Iohannis a contestat la CCR condiționarea educației sexuale în școli de acordul părinților

Președintele Klaus Iohannis a atacat la Curtea Constituțională legea care condiționează predarea educației sexuale în școli de acordul părinților și cere CCR să constate că legea de modificare a legii 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului este neconstituțională, în ansamblu.

Reproșurile Președintelui: 

Potrivit expunerii de motive a Guvernului, în forma depusă spre dezbatere și adoptare la Parlament și adoptată de Senat, inițiativa legislativă avea ca obiect de reglementare: delimitarea mai clară a noțiunii de familie extinsă; introducerea obligatorie a consimțământului copilului care a împlinit 14 ani în ceea ce privește stabilirea programului de relații personale; clarificarea rolului direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului în asigurarea măsurilor de protecție față de minorii ai căror părinți sunt plecați din țară și față de minorii străini neînsoțiți pe teritoriul României; adăugarea categoriei copiilor solicitanți de azil la categoriile de copii beneficiari ai Legii nr. 272/2004; creșterea vârstei până la care copiii nu mai pot fi plasați în instituții de tip rezidențial de la 3 la 7 ani; introducerea posibilității desemnării drept persoană care să asigure creșterea și îngrijirea copilului, pe lângă rudele până la gradul IV și a persoanelor care fac parte din rețeaua socială a copilului; continuarea procesului de dezinstituționalizare.

 
Camera Deputaților a adoptat și modificări care au un obiect de reglementare complet diferit față de cel avut în vedere de inițiator și, implicit, de cel adoptat de prima Cameră, încălcându-se prevederile art. 75 din Constituție referitoare la competența Camerei decizionale în procedura legislativă. Prin raportare la forma adoptată de Senat, analizând aceste noi dispoziții menționate, adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, constatăm că ele vizează prevederi referitoare la derularea în unitățile școlare a programelor de educație sanitară, precum și prevederi prin care se impun unele obligații atât în sarcina copiilor și părinților, cât și în cea a cadrelor didactice, personalului auxiliar și cel administrativ în sensul menținerii unui climat pozitiv și incluziv în orice unitate de învățământ, care să permită tuturor copiilor să fie respectați și acceptați. De asemenea, forma adoptată de Camera Deputaților instituie prevederi în ceea ce privește modul de organizare a unităților de învățământ, prin stabilirea obligației pentru conducerea fiecărei unități de învățământ de a include în regulamentul de ordine interioară mecanisme de prevenire a comportamentelor agresive, de excludere, de luare în derâdere, umilitoare, și a oricărei forme de violență psihologică - bullying. Totodată, prin modificările aduse de Camera decizională, legea supusă controlului de constituționalitate instituie obligația respectării unui nou principiu care stabilește un mod inedit de desfășurare a actului educațional, prin aplicarea de măsuri nepunitive bazate pe mediere și dialog și prin participarea copiilor și părinților în acțiunile și campaniile derulate în acest sens.

Camera decizională a modificat art. 46 alin. (3) lit. i) al Legii nr. 272/2004, în sensul redenumirii programelor de educație pentru sănătate ca programe de educație sanitară și al eliminării sintagmei „cel puțin o dată pe semestru” din cuprinsul textului. De asemenea, la art. I pct. 12 din legea dedusă controlului instanței constituționale, Camera Deputaților a introdus după alineatul (2) al art. 52 din Legea nr. 272/2004, trei noi alineate, prin care stabilește următoarele: „(21) Copiii, părinții, cadrele didactice, personalul didactic auxiliar și cel administrativ au obligația de a menține un climat pozitiv și incluziv în orice unitate de învățământ, care să permită tuturor copiilor să fie respectați și acceptați. (22) Conducerea fiecărei unități de învățământ are obligația de a include în regulamentul de ordine interioară mecanisme de prevenire a comportamentelor prevăzute la alin.(1) lit. h). (23) Prevenirea și combaterea oricărei forme de violență psihologică – bullying – în școli se realizează cu respectarea principiului primordialității măsurilor nepunitive bazate pe mediere și dialog și al participării copiilor și părinților în acțiunile și campaniile derulate în acest sens”.

Noile modificări și completări asupra Legii nr. 272/2004 menționate, operate de către Camera decizională atrag competența decizională a primei Camere competente să o dezbată, respectiv competența decizională a Senatului. Singura soluție pentru rezolvarea acestui conflict de competență apărut între cele două Camere, o reprezintă întoarcerea legii, pentru acele noi modificări și completări, la Camera competentă să decidă definitiv.

