Forumul Judecătorilor solicită remedierea blocajelor din justiție generate de deciziile CCR

Asociația Forumul Judecătorilor din România a înaintat către Guvern și Parlament o solicitare prin care cere găsirea rapidă de soluții pentru modificări legislative imediate necesare reglementării transferurilor judecătorilor, precum și realizării unui cadru clar, coerent și previzibil aplicabil în cazul contestării legalității mijloacelor de probă în privința înregistrărilor rezultate în urma punerii în executare a mandatelor de securitate națională. Ambele blocaje au apărut în urma unor decizii ale CCR care a constat mai multe articole neconstituționale în legislație.

Transferul Judecătorilor

În prima speță, prin Decizia nr.454/2020, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.60 din Legea nr.303/2004, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor, încalcă art.125 alin.(2) din Constituție.

Mai exact, judecătorii constituționali au stabilit că elementele esențiale ale carierei judecătorilor, inclusiv transferul, trebuie să fie reglementate prin lege organică iar nu prin regulamente emise de Consiliul Superior al Magistraturii.

Astfel, au fost blocate transferurile judecătorilor, măsură necesară pentru funcționarea instanțelor, în condițiile unui număr foarte mare de posturi vacante și a blocării sine die a concursurilor de admitere în magistratură, ca urmare a Deciziei nr.121/2020 a Curții Constituțional.

Prin urmare, efectele acestor decizii reprezintă o afectare majoră a întregului sistem judiciar, subliniază Forumul Judecătorilor.

Înainte de decizia CCR, legea prevedea că:

(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ al președintelui instanței sau al procurorului șef al parchetului corespunzător.
(2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul sa funcționeze, potrivit legii.
(3) Normele de reglementare a procedurii transferului se stabilesc prin regulamente elaborate de secțiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii.

Curtea a declarat neconstituțional articolul motivând că regulile nu pot fi stabilit de către CSM, ci este atributul Legiuitorului- Guvernul prin OUG sau Parlamentul printr-un proiect legislativ - sa remedieze această situație.

Înregistrările prin mandate de siguranță națională

Al doilea aspect sesizat de către Asociația Forumul Judecătorilor reprezintă înregistrărilor rezultate în urma punerii în executare a mandatelor de securitate națională.

În luna februarie, CCR a emis decizia 55/2020 prin care stabilește că dispoziţiile art.139 alin.(3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale „în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991”.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în dosarul fostului președinte PSD al Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, care a fost condamnat, tot în februarie, în primă instanță, la 3 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă.

Practic, cei care sunt acuzați de diverse infracțiuni- de la corupție la crimă-beneficiază, după decizia CCR, de eliminarea completă din dosarele în curs de judecată a interceptărilor efectuate cu tehnica SRI în baza unui mandat de siguranță națională (MSN) emis de Înalta Curte. Acestea nu vor mai putea fi folosite ca probe, motiv pentru care multe dosare, inclusiv de crimă, viol, mită sau trafic de influență, vor fi aruncate în aer.

„Curtea Constituțională a mai stabilit că reglementarea posibilității conferirii calității de mijloc de probă înregistrărilor ce rezultă din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului nu este însoțită de un ansamblu de norme care să permită contestarea legalității acestora în condiții de efectivitate. Prin simpla reglementare a posibilității conferirii calității de mijloc de probă acestor înregistrări, fără crearea cadrului adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității acestora, legiuitorul a legiferat fără a respecta cerințele de claritate și previzibilitate. Astfel, conferirea calității de mijloc de probă în procesul penal înregistrărilor rezultate în urma desfășurării activității specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, în temeiul Legii nr.51/1991, se poate realiza numai în măsura în care această reglementare este însoțită de o procedură clară și explicită referitoare la verificarea legalității acestui element", explică și Forumul Judecătorilor.

Situația nu a fost remediată deși au trecut mai mult de 30 de zile de la publicare în Monitorul Oficial a deciziei CCR, astfel că efectele ei se resimt deja în dosarele aflate pe rolul intanțelor, motiv pentru care Forumul Judecătorilor cere ca Guvernului și Parlamentului României să găsească rapid soluții realizarea unui cadru clar, coerent și previzibil aplicabil în cazul contestării legalității mijloacelor de probă în privința înregistrărilor rezultate în urma punerii în executare a mandatelor de securitate națională.

Secția specială, o altă restanță a autorităților

Tot vineri, Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei 547 care vizează directa controversata secție specială de anchetare a magistraților. Prin decizia din 7 iulie, judecătorii au stabilit că dispoziții din Legea numărul 304/2004, referitoare la Secția de investigarea a infracțiunilor din justiție (SIIJ) încalcă Legea fundamentală prin„modul deficitar al legiuitorului de a reglementa”.

CCR mai stabilește că Secția Specială (SIIJ) de anchetare a magistraților nu poate retrage căile de atac deja formulate în fața instanței, iar procurorul-șef al Secției nu poate fi considerat întotdeauna procuror ierarhic superior.

Decizia vine însă prea târziu pentru că atât Viorel Hrebenciuc, cât și Sebastian Ghiță au scăpat de dosarele penale după ce SIIJ, condusă la acea vreme de actualul judecătorul constituțional Gheorghe Stan, a retras apelurile formulate anterior de DNA.

