Participarea premierului Dacian Cioloș la deschiderea Bucharest Forum

Discursul premierului Dacian Cioloş la deschiderea Bucharest Forum [Check against delivery] Dacian Cioloş: In primul rand doresc să mulțumesc Institutului Aspen pentru ceea ce face in ultimii ani, așa cum spunea domnul Geoană, punand și prin aceste genuri de acțiuni de dezbateri, Romania pe harta forumurilor regionale și internaționale și creand un mediu de dezbatere aprofundată şi prin conţinut, dar şi prin modul de organizare, dezbatere de care cred că avem din ce in ce mai mult nevoie. Dincolo de ceea ce se petrece, eu ştiu, in mass media, in societatea civilă, de discuţiile care au loc mai mult sau mai puţin aprofundate sau superficiale, cred că avem nevoie din cand in cand de momente in care să ne putem aşeza şi să putem discuta, să putem schimba opinii pur şi simplu, pentru a avea o inţelegere mai profundă a provocărilor cu care ne confruntăm. Şi eu vă propun să-mi structurez scurta intervenţie pe scheletul propus de Institutul Aspen pentru această dezbatere care, din cate am inţeles, intenţionează să dezvolte dezbaterea in jurul ideilor de stabilitate, rezilienţă şi oportunităţi - trei lucruri care sunt, din punctul meu de vedere, succesive dar legate intre ele. Şi sigur, am spus, rezistenţă-rezilienţă, pentru că, cuvantul resilience in engleză il putem traduce prin rezistenţă, dar cred că in accepţiunea romanească e bine să folosim şi termenul rezilienţă, şi o să revin asupra acestui lucru. In primul rand vorbim de stabilitate, şi aici aş face diferenţa, din punctul meu de vedere, stabilitate nu inseamnă şi stagnare. A avea un cadru stabil inseamnă a avea rădăcini bine infipte pentru a putea creşte, pentru a putea dezvolta şi pentru a putea structura. Şi in jurul acestei idei şi acestui obiectiv ne-am structurat şi noi programul de guvernare incă de la inceput pentru că am spus că in acest mediu destul de volatil şi din punct de vedere politic, şi din punct de vedere economic, deci din acest mediu regional din care facem parte, destul de volatil, avem nevoie in Romania mai mult ca oricand de semne de stabilitate tocmai pentru a da perspectivă şi dezvoltare, şi cu atat mai mult semne de stabilitate intr-un an electoral, de stabilitate, de echilibru şi de obiectivitate atat cat este posibilă atunci cand eşti impins să iei decizii, să tranşezi in unele momente pentru a putea merge mai departe. Şi tot din această perspectivă, o repet, pentru că am spus-o de mai multe ori in cursul acestor ultime luni, dar simt nevoia să o spun incă o dată, tot din această perspectivă şi eu personal am spus la inceput că imi asum această poziţie de prim-ministru al Romaniei in acest an şi pentru acest mandat şi tocmai pentru a intări acest obiectiv pe care ni l-am fixat, de stabilitate, echilibru, obiectivitate, am şi spus că nu voi candida la alegerile parlamentare din acest an şi nu voi intra intr-un partid politic sau nu-mi voi crea un partid politic tocmai pentru a-mi putea focaliza credibilitatea, atat cat o am, energia spre un proiect, chiar dacă de scurtă durată, care să dea sensul acestei stabilităţi, dar care să poată şi să impingă lucrurile mai departe, folosind toate forţele pozitive, constructive, proactive care doresc să susţină sau să se implice in acest proiect. Sigur, asta nu inseamnă că nu există viaţă şi după alegerile parlamentare. Sper să existe o viaţă activă. Bineinţeles că sunt proiecte care au fost incepute şi pe care nu le vom putea duce la bun sfarşit, pană la sfarşitul acestui mandat, dar mi s-a părut important şi semnificativ să pot să dau acest semnal. Deci, stabilitatea a fost o prioritate asumată şi de acest guvern şi, din punctul nostru de vedere, această stabilitate, care să nu fie stagnantă sau să nu insemne stagnare, am vrut să o insoţim şi de semne de predictibilitate, de