Cu alte cuvinte, nu este posibil ca o prevedere să fie introdusă, în etapa adoptării în Camera decizională, exclusiv de către aceasta, dacă, strict în privința ei, această Cameră nu are competența de legiferare decizională definitivă atribuită expres de art. 75 alin. (1) din Constituție, deoarece ar însemna ca acea normă legală să fie rezultatul adoptării de către o singură Cameră parlamentară, ceea ce contravine principiului bicameralismului. Din cele mai sus expuse rezultă că instituția întoarcerii legii acționează ca un regulator de competență, în sensul protejării Camerei cu competență decizională definitivă, stabilită conform art. 75 alin. (1) din Constituție, având o strânsă conexiune și cu principiul bicameralismului, deoarece doar în privința unei prevederi asupra căreia a doua Cameră intervine se poate pune atât problema respectării principiului bicameralismului, cât și a întoarcerii legii, în funcție de menținerea sau nu a competenței sale decizionale definitive în raport cu obiectul de reglementare al prevederii în cauză”.

Așadar, legea dedusă controlului instanței constituționale conține norme față de care, conform principiului bicameralismului funcțional, fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului are competența să se pronunțe definitiv.  

În concluzie, considerăm că sunt încălcate dispozițiile art. 61 coroborat cu art. 75 alin. (1), alin. (4) și alin. (5), prin raportare la art. 73 alin. (3) din Constituție, deoarece prevederile mai sus identificate și adoptate de Camera Deputaților, trebuiau întoarse și supuse spre dezbatere și adoptare Senatului, Cameră care, în acest caz, avea competență decizională. Așadar, legea dedusă controlului de constituționalitate a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la întoarcerea legii, întrucât Camera Deputaților a eludat competența decizională a Senatului, sustrăgându-i acesteia această calitate. Prin urmare, dispozițiile  ce conțin reglementări din domeniul educației au fost adoptate cu încălcarea competenței Senatului, fiind dezbătute și adoptate de Camera Deputaților în calitate de Cameră decizională. Nerespectarea acestui aspect de procedură, ce privește competența celor două Camere, atrage neconstituționalitatea în ansamblu a legii.

​

 Legea face referire la programe de „educație sanitară”, înlocuind termenul folosit în prezent, respectiv acela de programe de „educație sexuală”. Terminologia nou introdusă impunea în sarcina legiuitorului modificarea corespunzătoare a tuturor celorlalte prevederi din Legea nr. 272/2004. Dacă intenția legiuitorului a fost de a utiliza conceptul de „educație sanitară” ca sinonim al celui de „educație pentru sănătate”, pentru eliminarea oricăror confuzii se impunea modificarea expresă, în mod corelativ, a literei j) ori comasarea celor două texte într-unul singur. În acest sens, art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă prevede că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel, cu care se află în conexiune.

Articolul nu definește noțiunea de „educație sanitară”, nerezultând ce reprezintă aceasta.

Legea criticată introduce doar o modificare de formă, fără consecințe în plan juridic, întrucât, din punct de vedere al scopului aceasta este identică cu formularea lit. j) din cadrul aceluiași articol.

De asemenea, așa cum este redactat textul lit. i) a art. 46 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, în forma legii transmise la promulgare, din redactare nu reiese cu claritate dacă norma stabilește că programele de educație pentru viață sunt în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor sau că educația sanitară este cea în vederea prevenirii celor de mai înainte. În ipoteza în care norma juridică are în vedere reglementarea primei situații, atunci apreciem că respectivele programe reprezintă, în fapt, un program de educație pentru sănătate, ceea ce este de natură să instituie un paralelism legislativ între lit. i) astfel cum a fost modificată și lit. j) din forma actuală a legii, inacceptabil din punct de vedere al respectării normelor de tehnică legislativă.

Totodată, prin eliminarea sintagmei „cel puțin o dată pe semestru”  textul a devenit neclar. Astfel, nu reiese cu claritate dacă programa școlară este modificată în sensul introducerii acestei discipline pe tot parcursul anului școlar sau, dimpotrivă, este eliminată acea garanție, instituită inițial, prin care legiuitorul a urmărit ca programele de educație pentru viață să fie efectiv puse în practică cel puțin o dată pe semestru, în beneficiul elevilor. Prin eliminarea acestei sintagme nu reiese cu certitudine dacă programele vor avea loc pe întregul parcurs al anului școlar, o dată pe semestru, o dată pe an sau deloc. Apreciem că această intervenție legislativă, în realitate, are un efect contrar scopului avut în vedere de legiuitor, cel al asigurării interesului superior al copilului prin participarea acestuia la programe educaționale.