„A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.88 indice 1 alin.(6) și art.88 indice 8 alin.(1) lit.d) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituționale”, conform unui comunicat transmis de CCR.

Este vorba despre articolul 88 indice 1 alineatul (6) care stabilește că „ori de câte ori Codul de procedură penală sau alte legi speciale fac trimitere la „procurorul ierarhic superior“ în cazul infracțiunilor de competența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, prin acesta se înțelege procurorul șef al secției, inclusiv în cazul soluțiilor dispuse anterior operaționalizării acesteia”.

Cel de-al doilea text de lege declarat neconstituțional prevede că „Atribuțiile Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție sunt următoarele: (...) d) exercitarea și retragerea căilor de atac în cauzele de competența Secției, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor sau soluționate definitiv anterior operaționalizării acesteia potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție”.

Pentru a pronunța soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate referitoare la textele mai sus redate, Curtea a reținut încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art.1 alin.(5) referitor la claritatea și previzibilitatea legii, precum și în art.131 alin.(1) și în art.132 alin.(1) cu referire la principiul legalității și controlului ierarhic în virtutea cărora funcționează Ministerul Public.

„Cu privire la dispozițiile art.88 indice 1 alin.(6) din Legea nr.304/2004, Curtea a reținut că definirea procurorului-șef al S.I.I.J. ca ”procuror ierarhic superior” în toate cazurile și cu privire la toate aspectele procedurale pe care le implică urmărirea penală a infracţiunilor de competenţa Secţiei înlătură regimul juridic corespunzător statutului de procuror ierarhic superior al procurorilor cu funcții de conducere din cadrul S.I.I.J., lipsind de efecte juridice calitatea de procuror-șef adjunct al secției sau de procuror-șef al unei structuri din interiorul secției (birou/serviciu)”, conform CCR.

În ceea ce privește stabilirea calității de procuror ierarhic superior ”inclusiv în cazul soluţiilor dispuse anterior operaţionalizării acesteia”, Curtea a constatat că noțiunea de ”procuror ierarhic superior” vizează întotdeauna poziția într-o ierarhie, determinată prin raportare la o anumită structură organizatorică și nicidecum prin raportare la ”soluțiile dispuse” în cauzele înregistrate pe rolul unui anumit parchet.

„Modul deficitar în care legiuitorul reglementează o situație tranzitorie încalcă principiul controlului ierarhic, întrucât stabilește în competența procurorului-șef al S.I.I.J. controlul asupra activității unor procurori din afara acestei secții cu privire la actele dispuse de aceștia în cauzele care ulterior au fost transferate în competența S.I.I.J”, explică CCR.

Cu privire la dispozițiile art.88 indice 8 alin.(1) lit.d) din Legea nr.304/2004, prin modul de reglementare a competenței SIIJ referitoare la promovarea și retragerea căilor de atac, „rezultă că această secție, evaluând legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești pronunțate, exercită, implicit, un control asupra activității procurorului de ședință”.

„Dispozițiile legale criticate atribuie S.I.I.J. un statut special, preeminent față de celelalte structuri de parchet din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Secția Judiciară) și, totodată, o poziție supraordonată în ierarhia Ministerului Public, cu încălcarea art.132 din Constituție, care consacră principiul controlului ierarhic în cadrul acestei autorități publice”, menționează CCR.

Existența secției speciale a fost criticată de asociațiile de magistrați din România, dar și în rapoartele Comisiei Europene, statelor membre GRECO sau a Comisiei de la Veneția. Asociația “Forumul Judecătorilor din România” și Asociația ”Inițiativa pentru Justiție” au cerut desființarea ei.

Însă, chiar marți, Plenul Senatului a respins, marţi, cu 76 de voturi pentru, 41 împotrivă și 14 abțineri proiectul USR de desfiinţare a Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie după ce Comisia juridică a Senatului a dat raport de respingere acestui proiect de lege iniţiat de USR. Senatul era camera decională, Camera Deputaților respingând inițial proiectul.

Raportul Comisiei Juridice din Camera Deputaților a fost pentru menținerea Secției Speciale, raportul fiind unul de respingere a inițiativei USR. Președintele Comisiei, Nicușor Halici (PSD), a explicat că decizia a fost luată cu majoritate de voturi în urma avizelor negative primite de la Consiliul Superior al Magistraturii și de la Consiliul Legislativ.

USR a cerut desființarea Secției Speciale, deoarece consideră că aceasta a fost „concepută în laboratoarele lui Liviu Dragnea și ale PSD-ului”, în perioada în care social-democrații „încercau să submineze justiția”.

„GRECO, Comisia de la Veneția și Comisia Europeană, în cadrul rapoartelor MCV, au criticat în termeni foarte duri această Secție Specială. E clar că marea majoritate a dosarelor cu care s-a ocupat această secție au fost unele care să controleze justiția și să-i apere pe unii dintre politicieni implicați în dosare penale. Cine nu votează această lege, consider că vrea să distrugă și să controleze justiția”, a susținut deputatul USR, Stelian Ion.

Sursa: europalibera.org