predictibilitate in politicile economice, in politicile fiscale, de predictibilitate in deciziile pe care pe structurăm. Pentru că perspectivele, potenţialul de dezvoltare nu este valorificat de agenţi economici sau sociali care pot să pună in valoare aceste resurse, dacă nu există şi predictibilitate. Şi cred că stabilitate, impreună cu predictibilitate, creează un cadru minim necesar pentru a-i incuraja pe cei care pot valorifica aceste resurse să o facă. Să investească şi să se investească in astfel de proiecte. De aceea, ne-am asumat continuitatea unor reforme acolo unde am simţit că ele au luat-o in direcţia cea bună şi unde am văzut semne că o iau in direcţia cea bună. De aceea, am aplicat măsuri care au fost decise de parlament in anii trecuţi şi incepute să fie implementate de guvernele precedente, in domeniul politicilor economice, ale politicilor fiscale, in politicile sociale. Dar, in acelaşi timp, am lansat şi reforme noi, pe care le-am considerat necesare, sau am lansat reforme noi sau pentru că le-am considerat necesare şi indispensabile, chiar, pentru a pune in valoare potenţialul de dezvoltare economică şi de reformă socială. Și mă gandesc aici in primul rand la domeniul administrației publice, a statului in general, unde chiar dacă n-am putut să ne atingem ambiţiile pe care le-am avut la inceput şi datorită cadrului politic specific acestui an, dar am dat semnele unui alt fel de a face administraţie, sau cel puţin a unei dorinţe de a face administraţie altfel, o administraţie mai deschisă spre cetăţean, mai transparentă, mai obiectivă şi mai orientată spre eficacitate. Dar şi aici e doar un inceput şi e nevoie de o abordare mult mai profundă, care clar, in mod clar are nevoie de o susţinere politică nu doar declarativ, ci asumată pentru schimbările pe care le putem declara că le susţinem acum intr-un an electoral, dar pe care e mai greu să le susţinem cand e vorba de punerea lor in practică. Dar cu siguranţă, din punctul meu de vedere, e inevitabil in Romania pe termen scurt in perioada imediat următoare o reformă a administraţiei, in care să tranşăm foarte clar cum combinăm obiectivele politice ale unor partide şi ale unor guverne, in care se reflectă viziunea partidelor cu rolul administraţiei publice de a implementa aceste politici. Şi nu doar de a implementa aceste politici pe durata mandatului unui guvern, ci de a asigura şi un minimum de continuitate, pentru că fără asta nu putem vorbi de stabilitate, nu putem vorbi de predictibilitate şi fără asta nu putem face politică şi dezvoltare pe termen lung, ci doar o politică partinică pe termen scurt cu obiectiv electoral o dată la patru ani sau cum avem noi, o dată la doi ani, doi ani şi ceva, pentru că am mai şi intercalat intre alegerile parlamentare alegerile prezidenţiale. Deci aproape că nu este un al doilea an in care să nu ai o abordare electorală, dacă nu găsim şi un alt mecanism de a combina obiectivele politice cu structurile de implementare. Dar dincolo de asta, tot pentru stabilitate, predictibilitate avem nevoie şi de increderea cetăţenilor, şi din punctul meu de vedere administraţia publică nu trebuie să fie doar un instrument al guvernului de a implementa politicile guvernului respectiv, dar să fie şi un instrument clar de legătură, de conexiune in timp real şi pe problemele din timp real intre societate, intre cetăţeni şi intre cei care guvernează sau instituţiile publice. Pentru că, altfel, fără această legătură, scade incet, incet, increderea, atata cată există, şi, la un moment dat, ne privim cu suspiciue incontinuu unii pe alţii. Instituţii publice privesc cu suspiciune cetăţenii, contribuabilii. Şi, la randul lor, cetăţenii privesc cu suspiciune capacitatea statului, a instituţiilor publice de a lucra in interesul lor. Am fost nevoiți, determinați să lansăm reforme sau să