Povestea singurului chitarist român care își construiește propriile instrumente

Mike Vlahopol este muzician de rock și blues, producător muzical, inginer de sunet și este singurul chitarist român care construiește chitare. Este foarte cunoscut publicului românesc datorită multiplelor colaborări cu artiști din România, dar și pentru concertele explozive, presărate cu numere de magie.

Mike Vlahopol este endorser Tesla, D’Addario, LiberaToe, ProMark, Planet Waves, ThimbleSlide, Vlahopol Guitars, Evans, firme renumite care produc accesorii pentru chitare. Mike Vlahopol este artist Tesla și toate chitarele lui sunt echipate exclusiv cu doze Tesla, realizate de firma sud-coreeană după specificațiile lui.

Chitarele Vlahopol

Mike Vlahopol „construiește chitare”, după cum spune, pentru acei oameni care știu exact ce își doresc de la un instrument muzical. Procesul în care se discută despre materialele care vor fi folosite pentru instrument, dimensiunea, forma și accesoriile, poate dura de la câteva săptămâni, la câteva luni. „În anumite cazuri nu este bine ce vrea clientul, anumite combinații sunt nepotrivite și nu le-aș face. Există această tatonare în care se stabilește ce anume se poate face și ce nu”, explică Mike.

„Sunt inspirat de Mike pentru pasiunea lui pentru muzică, pentru pasiunea pentru proiectul lui de-o viață, Vlahopol Guitars și sunt mândru să pot spune că dețin o chitară făcută de Mike, una dintre primele făcute cu doze personalizate de la Tesla. Este incredibil de versatilă și cred că Mike a construit-o în felul acesta pentru a putea cânta foarte multe stiluri și rămâne chitara mea favorită”, spune chitaristul irlandez Gary Ingram.

Până acum, Mike Vlahopol a făcut 60 de chitare personalizate, prețurile de vâzare fiind cuprinse între 2.000 și 4.500 de euro. „Nu sunt chitare care pot fi cumpărate de un amator, dar prețul este mult sub cel al pieței europene, ca să nu mai vorbesc de piața americană”, spune Mike, care își dorește ca instrumentul care iese din mâinile lui să fie accesibil pentru acest segment de clientelă. „Chitarele mele sunt 100% personalizate, începând de la esența de lemn, formă, finisaj, model de doze, câte doze, ce fel de swich, ce fel de tremolo, fără tremolo, cu chei, fără chei, cu locking nut sau fără, e o listă întreagă prin care trebuie să trec de fiecare data”, explică Mike.

Începutul pasiunii pentru chitară

Pasiunea lui Mike Vlahopol pentru chitare s-a născut dintr-o „necesitate”, așa cum mărturisește. În anul 1983 începuse s-a învețe să cânte la tobe cu un prieten de-al tatălui său, muzician profesionist, însă neavând posibilitatea să-și achiziționeze un set de tobe, s-a îndreptat către un alt instrument. Anul următor, Mike a primit în dar o chitară rusească cu șapte corzi. Inspirat de amici de-ai săi care „cântau pe groapă în Pantelimon”, în Parcul Morarilor și pe care îi vizita des ca să „fure meserie”, Mike a început să îndrăgească chitara și să-și dorească să învețe să cânte.

Un impuls puternic l-a primit în momentul în care a aflat că în liceu se pregătea organizarea unei formații. Și pentru că avea destul de mult timp liber la dispoziție, fiind și sportiv de performanță și având scutire de la școală, a decis să profite de oportunitatea apărută. „Când am aflat că se organizează pe linie de U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist) formația liceului, mi-am dorit și eu să cânt cu ei. Am luat legătura cu cei din formație, care nu era completă și căutau noi membri, și am aflat că am nevoie de o chitară electrică”, spune Mike.

Pentru un adolescent cu posibilități materiale reduse, dar cu visuri mărețe, o chitară electrică era mult prea scumpă. Prețul unei chitare electrice românești era în jur de 2000, cât un salariu la vremea aceea. Un model Fender original costa cât o mașină Dacia, peste 70.000 de lei, iar o copie de Fender costa în jur de 35.000 de lei. Așadar, singura șansă a lui Mike să cânte în formația liceului era să își construiască singur chitara. A cumpărat o chitară de slabă calitate, pentru care a cheltuit câteva sute de lei, a demontat tot de pe ea și i-a făcut doze, i-a refăcut crosa de la grif și un alt corp.