Alin. (3) lit. i) al art. 46 din Legea nr. 272/2004 dispune că organele de specialitate ale administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale, precum și orice alte instituții publice sau private cu atribuții în domeniul sănătății și în domeniul educației sunt obligate să adopte, în condițiile legii, toate măsurile necesare pentru derularea sistematică în unitățile școlare, cu acordul scris al părinților sau al reprezentanților legali ai copiilor, de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sanitară, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor. Din analiza acestor dispoziții, este neclar momentul în care trebuie să se solicite acordul scris al părinților sau al reprezentanților legali ai copiilor în vederea participării la aceste programe de educație, nerezultând fără echivoc dacă acesta se stabilește ca etapă premergătoare conceperii măsurilor necesare de către autoritățile mai sus precizate, sau acordul părinților este necesar ulterior, cu ocazia implementării acestora.

De asemenea, apreciem că norma indicată mai sus este lipsită de claritate si previzibilitate în cazul copiilor care au împlinit/împlinesc vârsta de 18 ani pe parcursul desfășurării anului școlar. Astfel, este neclar dacă subzistă necesitatea obținerii acordului părinților în vederea participării la programul de educație sanitară în situația școlarilor care au dobândit capacitate deplină de exercițiu, ceea ce este de natură să determine dificultăți în aplicare.

Având în vedere aceste aspecte, considerăm că textele legislative astfel prevăzute prin legea dedusă controlului Curții Constituționale sunt de natură să creeze confuzii în aplicarea normei pentru destinatarii săi, întrucât aceștia se află în imposibilitatea de a identifica norma în vigoare la care să se raporteze. Prin urmare, considerăm că dispozițiile criticate, nefiind corelate cu celelalte norme aflate în vigoare, sunt lipsite de claritate și pot da naștere unor situații de confuzie, incoerență și instabilitate și, deci, la imposibilitatea aplicării acestora în practică.

 Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție

Așa cum reiese din raportul comun al Comisiei juridice, de disciplină și imunități și al Comisiei pentru muncă și protecție socială ale Camerei Deputaților, amendamentul care privea modificarea lit. i) a alin. (3) al art. 46 din Legea nr. 272/2004 a avut ca fundamentare nevoia populației „să cunoască și să respecte regulile de igienă personală și sănătate din responsabilitate pentru propria persoană și familie, dar și pentru societate. Este deci necesar ca în familie și în școală, copiii să își însușească un stil de viață sănătos, activ, să învețe regulile de igienă personală, de alimentație sănătoasă și echilibrată, prevenția bolilor, să înțeleagă nevoia mișcării și a practicării unui sport pentru îmbunătățirea stării de sănătate”.

Analizând această motivare prevăzută în raportul amintit, considerăm că soluția legislativă adoptată pe calea amendamentelor introduse la Camera Deputaților și care au devenit lege nu cuprind o justificare reală socială și juridică, ci - din contră - aceasta a determinat o reglementare contradictorie, incoerentă și ininteligibilă, care alterează înțelegerea și aplicarea legii. În condițiile în care dispozițiile lit. j) a alin. (3) al art. 46 din Legea nr. 272/2004 includ, în prezent, în noțiunea de educație pentru sănătate și pe cea de educație sanitară, apreciem că aceasta indică cu atât mai mult expresia unei pure voințe politice care, în lipsa vreunui studiu de impact, a oricărei fundamentări de ordin economic, juridic și social, rămâne în sfera subiectivității. Motivarea noii soluții legislative, în contextul păstrării celei de la lit. j) a alin. (3) al art. 46 din Legea nr. 272/2004 este, în realitate, atașată unei norme în vigoare, ce a surprins o nevoie socială ce s-a bucurat deja de consacrare legislativă, și nu este legată de o nevoie socială nouă sau de perspectivă. Această tehnică de fundamentare a soluției legislative preconizate, echivalează, în esență, cu lipsa motivării.