continuăm anumite reforme şi in unele domenii unde au apăut crize. Au apărut crize, din punctul meu de vedere, tocmai pentru ca s-a acumulat o masă critică de nevoi de schimbare de reformă, care au fost puse sub preş multă vreme tocmai pentru că exista acestă succesiune electorală şi care, la un moment dat, ies la suprafață. Şi in felul acesta a trebuit să abordăm lucrurile şi in domeniul sănătăţii, unde aşteptările au fost foarte mari să se facă foarte multe lucruri pe termen scurt şi unde ne-am asumat cateva lucruri. In primul rand, oamenii din sistem - şi de-asta a fost domeniul in care am vrut să abordăm politica salarială intr-un mod coerent şi clar. Vorbim nu doar de creşteri salariale procentuale, ci de o reechilibrare a sistemului de salarizare in sănătate, un proces pe care l-am inceput şi care trebuie continuat, dar şi in partea de infrastructură de sănătate, unde e clar, in momentul de faţă, că nu vom putea vorbi de un sistem de sănătate nu performant, dar funcţional, fără să avem o abordare pe termen lung şi coerentă a investiţiilor in domeniul de sănătate, a investiţiilor in infrastructura din sănătate, şi mă gandesc aici, in primul rand, la spitale. Şi avem aici o abordare, cred că va fi pentru prima dată, să sperăm că va exista continuitate, dar va fi pentru prima dată cand vom aborda investiţiile intr-o perspectivă strategică. In general, investiţiile in domeniul sănătăţii erau decise de la un an la altul, fiecare ministru decidea la inceputul anului unde să mai dea bani, la care judeţ, la care spital. Vrem să avem o abordare multianuală coerentă, să combinăm posibilităţile pe care le are statul de a investi pe termen mediu in infrastructură in sănătate cu parteneriate cu sectorul privat. Şi aici vreau să subliniez, incă o dată, nu e vorba de privatizarea sistemului de sănătate, ci e vorba de un parteneriat in construcţia infrastructurii de bază din sănătate, a clădirilor, efectiv, a spitalelor unde, aşa cum funcţionează astfel de sisteme şi in alte ţări, poţi să ai un parteneriat in care un privat vine şi investește pentru clădirea respectivă. După ce a investit, face un contract cu statul. El, ca investitor, va şi administra infrastructura respectivă, pe care o va pune la dispoziţie statului, sistemului de sănătate publică, care va veni cu aparatura, care va veni cu personalul și care iși va aplica politica de sănătate, programele de sănătate in niște clădiri care vor fi administrate privat și pentru care statul va plăti un fel de chirie, leasing pentru o perioadă de cațiva zeci de ani. Este o modalitate de a folosi mai bine și resursele și a asigura și o mai bună performanță a administrării acestor imobile, acestor infrastructuri. Tot cu o abordare integrată in ideea aceasta a stabilităţii şi a continuităţii, a predictibilităţii, dar cu mai multă eficienţă, am privit şi modul in care am abordat construirea acestui program antisărăcie sau un program de politici sociale coerente, care să ducă aceste politici sociale spre anumite obiective, spre o mai bună integrare, şi socială, dar şi economică a celor nevioaşi sau celor cu probleme. Şi aici am pornit de la instrumente existente deja in politicile publice, unele finanţate din bugetul național, altele din fonduri europene, pe care le-am pus impreună intr-o viziune coerentă, mult mai clar, mai inteligibilă pentru beneficiari sau pentru cei care trebuie să le aplice la nivel local sau la nivel regional. Şi tot in această idee a continuităţii, am abordat şi politica investiţiilor, atat investiţii publice, cat şi stimularea investițiilor private, in sensul că, in investiţiile publice, am vrut să asigurăm continuitatea derulării proiectelor care au fost incepute. Mă refer aici, in primul rand, la infrastructură de transport, infrasctructură de transport rutier mai precis, unde nu am avut ambiţia de a lansa