Și pentru că făcea practică în trei fabrici din București, la Republica, Electroaparataj și Metaloglobus, într-una din orele de practică i-a furat unui maistru șublerul, pentru că să poată face măsurătorile pentru noua chitară. „Cu șublerul am măsurat chitarele celor de la „Roșu și Negru”, pentru că mă împrietenisem cu ei, chitarele lui Ordeanu, Ochescu, chitariștii vremii pe care îi iubesc și îi stimez. Apoi m-am împrietenit și cu Sorin Chifiriuc și uite așa, am început să măsor chitare”, mărturisește Mike Vlahopol.

Chiar dacă primele sale chitare nu au fost foarte reușite din punct de vedere tehnic, Mike a continuat să învețe cum să construiască chitare, a studiat din ce în ce mai mult fenomenul și în timp a făcut din ce în ce mai multe chitare, doar pentru uz personal. Și pentru că se dusese vestea priceperii sale în rândul prietenilor, care îi aduceau chitare la reglat și pentru că începuse să fie rugat să vândă din chitarele deja făcute, Mike Vlahopol a pus bazele firmei de chitare personalizate, Vlahopol Guitars.

Chitare cu caracteristici deosebite - Vlahopol Guitars

Pasiunea lui Mike pentru chitare și fabricarea lor a devenit în timp o afacere, care a pornit de la faptul că și-a dorit ca instrumentele să sune așa cum își dorește. După cum spune, sunt chitare electrice care sună bine și sunt chitare electrice care sună standard sau mai puțin bine. „Am în cap cum vreau să-mi sune chitara, am descoperit rețeta, sunt foarte fericit cu ce am descoperit și pentru oamenii ăștia fac chitare”, spune Mike, care construiește chitare doar pentru muzicieni care știu foarte bine cum trebuie să sune instrumentul lor.

Chitarele lui Mike Vlahopol sunt speciale din multe puncte de vedere. În primul rând, folosește doar materiale și accesorii de foarte bună calitate, fapt care le conferă instrumentelor o capacitate de producere a sunetelor menită să satisfacă și cea mai pretențioasă audiență.

„L-am cunoscut pe Mike în calitatea lui de constructor de instrumente la un salon muzical de la Frankfurt și am rămas uimit de calitatea chitarei pe care am testat-o”, spune Decebal Bădilă, unul dintre cei mai buni și renumiți bassiști din lume, care recunoaște că instrumentele create de Mike Vlahopol îl „îndeamnă să studieze zilnic și cu cea mai mare plăcere”.

Pentru realizarea chitarelor, Mike folosește lemne de foarte bună calitate. Pentru diversele întrebuințări, există mai multe clase de lemne, dar și specii diverse de lemn, cu durități și grade de umiditate diferite. Pentru chitarele electrice, dar și pentru alte instrumente muzicale, lemnele trebuie uscate în mod natural, între 10 și 40 de ani. Pentru a putea fi diferențiată calitatea unui lemn folosit la fabricarea unui instrument de genul chitarelor, au fost conferite stele, ca în cazul hotelurilor. Pentru chitare sunt folosite A-urile, 5A fiind lemnul de cea mai bună calitate pentru un instrument. Peste 5 stele, există 5A Master Build, care este un lemn mai scump și 5A Master Build Vault, care este un lemn cu totul deosebit.

O dată pe an, marii producători scot la licitație lemnele care stau la păstrare 30, 40 de ani și care arată cel mai spectaculos. Acestea au culori deosebite, iar în urma tăierii sunt vizibile nervurile care par a fi pictate de mână. Cu cât este mai simetric desenul, cu atât este mai scump lemnul, astfel de exemplare fiind vândute la prețuri de mii de euro.

În România există un singur producător de lemn pentru instrumente muzicale, Hora de la Reghin și care are un lemn foarte bun. „Am luat de la ei într-o perioadă pentru esențele autohtone, însă folosesc din ce în ce mai mult lemn african adus prin Spania, din Australia, America, am vreo 5, 6 locuri de unde cumpăr lemn în funcție de ce-și dorește fiecare client”, spune Mike.