Astfel, cu privire la problematica lipsei de fundamentare temeinică a actelor normative, Curtea Constituțională a statuat că: „În lipsa motivării, în sensul arătat, a legii adoptate, nu se poate cunoaște rațiunea legiuitorului, esențială pentru înțelegerea, interpretarea și aplicarea acesteia. Or, explicarea clară a soluțiilor legislative propuse și a efectelor preconizate este cu atât mai necesară, din perspectiva principiului legalității invocat, în condițiile în care obiectul inițiativei legislative în această cauză apare ca fiind pronunțat tehnic, de strictă specialitate, cu efecte pe un segment sensibil al economiei de piață, și anume cel financiar-bancar, iar legea însăși este lipsită de claritate. Sub acest aspect, art. 6 din Legea nr. 24/2000 stabilește, în alin. (1), că „«Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care România este parte, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului», iar în alin. (2) că «Pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente și de perspectivă, precum și de la insuficiențele legislației în vigoare». Caracterul sumar al instrumentului de prezentare și motivare, precum și lipsa de fundamentare temeinică a actelor normative au fost sancționate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în raport cu aceleași exigențe de claritate, predictibilitate a legii și securitate a raporturilor juridice impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, cu invocarea deopotrivă a normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.” (Decizia nr. 139/2019).

În concluzie, ținând cont atât de motivele precizate, cât și de jurisprudența constituțională în materie, obligatorie potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, considerăm că legea dedusă controlului de constituționalitate eludează valorile statului de drept, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) din Constituție. Totodată, apreciem că legea criticată conține dispoziții ce afectează calitatea și predictibilitatea sa, cu consecința încălcării prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

***

Legea prin care educația sexuală va fi predată în școli doar cu acordul părinților sau tutorilor a fost adoptată pe 3 iunie de Camera Deputaților cu 269 de voturi, 3 împotrivă și 35 de abțineri. Actul normativ modifică și sintagma „educație sexuală”, în „educație sanitară”.

Inițiativa modificării legii în vigoare a aparținut PSD și PNL. 

USR s-a opus modificării reglementărilor în vigoare.

„Azi a fost un festival al ipocriziei în Parlament! PSD si PNL au depus un amendament pe repede inainte, la o altă lege, cu alt obiect de reglementare, eliminând accesul neîngrădit la educație pentru sănătate și informații din surse sigure în școli, deși au votat deja pe 10 martie această lege promulgată deja de 2 luni!”, spune deputatul USR Cristina Iurișniți, inițiatoarea legii în vigoare, într-o postare pe pagina sa de Facebook.

„Educația sexuală nu distruge inocența copilăriei, o sarcină la 13 ani, da”, mai spune deputatul care atrage atenția că România este campioana Europei la mame minore cu 18 000 de nașteri!

„Avem zeci de mii de abuzuri sexuale, trafic de minori, agresiuni sexuale în familie, lipsa de igiena personala si stil de viață sănătos! De aceea e esențială și educația părinților care ar trebui sa dea mai des pe la școală, să se intereseze de copiii lor în mod constant! Este o obligație nu o optiune! Dar iată că PSD si PNL au decis în mod pervers în Parlament prin intermediul unei legi despre adopție că educația pentru sănătate cu componenta educației pentru sănătatea reproducerii si sexualitate sa ajungă la copiii si tinerii noștri doar cu acordul părinților!”, spune Iurișniți.

Legea adoptată cu un cal troian

Modificarea legii a fost făcută mai întâi în Comisia de Muncă a Camerei Deputaților, condusă de Adrian Solomon (PSD), cu ajutorul unui proiect de lege fără legătură cu educația sexuală, acesta fiind folosit pe post de cal troian, pentru a putea modifica legea Educației în vigoare, promulgată de președinte, care prevede și introducerea unor cursuri de educație sexuală în școli și care a nemulțumit BOR, care a apreciat-o la momentul respectiv ca pe un „atentat la inocența copiilor”, spunând că a optat mereu pentru caracterul opțional al disciplinei.

La rândul lor, deputații Comisiei Juridice au dat raport favorabil proiectului promovat de Samson care stabilește ca educația sexuală în școli să se facă doar cu acordul scris al părinților și amendamentului la legea promulgată recent de președinte, amendament susținut de PSD și PNL, prin care sintagma „educație sexuală” din lege să fie înlocuită cu „educație sanitară".

Ce prevede legea în vigoare (45/2020)

„Derularea sistematică în unitățile școlare, cel puțin o dată pe semestru, de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor.”

Amendamentul nou introdus:

„Derularea sistematică în unitățile școlare cu acordul scris al părinților sau reprezentanților legali ai copiilor de programe de educație pentru viața inclusiv educație sanitară în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală și gravidității minorelor".