cu orice preţ noi proiecte doar din motive de vizibilitate sau de PR, ci am vrut să asigurăm contuitatea pe proiectele care au fost incepute şi care, foarte multe dintre ele, au fost blocate, din diferite motive administrative, in momentul in care am preluat guvernarea. Şi, in momentul de faţă, pot să spun că se lucrează pe, practic, toate şantierele din infrastructura de transport rutier, dar şi pe cea de transport feroviar, unde avem proiecte in curs. Am continuat şi abordarea foarte clară nu doar pentru nevoia noastră internă, dar şi pentru a da semnalul clar in exerior că Romania rămane angajată in lupta impotriva corupţiei şi in susţinerea reformei in justiţie, unde şi aici am venit cu abordare strategică, pe de o parte, am finalizat strategia anticorupţie şi am vrut să avem o strategie foarte aplicată şi foarte clară pentru instituţiile care ar urma să o aplice, dar am luat şi decizia operaţionalizării acelei agenţii pentru valorificarea bunurilor confiscate, pe care o aveam pe hartie de multă vreme, care nu era funcţională şi datorită nefuncţionalităţii ei nici deciziile justiţiei nu erau totdeauna foarte eficiente. Şi tot in ideea stabilităţii, a predictibilităţii, am inceput să lucrăm şi pe o viziune de dezvoltare economică pe care am numit-o Romania competitivă, pe care am supus-o dezbaterii publice, şi doresc să-i mulţumesc aici domnului Vasile Iuga pentru sprijinul pe care ni l-a dat moderand in mod obiectiv şi profesionist dezbaterea pe care am vrut să o lansăm in jurul acestor idei-proiecte pe care le-am propus. Obiectivul acum, după ce am finalizat această dezbatere şi avem un document, este să transferăm rezultatul acestei acţiuni la comisia prezidenţială care va lucra pe proiectul de ţară pentru a propune această strategie, această viziune ca un punct de pornire, de plecare a componentei economice şi de dezvoltare a acestui proiect de ţară. Vorbind acum de rezilienţă, de rezistenţă, fac diferenţa intre rezistenţă şi rezilienţă pentru că rezistenţă in accepţiunea mea inseamnă franare sau poate să insemne franare, a rezista la schimbare, a rezista la evoluţie de teamă, de frica incertitudinii, din nesiguranţă, şi fac diferenţierea faţă de termenul rezilienţă, care inseamnă capacitatea de a rezista schimbărilor dar fără a le opri să-şi facă efectul sau energiile schimbării, de a evita perturbarea unei anumite coerenţe in procesul de dezvoltare datorită acestor energii ale schimbării, de a face faţă unor aversiuni fără să perturbe procesul de dezvoltare. Şi aici cred că in primul rand pentru a vorbi de rezilienţă in Romania, dat fiind şi contextul geostrategic, gepolitic, evoluţia volatilă pe care o vedem a economiei la nivel regional, la nivel internaţional, cred că in continuare avem nevoie să avem in centrul atenţiei ceea ce a fost scos la lumină ca aşteptare inclusiv din partea societăţii şi la sfarşitul anului trecut, şi anume felul in care facem politică, felul in care partidele abordează politica şi abordează relaţia cu societatea in ideea aceasta a asigurării dezvoltării. Cred in continuare că avem o oportunitate, aş spune, nesperată in care incă nu avem partide extremiste/...;/ nu doar de fațadă, pentru a atrage electoratul in momentul alegerilor, ci in profunzime, in substanţă, in modul de a aborda, aşa cum spuneam, funcţionarea statului, relaţia cu cetăţenii, politica de dezvoltare economică. Şi cred nu doar că avem nevoie de feţe noi, avem nevoie şi de un alt mod de a aborda din punct de vedere politic relaţia cu cetăţeanul. Eu cel puţin, personal, simt că oamenii au foarte multă nevoie de onestitate şi de fracheţe şi atunci cand vrei să spui nişte lucruri direct, cred că problema nu e dacă le spui direct, ci sinceritatea şi onestitatea cu care le spui şi modul in care reflecţi apoi ceea ce ai spus in ceea ce faci şi in ceea ce eşti. Şi nu