul şcolar şi ne-am dat seama că, pentru a preveni şi mai ales din experienţa unora dintre dumneavoastră, de aici, că pentru a preveni abandonul şcolar trebuie să atacăm problema integrării copiilor deja in grădiniţe şi aici am valorificat un program care funcţiona deja foarte bine in mediul neguvernamental şi pe care am reuşit să-l generalizăm. Apoi, am observat că mulţi copii nu vin la şcoală pur şi simplu datorită faptului că nu au cu ce să se imbrace şi că nu au ce să pună in geantă, dincolo de cărţi, ceva de mancare, şi am venit cu programe care, incă odată, existau deja, fructe in şcoli pentru copii, mai existau disparat şi programe care asigurau o masă caldă in şcoli, programe pe care le-am pregătit pentru a le putea generaliza şi pentru a le putea coordona cu celelalte măsuri care să ducă la prevenirea abandonului şcolar. Am căutat resurse financiare şi din bugetul de stat şi din fonduri europene, incă o dată, resurse care erau acolo, dar care erau folosite in mod izolat, banii se consumau, dar nu vedeam neapărat efectul pe teren. Banii se consumau, dar nu vedeam neapărat efectul pe teren. Deci, am coordonat aceste măsuri cu fructele in şcoli pe care le-am extins şi pentru preşcolari. Am inceput acest program-pilot deocamdată cu mese calde sau oricum cu o masă in şcoală, pentru a putea apoi construi, tot pilot, şi programul afterschool, programul de incadrare a copiilor după ce işi termină şcoala pentru a-şi pregăti lecţiile. Deci, ne-am concentrat mult măsurile in aceste cateva luni pe programe destinate copiilor. Apoi, programe destinate tinerilor care nu sunt nici in sistemul de invăţămant, nici in educaţie, care nu au niciun loc de muncă, pentru care am creat condiţiile atat legislative, cat şi administrative şi financiare pentru ca ei să poată să fie reintegraţi prin a-şi continua şcoala, apoi prin a-şi găsi un loc de muncă. Şi aici domnul ministru Pislaru, cu siguranţă, o să vă spună că este vorba de schimbări nu doar in legislaţie şi in modalitatea de a utiliza bugetul, dar şi in comportamentul funcţionarilor, a celor care ar trebui să sprijine această abordare şi să trecem de la o politică de ghişeu, unde să vii să completezi un formular pe care il semnezi și cineva din partea cealaltă a ghişeului ţi-l ia, iţi pune o viză şi te trimite pe urmă să iţi ei nişte bani, să schimbăm această atitudine de abordare de ghişeu la o abordare relațională şi adaptată la nevoile oamenilor, la o adevărată formă de asistenţă şi de sprijin pentru incadrare. Să nu lucreze un funcţinar cu o persoană cu dificultăţi, ci să lucreze un om cu un alt om, fiecare acolo unde este pus. Sigur, aici, cu schimbarea mentalităţilor, din păcate nu-i suficient să dăm ordonanţă de urgenţă sau o lege, trebuie lucrat, dar eu cred că este importantă atitudinea noastră, a tuturor celor care suntem implicaţi pentru a schimba atitudinea intregii societăţi din acest punct de vedere. Şi apoi am venit cu o serie de măsuri destinate ocupării pe piaţa muncii, pornind de la problemele pe care le-am putut identifica legat de dificultăţile de a accesa un loc de muncă. Chiar dacă avem, in continuare, şomaj, pe de altă parte avem locuri de muncă neocupate şi suntem in situaţia in care multe companii care au investit in Romania caută lucrători in zonele de frontieră ale noastre in afara ţării. Deci, avem zone din Romania in care avem locuri de muncă disponibile şi avem alte zone din Romania cu sărăcie cronică, unde şomajul este mai ridicat. Şi am venit, in prima fază, cu cateva măsuri prin care să facilităm mobilitatea forţei de muncă, sigur, cu cateva măsuri care facilitează mobilitatea temporară. Dar, ne gandim deja şi la măsuri care să faciliteze reinstalarea unor oameni in alte zone unde sunt locuri de muncă. Sigur, pe termen mediu va trebui să ne gandim şi la orientarea capitalului investit nu doar in zone favorabile, care atrag mai mult, ci şi in zone unde trebuie să ne concentrăm pe infrastructură mai multă, să ne concentrăm pe anumite servicii care să incurajeze capitalul să investească in acele zone unde avem disponibilitate de forţă de muncă. Am venit şi cu măsuri care să incurajeze formarea profesională, dincolo de reintegrarea educativă de bază, să facilităm şi invăţarea unei meserii şi invăţarea unei meserii in condiţiile economiei secolului XXI, pentru că nu mai este suficient să inveţi, eu ştiu, o meserie de bază simplă, sunt chiar şi pentru, eu ştiu, muncitor calificat este nevoie acuma de formare profesională mai complexă şi pentru asta creăm o legislaţie care să ne permită să colaborăm, statul, instituţiile de invăţămant ale statului, mai bine cu sectorul privat, cu intreprinderile pentru a adapta această formare, dar şi cu măsuri care să incurajeze antreprenoriatul, atat in mediul urban, mai ales in mic urban, cat şi in mediul rural. Deci, vedeţi, sunt măsuri care tratează şi problema de sărăcie la bază, probleme sociale, dar şi probleme educaţionale, precum şi probleme economice legate de accesul la un loc de muncă, pentru că asta este viziunea pe care o avem legat de combaterea sărăciei, nu doar creşterea eficienţei politicilor de asistenţă socială, ci, mai ales, crearea oportunităţilor pentru a nu mai rămane intr-o zonă de sărăcie şi intr-o zonă de asistanat public şi asistanat social. Şi cred că in felul acesta, tratand tot lanţul problematic, putem veni cu soluţii durabile. Pentru ca aceste măsuri să poată să continue este, in mod clar şi in mod cert, nevoie de implicarea dumneavoastră şi cred, mai mult ca oricand, după această experienţă de cateva luni de guvernare, in nevoia statului şi nevoia guvernului de a lucra in parteneriat cu societatea civilă, atat pentru creşterea eficienţei măsurilor administrative, bugetare, de inserţie socială, dar mai ales şi mai ales pentru schimbarea mentalităţii. Pentru că dumneavoastră, cei care lucraţi in mediu neguvernamental, o faceţi din convingere, vă implicaţi, de multe ori, in acţiuni de voluntariat, pentru că sunteţi convinşi că lucrurile pot fi făcute mai bine şi cred că noi, pe partea asta administrativă, guvernamentală, avem nevoie să caştigăm această incredere şi această implicare şi personală, afectivă cumva, dincolo de măsurile bugetare, legislative pe care le luăm, pentru că dacă nu avem incredere că putem face lucrurile mai bine, o să le facem doar pe hartie şi o să continuăm să raportăm in fiecare an probleme pe care le avem pe teren. Deci, de aceea doresc să vă incurajez să rămaneţi implicaţi şi poate că, impreună, reuşim să dezvoltăm un nou concept al politicilor sociale, care să se construiască pe acest parteneriat public-privat şi să vorbim de parteneriat public-privat nu doar in politica de investiţii, acolo unde avem nevoie de capitalul financiar al sectorului privat, de ce nu, să vorbim de parteneriat public-privat şi in politica socială, unde avem nevoie de capitalul uman al sectorului privat sau neguvernamental. Vă mulţumesc.