Motivarea CCR privind starea de urgență: Guvernul și-a depășit competențele. Urgența, reglementată doar prin lege

Principalul reproș pe care Curtea Constituțională îl aduce modului în care au fost stabilite amenzile prin ordonanța de urgență a guvernului prin care s-a reglementat starea de urgență, este lipsa de precizie a normelor prin care s-au stabilit amenzile pentru cei care au încălcat ordonanțele militare. 

De asemenea, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 este neconstituțională, în ansamblul său, întrucât „a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale  care stabilesc limitele competenței Guvernului de a emite ordonanțe de urgență.”

De asemenea, Curtea constată că regimul juridic al stării de asediu și al stării de urgență, în actualul cadru constituțional, „nu poate fi reglementat decât printr-o lege, ca act formal al Parlamentului (...) în regim de lege organică.”

Cât privește sancționarea contravențiilor, CCR spune că „normele prin care sunt stabilite contravenţii trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu uşurinţă, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei contravenţiei. Norma trebuie redactată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, astfel încât să fie apt să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte. Altfel spus, legea trebuie să definească în mod clar contravenţiile şi sancţiunile aplicabile, fiind necesar ca destinatarul normei să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravenţională.”

Potrivit Curţii, dispoziţiile articolului 28 din OUG 1/1999 stabilesc în mod nediferenţiat faptele care atrag răspunderea contravenţională.

"Prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 1/1999 nu numai că nu prevăd concret faptele care atrag răspunderea contravenţională, dar stabilesc în mod nediferenţiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeaşi sancţiune contravenţională principală. În ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale complementare, deşi legea prevede că acestea se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancţiunea complementară aplicabilă", se spune în motivarea CCR.

Judecătorii constituţionali mai spun că prevederile articolului 28 din OUG 1/199 nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate.

„(...) Curtea constată că prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin. (5) din Constituţie, precum şi cu principiul restrângerii proporţionale a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituţie", se arată în motivare.

Pentru aceleaşi argumente, Curtea reţine că imprecizia textului de lege supus controlului de constituţionalitate afectează, în consecinţă, şi garanţiile constituţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, consacrat de articolul 21 alineatul (3) din Constituţie, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare, drept fundamental prevăzut de articolul 24 din Constituţie.

Decizia curții a avut parte și de o opinie concurentă, a judecătoarelor Livia Stanciu și Simina Tănăsescu. 

Cei doi judecători constituționali spun că opinia lor este în acord parțial cu unele din motivele pentru care Curtea Constituțională a ajuns la soluțiile exprimate dar consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului trebuia: • respinsă pentru alte motive în privința art.14 lit.c1) - f) din OUG nr.1/1999; • admisă, dar nu cu privire la constatarea neconstituționalității OUG nr.34/2020 în ansamblu, ci doar în privința art.I pct.1 și pct.5 din OUG nr.34/2020, respectiv doar în ceea ce privește art.28 alin.(1) și art.331 din OUG nr.1/1999.

Pe 6 mai, Curtea Constituţională a României a admis sesizarea Avocatului Poporului asupra articolului 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 34/2020 pentru modificarea şi completarea OUG 1/1999. 

Sursa: europalibera.org