Florin Ghergu - Dincolo de femeie....eternul feminin

 Preocupati ca nimeni altii de filozofie, ezoterism si teozofie, artistii postrenascentisti din secolul XVI, induc in operele lor – vorbim aici de cele picturale – o materie descompusa in morfologia ei, in etapele ei de metamorfozare. Unii, ca Arcimboldo, recompun astfel din elemente ale micro si macrocosmosului, figura umana intr-o forma speciala de suprarealism avant la lettre. Revenind cu iuteala in epoca noastra si mai ales la locul nostru, va trebui sa il evoc aici pe Alin Gheorghiu, pictor si intelectual influentat la randul sau de cultura teozofica ce alatura experiente mistice si culturale din Egiptul Antic pana la Roma Renascentista si pana la si mai cu seama, medievistul Arcimboldo.
Grabindu-ne astazi catre Florin Ghergu, vom descoperi in creatia lui aceeasi antecesori si luandu-ne ragazul necesar unei analize mai profunde vom constata ca, fara a fi atat de demiurgic recreator ca stramosul dintai, des amintitul Arcimboldo, nici atat de senzual in rafinatul sau suprarealism ca Alin Gheorghiu, ne cucereste cu o poezie speciala, emotionanta recompunere de metamorfoze si juxtapuneri de elemente de interioritate muzicala sau de cele speciale ale mineralitatii si florarului. Intr-un cuvant, o poezie a eternului feminin.
In unele locuri, putine dar poate nu intamplatoare, Florin pare a il redescoperi pe marele talent ce ar fi putut sa devina Sabin Balasa, impins de la spate,in opinia mea, de imensa sa usurinta tehnica, catre superficialitate si nu catre initierea postboticelliana ce ne fusese anuntata. Spre deosebire de el, Ghergu ne demonstrezeaza fara graba, contrariul. Exercitiul sau, poate neexploziv, nu e deloc simplificator si nici una din panzele expuse in prezenta expozitie nu poate fi acuzata de decorativism in detrimentul substantei picturale reale. Si in acelasi timp pictura lui e decorativa, ceea ce in plan estetic nu e paradoxal, ci meritoriu. Il ajuta si stapanirea si poate, instapanirea asupra acrilicului ce capata valente de uleiuri flamande. Urmand indemnul lui Göethe: “ Ochiul nostru trebuie sa tina seama ca a fost format de lumina si pentru lumina” sa indraznim a spune ca aceasta ar putea fi poate prima cheie catre intelegerea completa a ceea ce va oferim, alaturi de autor, in acest martie 2012. A doua cheie pe care v-o oferim, o imprumutam la randu-ne de la un teoretician contemporan al teozofiei islamice si ezoterismului crestin, Henri Corbin: “sa descoperim ca totalitatea fiintei noastre nu este doar acea parte pe care o numim astazi, persoana noastra, fiindca aceasta totalitate include si o alta persoana, o contraparte transcendenta ce are darul de a nu ramane invizibila si pe care, Ibn' Arabï o numeste individualitatea noastra eterna”. Parca o vad si o aud pe buna mea prietena si a noastra a tuturor, Aurelia Mocanu,avizat formator si urmaritor de talente reale in pictura romaneasca contemporana, ricanand exasperata: “Boro asta nu ne iarta cu obsesiile lui religioase, la toti pictorii de care se ocupa, descopera ceea ce noi nu vedem, incifrari mistice!” Nimic mai fals. Pictura lui Ghergu are insa subtilitatile de gand pe care nu le poti altfel descifra daca nu le urmaresti pana la capat profunditatile, desigur cu ajutorul stiintelor ezoterice sau ale teozofiei, fapt ce mi-ar atrage mai curand mania bisericii noastre prea ortodoxe decat incuviintarea descoperirii vreunui gest bisericos in ceea ce face Florin.
Incercarea lui de a vedea nevazutul si de a recrea altfel universul de acum si de dinainte, a fost insa bine descrisa de ezoterici si teozofi a caror instrumentar nu ma feresc a-l folosi. Cele doua chei amintite mai sus si pe care va invit sa nu le parasiti vizitand expozitia lui Florin Ghergu, va vor ajuta sa intelegeti jocul subtil de forme, de lumini, de culoare, de abstractiuni morfologice, de fulgurante insemne de divinitate egipteana sau de statuar grecesc, in frumusetea perfecta a trupului feminin.
Astfel, Florin Ghergu reuseste pictand femeia sa nu ne invite la reverii senzuale sau perverse, cum fac majoritatea colegilor lui. Acesta este deci secretul care va va face sa va doriti ca public, fara sa rositi vinovat, sa plecati sub brat cu macar una din lucrarile de fata. Dupa ce i-ati platit pretul, desigur!
Cu prezenta expozitie “ Dincolo de femeie...eternul feminin” inauguram un ciclu nou de expozitii dedicate de Mihai Covaci si de mine, artistilor de patruzeci si ceva de ani, varsta inceputului de maturitate creativa, fara sa uitam primul nostru proiect comun, cel al artistilor deveniti celebri in afara granitelor romanesti.
Radu Boroianu.