cred că e aşa de greu acest lucru, şi in ciuda sau dincolo de modul specific de funcţionare a partidelor şi de nevoia lor de a fi finanţate intr-un anumit fel, de a asigura o continuitate a structurilor lor teritoriale, cred că avem nevoie in momentul de faţă de o imaginaţie pozitivă, constructivă pentru a găsi soluţii in aşa fel incat să facem aceste partide să funcţioneze mai aproape in relaţie cu cetăţeanul. Şi aici, din punctul meu de vedere, nu e doar o problemă romanească, nu e doar o problemă a Romaniei, e un sentiment pe care l-am avut şi in perioada celor patru ani şi jumătate, in care am perindat practic toate statele membre. Dar cred că in Romania mai mult decat in alte părţi din Europa, tocmai datorită faptului că incă nu avem in politică partide cu abordare profund populistă şi extremistă, chiar dacă pot să existe semne la unele de a incerca să atragă un eventual potenţial electorat sau să-l stimuleze in această direcţie, deci cred că incă nu e prea tarziu pentru a putea face această reformă. Şi din punctul meu de vedere rezilienţa Romaniei ca stat şi ca putere, capacitate de dezvoltare in următorii ani va depinde foarte mult de modul in care vom aborda această reformă in politică. Sigur, aici vorbeam de perspectivele regionale. Aşa cum spunea şi domnul Geoană, Romania este intr-o regiune in care nu are de ales, nu poate să stea deoparte, trebuie să joace un rol, este impinsă să joace un rol, pentru că din punct de vedere al relevanţei economice, al dimensiunii, ca popor, ca stat, se aşteaptă de la noi o implicare in stabilitatea şi echilibrul regional şi aici avem şi şansa acestui parteneriat transatlantic, a colaborării foarte bune in cadrul NATO, și cred eu - o să revin asupra acestui subiect - a oportunității de a deveni un actor mult mai relevant și la nivel european in Uniunea Europeană, dar aici, cred că in măsura in care noi, in Romania, avem o idee clară și o lectură clară a situației din regiune, in măsura in care avem această claritate, vom reuși să ne valorificăm și relevanța pe care o avem in această zonă, și acesta este modul in care am abordat și pregătirea pentru Summit-ul NATO de la Varșovia din acest an și propunerile pe care le-am făcut și pe care acum trebuie să le materializăm. Acesta este felul in care am abordat și parteneriatul strategic cu SUA, atat din punct de vedere al securității, unde vorbim in momentul de față de rezultate tangibile, și probabil tocmai că pentru sunt rezultate tangibile, mai avem și anumite reacții din anumite părți din regiune, dar unde am avut ocazia să discut cu partenerii noștri la Washington, cu Ambasada Statelor Unite de aici, tocmai pentru a crește relevanța acestui parteneriat avem nevoie să intărim acum pe langă această componentă de securitate, să intărim și componenta economică in parteneriatul strategic cu Statele Unite. Și tot aici avem nevoie să privim sau să abordăm lucrurile din această perspectivă și in modul in care ne jucăm cărțile, să spun așa, in zona Mării Negre, atat din perspectivă securitară, cat și din perspectivă economică, și sper ca acest subiect să fie dezbătut și aprofundat pentru că, cred că aici este unul din locurile cele mai relevante in care astfel de discuții pot să aibă loc. Vorbim de securitate, mă gandesc sigur și la energie, la capacitatea de a ne asigura securitatea energetică, și de a deveni un jucător in asigurarea securității energetice la nivel regional. Și aici, noi in acest an am insistat pe de o parte pe concretizarea proiectului BRUA a acelei conducte de gaz care merge din Bulgaria și care conectează Marea Neagră și această zonă cu resursele și cu potențialul ei cu centrul Europei și de acolo cu tot restul Europei, este un proiect in curs, la care a inceput să se lucreze, deja componenta de conectare cu Bulgaria pe sub Dunăre este aproape finalizată /...;/