O carte despre Brancusi si Masa Tacerii semnata de Romulus Rusan

Portalul cultural LiterNet (http://www.liternet.ro) are placerea sa anunte aparitia unei noi e-carti editata de LiterNet: 200. Romulus Rusan: O discutie la Masa Tacerii (interviuri) Toate cartile aparute la editura LiterNet pot fi descarcate gratuit in format Acrobat Reader (pdf) din situl Liternet, de la adresa http://editura.liternet.ro

>>>> Argument:

Cuvant inainte (fragment)

Cartea scriitorului Romulus Rusan readuce intr-o neştirbita realitate marturiile luate acum mai mult de un sfert de secol unor personalitati oranduite de el, simbolic, in jurul Mesei Tacerii – evocand, poate, şi peisajul gorjenesc de altadata, dintr-o vreme cand Jiul curgea prin aceste meleaguri inadins alese de Brancuşi, cand priveliştea avea drept fundal lantul muntilor Valcan, peisaj astazi brutal obturat de un parapet – şi in locul caruia, jos, aflam doar albia raului secata şi plina de gunoaie...

Discutiile din 1976 işi pastreaza interesul şi intreaga lor prospetime, chiar daca fragmente din ele au mai fost candva tiparite. Sunt convorbirile lui Romulus Rusan cu doisprezece contemporani, care cu totii au avut privilegiul de a fi stat fata in fata cu Brancuşi, de a-l fi ascultat, apoi de a-şi reaminti cuvinte candva rostite de el - iar, in cele din urma, performanta autoului şi a cartii este ca acestea formeaza un portret viu şi unitar (fapt de natura sa starneasca remuşcari unor 'brancuşologi' care au ratat prilejul de a culege nemijlocit şi apoi de a-şi publica amintirile lor şi ale altor cunoscuti de odinioara ai sculptorului).

'Discutiile la Masa Tacerii' au fost culese de la chiar ultimii supravietuitori romani care efectiv l-au cunoscut pe Brancuşi – cei mai multi intr-o 'prima auditie'.

In scurtele lor popasuri, martorii Gheorghe Nicolcioiu, Mac Constantinescu, Grigore Popa – precum şi toti ceilalti - aduc fiecare neştiute date, amintiri şi intamplari, cele mai vechi datand din vara anului 1921, cand, dupa primul razboi mondial, Brancuşi a coborat dintr-o birja la Hobita şi Peştişani ca sa-şi revada rudele, tovaraşii de joaca şi meleagurile.

O cimotie a sculptorului, birtaşul Gheorghe Nicolcioiu, istorisea amanuntit cum sculptorul a vrut şi a fagaduit sa ridice intru pomenirea consatenilor lui cazuti in razboiul de intregire 'un monument şi o acolada' peste apa Bistritei, necerand nimic altceva decat sa i se aduca 'un vagon de piatra moale'

Om de cuvant, Brancuşi s-a reintors in vara anului 1922 pentru realizarea acestui tel, dar a fost dezamagit afland ca 'onoratul comitet local de initiativa' n-a facut nimic şi a 'lasat-o mai moale'.

Un alt fapt, ignorat insa chiar şi de catre cei mai exhaustivi exegeti ai lui Brancuşi, a fost şi se afla totuşi consemnat in volumul de interviuri al lui Romulus Rusan, şi aceasta datorita sculptorului Mac Constantinescu, care se refera la neştiuta faima de care se bucura Brancuşi inca de prin preajma anilor 1930 – şi nu numai in Europa sau in Statele Unite - , dar pana şi in Argentina, unde işi avea atat admiratorii, cat şi detractorii, impartiti in doua tabere: 'brancuşienii' şi 'non-brancuşienii'!

Dupa cum nimeni nu ar fi ştiut ca serile, dupa ce terminau ziua de lucru, Brancuşi il ruga pe ucenic sa-i citeasca 'din dialogurile lui Platon in traducerea lui Ştefan Bezdechi'.

Diversitatea relatarilor celor doisprezece interlocutori (sculptori, muzicieni, poeti, arhitecti, filosofi, pietrari şi tarani gospodari), neştiind, desigur, fiecare din ei ce anume vor fi spus ceilalti, contribuie astfel, involuntar – ca intr-un puzzle –, la alcatuirea unui portret unitar şi plin de farmec al lui Brancuşi.

Marele merit al lui Romulus Rusan este de a-i fi provocat şi tiparit, aşa cum şi-au rostit confesiunile in jurul unei simbolice 'Mese a Tacerii'.

(Barbu Brezianu)