„Majoritatea clienților mei nu vor lemne sub 4A și nu-mi aduc aminte să fi folosit 4A vreodată. Am numai lemne 5A și am folosit la câteva chitare și 5A Master Build”, spune Mike. Lemnele sub 4A sunt folosite în general pentru fabricarea chitarelor de serie, care pot fi achiziționate la prețuri modeste, de 60 – 80 de euro, la acești bani având o chitară echipată cu toate accesoriile, însă de o calitate scăzută. „Calitatea începe de la o anumită sumă în sus. De aceea mi-am propus să nu fac serii și nici serii ieftine”, recunoaște Mike Vlahopol. „Mike este unic. Este un frate de suflet, este un frate chitarist, este un frate talentat. Mike nu este doar un chitarist fenomenal, este și un geniu creativ, își construiește propriile chitare”, spune americanul Jay Gore, cu care Mike colaborează pentru noul său album muzical.

Chitarele bune sunt făcute dintr-o singură bucată de lemn. „Ca să ai o rezonanță bună și să ai o chitară mai specială, îți trebuie lemn dintr-o bucată”, explică Mike, care își arată totodată îngrijorarea legată de dispariția copacilor mari din întreaga lume și motivează astfel și prețurile foarte mari la care ajung lemnele folosite pentru chitare.

Mike Vlahopol folosește o tehnică specială și rară la îmbinarea grif-ului, întâlnită la foarte puțini lutieri din întreaga lume, „pentru că e foarte greu de folosit, e foarte greu de implementat, foarte ușor de stricat grif-ul atunci când îl montezi, dar care îți oferă o foarte mare stabilitate instrumentului și poți da grif-ul jos ori de câte ori vrei, pentru că nu se strică”, spune Mike. Prin această tehnică, diferită de sistemul clasic de prindere a grif-ului cu holșuruburi, notele sunt mult mai lungi și mai curate.

Dozele pe care le folosește Mike pe chitarele lui sunt realizate de firma sud-coreeană Tesla, potrivit cerințelor lui. „În prezent am 18 modele de doze „Vlahopol” făcute de Tesla, și am de la doze mai moi, pentru blues, jazz, până la rock, prog (progressive) și heavy metal, deci am o plajă largă de doze pe care le pot pune pe chitare în funcție de ce-și dorește fiecare”, spune Mike.

Pentru un producător mic de instrumente muzicale, așa cum este Mike Vlahopol, este foarte dificil să achiziționezi dintr-o fabrică cantități mici de produse. Dacă un produs, de exemplu un tremolo (mecanism efect de vibrație) sau o piesă din acest mecanism, este vântută de un retailer, prețul va fi mult mai mare, ajungând până la 500 de euro pentru un segment din mecanism.

Însă datorită relațiilor pe care Mike le-a stabilit cu diverși producători, poate achiziționa accesoriile pentru chitarele sale din fabrici la un preț puțin mai ridicat și nu de la retaileri din România sau din altă țară, unde prețul ar fi cel puțin dublu. „Folosesc numai accesorii din Germania, pentru că au preț bun și sunt și de foarte bună calitate, folosesc accesorii sud coreene, respectiv dozele Tesla, și doar ocazional, când cineva își dorește, folosesc accesorii americane, dar pentru acestea plătesc taxe suplimentare”, spune Mike.

Promovare prin expoziții

De 15 ani Mike Vlahopol participă la expozițiile de muzică din Frankfurt, la Musikmesse și Los Angeles, la NAMM (The National Association of Music Merchants), la început ca vizitator, apoi ca muzician invitat și în cele din urmă ca expozant. La aceste expoziții participă nume rezonante din muzică, de la Metallica, Bon Jovi, Scorpions, Slipknot ș.a.m.d.

„De 15 ani merg acolo constant, fiind și endorser la un producător de corzi și făcând parte din această familie merg la aceste întruniri și petreceri private, unde nu intră oricine și nu intră toată lumea. Acolo am cunoscut foarte mulți muzicieni și producători, și toată lumea vine pentru socializare, colaborări și așa mai departe”, spune Mike, care a ales această metodă pentru promovarea chitarelor sale.

„Mike mi-a povestit că voia să-și facă o firmă și să construiască chitare și alte instrumente. I-am spus că este greu să faci așa ceva, dar m-a surprins, pentru că ultima dată când am fost la târg, am rămas uimit când l-am văzut pe Mike că avea standul lui, propriul lui stand, în care erau expuse chitarele făcute de el, pe care le-am încercat și eu”, spune Ruggero Robin.