Autorii amedamentului:

Robert Sighiartău (PNL),

Florica Cherecheş (PNL),

Elena Hărătău (PSD),

Steluţa-Gustica Cătăniciu (neafiliat),

Adrian Solomon (PSD),

Nicuşor Halici (PSD),

Titus Corlăţean (PSD).

La începutul lunii aprilie, a fost promulgată legea care obligă unităţile şcolare să organizeze, cel puţin o dată pe semestru, programe de educaţie pentru viaţă şi sănătate, inclusiv educație sexuală pentru copii. Actul normativ în vigoare a modificat Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Conform acestuia, autorităţile locale și instituţiile publice sau private cu atribuţii în domeniul educaţiei au obligaţia de a derula în școli programe „în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor”.

Amendamentul deputaților PSD și PNL modifică Legea 272/2004 printr-un proiect inițiat de guvern, și depus în Parlament în iunie 2019 și care vizează „accelerarea reformei structurii de protecţie a copilului în România, prin facilitarea şi urgentarea procedurilor de plasare a copilului instituţionalizat într-o familie”.

Adoptat în Senat în octombrie 2019, proiectul a primit raport favorabil în Camera Deputaților și a fost dezbătut în plen pe 9 martie. Însă, a fost trimis înapoi pentru un raport suplimentar.

Până la ședința Comisiei de muncă de săptămâna trecută, unde a fost modificat, proiectul de lege nu menționa aspectul educației sexuale în școli.

Nicușor Halici susține că a identificat „anomalii” la predarea în clasele primare și că educația sexuală s-ar fi predat de multe ori sub forma sexualității de transgen.

„Au apărut anumite anomalii în aplicarea legii, cum apar de foarte multe ori în practică. Acum nu dorim decât s-o reglăm din punct de vedere, în primul rând, al noțiunii, pentru că educația sexuală avea o definiție sau o aplicare destul de limitată. «Sanitară» cuprinde și educația sexuală, pe de o parte.

Pe de altă parte, nu puteam vorbi totuși la clasele primare de educație sexuală la clasa I, a II-a, a III-a. Am mai ajuns și în zona în care educația sexuală de foarte multe ori era predată și sub forma sexualității de transgen.

E adevărat că lucrurile astea trebuie cunoscute, dar în funcție de vârsta biologică a fiecărui elev și, după aceea, normal că și părinții trebuie să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește educația pe care doresc să fie predată copiilor.

La clasa a II-a, spre exemplu, se preda cum fac sex doi oameni de același sex, care sunt etapele procreerii până la naștere. Totuși, la clasa a II-a e destul de puternic impactul emoțional pentru a afla astfel de noutăți”, a declarat pentru Digi24.ro, ​președintele Comisiei Juridice din Camera Deputaților.

El a spus că a avut solicitări de a schimba legea „de la foarte multe asociații”, fără a le numi.

Inițiatorul modificărilor, consiliat de „organisme interesate”. ”E treaba mea cu cine mă consult”

Adrian Solomon, președintele comisiei de Muncă și Protecție Socială unde s-a modificat proiectul de lege care nu avea nicio legătură cu educația sexuală a elevilor, spune că a vrut doar să îmbunătățească forma legii și că „este treaba parlamentarilor să-l îmbunătățească, să-l facă mai bun și mai general valabil (...) Pentru mulți colegi de-ai mei s-a ajuns la concluzia, în urma unor discuții cu diverse organisme interesate de astfel de lucruri că e bine să modificăm textul”, a declarat deputatul Adrian Solomon.

Întrebat care sunt „organismele interesate”, Solomon a refuzat să le numească asumându-și brusc inițiativa și spunând că e dreptul său să se consulte cu cine vrea.

„Dreptul meu la inițiativă nu mi-l ia nimeni. Eu însumi sunt cel care am hotărât să depun acest amendament. Care-i problema voastră? E treaba mea cu cine mă consult.”

În România, și Codul Civil și alte legi ne vorbesc despre obligația părintelui de a-și educa copilul și de a-l întreține și de a oferi o bună educație și instrucție până împlinește 18 ani și dacă rămâne în sistemul de învățământ, până la 26 de ani. Dacă această obligație există, dreptul de a decide cum arată acea educație a copilului trebuie să rămână tot a părintelui, nu a unor indivizi care vor să smintească națiunea asta”, a spus social-democratul.

