Ia-ma nene!

Chestiunea taximetrelor independente si particulare in sensul: - “iau pe cine vreau de pe strada dar la comanda prin dispecer ma execut cum bate vantul cald al operatoarei” - este una foarte veche si dateaza de la inceputurile democratiei, respective, caderea regimului comunist. Peste 50 de companii de stat, cum le numesc ei, sunt numai in Bucuresti si certitudinea de 20 de masini de companie adica, un calcul scurt ne-ar spune ca sunt cam 1000 de masini in Bucuresti. Nu ne putem lauda dar nici nu ne putem plange ca sunt prea multe masini Oricum la populatia de 2,3 milioane locuitori din Bucuresti, eliminand din aceasta suma batranii, handicapatii, copiii, clasa muncitoare care nu-si permite aproape nici in cazurile de maxima urgenta apelarea unui taximetru ar duce la doar cativa indivizi cu ceva banuti care ori au masini personale ori nu apeleaza din principiu la taximetru si atunci am putea spune ca 1000 de masini in Bucuresti sunt mai mult decat suficiente. Care este problema atunci? De ce cand suni la o companie de taximetre esti intrebat “dar unde doriti sa mergeti?” Bine, bine, daca as dori o cursa pana la aeroport ar fi de datoria mea sa o mentionez de la inceput, intrucat este perceputa o taxa suplimentara de iesire din oras. Dar de ce totusi esti intrebat “unde mergeti?” Raspunsul ar fi: “da, merg in Miami va rog sa-i transmiteti taximetristului sa-si ia umbreluta de soare ca-i fac cinste cu un café frappe. O alta intrebare adispecerului este “de unde sa vina masina sa ia clinetul?” “Cum militari?” “N-avem masina in militari mai reveniti?” Nu pricep. Este revoltator. Este cumva zona defavorizata? Este cumva una dintre zonele grav afectate de bombardamentele din ultima perdioada. Dar nici macar n-a intrebat prin statie daca este vreo masina in zona. Si este mai mult ca sigur ca sunt chiar taximetristi care locuiesc in acea zona. Cum s-ar simti oare acestia daca ar afla ca el, ca un cetatean normal, intr-o zi normala, ar apela la o companie de taxi fara sa spuna colegilor sai de breasla ca are nevoie de unul dintre ei, sa auda exact ceea ce li se intampla in marea parte ciumatilor din zone precum Militari, Pantelimon, Ferentari sau altele. Nu se poate spune ca sunt zone luxoase dar sunt personae decente care fac apel pentru a ajunge la diferite destinatii si care fara nici un fel de politete in limitele decentei li se tranteste usa in nas: “eu nu merg in Militari”.
De la Gara de Nord Bucuresti daca vrei sa ajungi in Militari nu poti. Sunt taximetre buluc dar nimeni nu vrea sa mearga pana acolo pentru ca, spun ei, “este o cursa scurta”. Cursa scurta pe dracu, ca face cam 50 de mii lei cursa, ceea ce pentru ei, decat sa stea la taifas in fata garii mai bine ar onora comanda ca oricum din multimea de taximetre de acolo sanse sa-l aleaga tocmai pe el sunt minime. Cum este intr-o zi morbida de toamna cand este frig si ploua? Si mai ingrozitor. Stai la telefon mai bine de o ora si nu gasesti nici o masina. Si asta cand se intampla sa faci comanda, nici dintr-o zona foarte solicitata de taximetre , nici dintr-o zona defavorizata, ci dintr-o zona medie. Nu gasesti nimic. Si atunci te intrebi: “unde naiba sunt cele 1000 de taximetre?” Poate ca majoritatea au Oltcit-uri si atunci cu apa la delcou au ramas cu “tontii” in pana de apa. Vaslind catre intrebari fara raspuns v-am relatat povestea mea s-am incalecat p-o sa …oricum mai bine un aminal decat un taxi.