În timpul acestor expoziții, Mike Vlahopol a avut ocazia nu doar să cunoască muzicieni renumiți din întreaga lume, precum Joe Berger, dar și să prezinte chitarele sale, care pot fi testate de toată lumea. „Pentru mine ăsta a fost un mare plus, pentru că mi-am dezvoltat o prietenie foarte strânsă cu niște oameni, pentru că au iubit ceea ce fac, respectiv instrumentele”, spune Mike.

Fondată în 1901, NAMM (Asociația Națională a Comercianților de Muzică) are misiunea de a consolida industria produselor muzicale și de a promova muzica. Târgurile NAMM reprezintă o deosebită oportunitate pentru profesioniștii din industrie de a se întâlni pentru a-și împărtăși pasiunea pentru muzică și pentru a construi relații. La târgul NAMM din ianuarie 2020, care s-a desfășurat în Anaheim, California, au participat peste 115.000 de persoane, din 132 de țări și regiuni.

Musikmesse Frankfurt este un târg internațional al industriei muzicale, care se desfășoară în Frankfurt, Germania. Târgul a fost introdus pentru prima dată în 1980. În general, se desfășoară în prima parte a anului timp de patru zile, primele două zile fiind rezervate muzicienilor și reprezentanților din industria muzicală, în timp ce ultimele două zile sunt accesibile publicului larg.

Proiectele lui Mike Vlahopol

Mike Vlahopol lucrează de mai mulți ani la un album de blues, funk și rock, la care colaborează cu mai mulți muzicieni renumiți, printre care se numără marele bassist Decebal Bădilă, Ruggero Robin, fost chitarist la BB King sau americanul Jay Gore. „Mike Vlahopol este unul dintre muzicienii români de excepție, cu care am o bucurie aproape de nedescris să colaborez. Energie, profesionalism, autenticitate sunt caracteristici care ne însoțesc în proiectul nostru comun”, spune Decebal Bădilă, care cântă partitura de chitară bass pe acest album muzical.

Piesele acestui album sunt compuse de Mike Vlahopol într-o manieră comercială, accesibilă publicului, dar cu cerințe tehnice ridicate. Din acest motiv, Mike a ales să colaboreze cu muzicieni renumiți care să aducă valoare produsului muzical și care să iasă în evidență individual, prin intervențiile muzicale din piesele sale. „Mi-a fost foarte greu să găsesc oameni care să cânte la nivelul la care am vrut eu să cânt, piesele fiind greu de cântat ca și tehnică, dar comerciale, în același timp. Asta a fost ideea mea, să am niște oameni foarte buni, pe care să-i scot în față ca muzicieni”, spune Mike și recunoaște că este mândru și onorat că a reușit să colaboreze cu acești muzicieni.

Atelierul de chitare

În acest moment Mike lucrează la chitarele sale acasă, pentru că dificultățile întâmpinate din cauza situației economice generate de pandemie i-au redus

posibilitățile financiare. O vreme a avut atelierul în sediul unui prieten, afectat și acesta de aceeași problemă, iar în ultimul timp a lucrat în mai multe spații pe care le închiria ori de câte ori avea nevoie. „A venit pandemia. Comenzile zero, muzica zero, trupa zero, muzicienii din România, zero. Nu HoReCa a fost cea mai afectată, muzicienii au fost cei mai afectați, pentru că cei din HoReCa au primit tot felul de subvenții”, spune Mike și recunoaște că de un an și șapte luni proiectele sale sunt blocate.

Mike Vlahopol a înființat în urmă cu câțiva ani un ONG - „Muzicieni pentru muzicieni”, cu scopul de a-l ajuta pe prietenul său, regretatul chitarist George Pătrănoiu, care era foarte bolnav. „Am pus bazele ONG-ului ca să ajut colegi de breaslă care trec prin momente dificile, pentru că foarte puțini dintre noi avem asigurări medicale, iar din banii pe care îi facem nu putem să acoperim tot ce vrea statul să acoperim, cu titlul de obligație”, spune Mike.

Un alt proiect pe care Mike îl gândește este crearea unui centru în care să dezvolte o școală de muzică pentru copiii defavorizați, pe care să îi învețe gratuit să cânte la un instrument muzical sau să învețe cum să construiască un instrument. „E foarte greu să te dezvolți, să închiriezi acum în pandemie un astfel de spațiu”, recunoaște Mike, dar speară ca visul său să poată fi realizat în viitor, pentru a-și putea realua la capacitate maximă proiectele de creație și a-i ajuta și pe alții prin cunoștințele și experiența sa.

Sursa: europalibera.org