În schimb, deputatul USR Cristian Seidler, membru în Comisie, a propus un amendament prin care dorea să acorde părinţilor sau reprezentanţilor legali ai copiilor opțiunea de a solicita, în scris, scutirea copiilor de la asemenea programe de educaţie.

„​Studiile dovedesc că în statele unde este predată în școli educația sexuală apar mai putine sarcini nedorite, incidența bolilor cu transmitere sexuală e mai mică, copiii se pot apară mai bine de abuzuri sexuale, pentru că înțeleg când acestea au loc. Ba chiar, împotriva temerii că educația sexuală grăbește cumva și activitatea sexuală, tinerii care fac educație sexuală își încep mai tarziu viața sexuală, pentru că se reduce factorul curiozitate. Nu înțeleg de ce apărăm «inocența copiilor», cum spun cei care se opun educației sexuale, dacă le ascundem realitatea cu care se vor confrunta toată viața, dacă ne rușinăm și ne ascundem de modul în care am fost creați. Eu cred că un credincios se bucură de modul în care a făcut Dumnezeu omul, nu se jenează de el și nu încearcă să îl ascundă. Sigur, e doar punctul meu de vedere. În PNL există nu doar un curent ideologic liberal-laic, în care cu bucurie mă înscriu, ci și unul mai evlavios, mai duhovnicesc”, a explicat deputatul PNL Ovidiu Raețchi inițiativa colegilor săi liberali.

„Lipsa accesului la educație sexuală a fost promovată de organizații religioase, dar și de Biserica Ortodoxă Română, iar acum parlamentarii susțin blocarea educației sexuale în școli prin introducerea unui acord parental. Așa cum la toate celelalte discipline de studiu nu este necesar un acord parental pentru a legitima importanța informațiilor studiate, nu ar trebui să condiționăm accesul tinerilor la educație sexuală de un acord parental acordat subiectiv. Un sistem educațional performant are capacitatea de a stabili care sunt disciplinele ce trebuie studiate în vederea dobândirii competențelor cheie specifice profilului absolventului”, spun reprezentanții elevilor.

Educaţia sexuală a fost introdusă în şcoli pentru prima dată în 1955 în Suedia, urmată în anii ‘70-’80 de ţări din vestul Europei. În anii ‘90 şi 2000 s-au alăturat Franţa, Regatul Unit, Portugalia, Ucraina şi Estonia.

Conform datelor INS Tempo, citate de reprezentanții elevilor, în anul 2018, în România, 727 de adolescente cu vârsta sub 15 ani au devenit mame și 18.753 cu vârsta între 15-19 ani. Între mamele adolescente sub 15 ani, 19 sunt la a doua naștere și una la a treia naștere. Între mamele adolescente cu vârsta între 15-19 ani, 3.929 sunt la a doua, 731 la a treia, 72 la a patra, 8 la a cincea și una la a șasea naștere. De asemenea, 7,5% din totalul cazurilor de cancer de col uterin diagnosticate anual în Europa provin din România, incidență de 3 ori mai mare decât media la nivelul Uniunii Europene, România fiind pe primul loc în UE privind mortalitatea prin cancer de col uterin (14.2 la 100.000 de femei).

Datele sunt oferite chiar de reprezentanții elevilor care nu înțeleg de ce e nevoie de acordul părinților pentru a studia o disciplină ca oricare alta.

Reprezentanții elevilor spun și de ce cred ei că ar trebui făcută educația sexuală în școli:

Pentru că în foarte multe familii din România, sănătatea reproducerii nu constituie un subiect de discuție liberă, iar mai mulți elevi nu au părinți care să le poată răspunde la informații privind educația sexuală care ar trebui să fie livrate de specialiști în domeniu;
Pentru că tinerii nu beneficiază de sprijin și consiliere, în contextul subfinanțării cabinetelor de planificare familială;
Pentru că, deși anumite informații privind educația sexuală pot fi vizualizate pe internet, nu toți elevii au acces la internet (aproximativ 900.000 de elevi nu au acces la resurse educaționale în format digital) și nu toate resursele disponibile sunt informații verificate.

Biserica Ortodoxă Română a militat pentru caracterului opțional al educației sexuale în școli, spunând că acestea reprezintă „un atentat asupra inocenței copiilor (...), marcându-i pentru întreaga viață".

Conferinţa Episcopilor catolici din România (CER) spune că „obligativitatea orelor de educaţie sexuală reprezintă o încălcare a drepturilor părinţilor, garantate de Constituţia României".

Sursa: europalibera.org