Dreptul la libera circulatie si sedere al cetatenilor Uniunii Europene si al familiilor acestora

Comisia a adoptat astazi un raport privind aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre al cetatenilor Uniunii si membrilor familiilor acestora. Concluzia raportului este ca, in ansamblu, transpunerea acestei directive este mai degraba dezamagitoare. De asemenea, raportul prezinta masurile pe care Comisia le va intreprinde pentru a se asigura ca statele membre isi imbunatatesc legislatiile si practicile administrative, astfel incat drepturile cetatenilor UE sa nu fie afectate.

Vicepresedintele Comisiei Europene, domnul Jacques Barrot, responsabil de justitie, libertate si securitate, a declarat: "Libera circulatie a persoanelor constituie una dintre libertatile fundamentale ale pietei interne, in beneficiul cetatenilor Uniunii Europene, al statelor membre si al competitivitatii economiei europene. Aplicarea deficienta a legislatiei comunitare in acest domeniu ar putea avea ca rezultat incalcarea principiilor care stau la baza constructiei europene. Din acest motiv, Comisia isi va spori eforturile pentru a se asigura ca cetatenii UE si familiile acestora beneficiaza in mod efectiv si pe deplin de drepturile care le sunt conferite de aceasta directiva. Pentru a ajunge la acest rezultat, Comisia va utiliza pe deplin competentele care ii revin in temeiul tratatului, initiind, cand este necesar, proceduri privind incalcarea dreptului comunitar, oferind orientari statelor membre si asigurandu-se ca cetatenii Uniunii Europene sunt informati cu privire la drepturile care le revin."

Directiva 2004/38 prevede un instrument juridic unic privind libera circulatie a cetatenilor Uniunii Europene si a membrilor familiilor acestora. Directiva prevede formalitati administrative simple si le ofera cetatenilor UE si familiilor acestora dreptul de sedere permanenta dupa cinci ani de sedere in statul membru gazda. Sub rezerva anumitor conditii, directiva extinde la partenerii declarati drepturile privind reintregirea familiei.

Statele membre trebuiau sa asigure intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege si a actelor administrative necesare pentru a se conforma acestei directive pana la 30 aprilie 2006. Una dintre atributiile Comisiei este de a se asigura ca legislatia comunitara este pusa in aplicare in mod eficace la nivel national si local, in beneficiul cetatenilor UE. Acum, la doi ani si jumatate de la termenul limita, este momentul sa se analizeze modul in care statele membre si-au indeplinit aceasta obligatie.

Toate statele membre au adoptat legi nationale care sa protejeze dreptul cetatenilor UE si al familiilor acestora la libera circulatie si sedere in cadrul Uniunii Europene.

Chiar daca in unele zone, legile nationale trateaza cetatenii UE si familiile acestora mai bine decat prevede legislatia comunitara, nici macar unul dintre statele membre nu a transpus intreaga directiva in mod corect si eficace. Nici macar un singur articol din directiva nu a fost transpus in mod corect si eficace de catre toate statele membre.

Pe ansamblu, transpunerea directivei este mai degraba dezamagitoare.

Doar Cipru, Grecia, Finlanda, Portugalia, Malta, Luxemburg si Spania au adoptat corect mai mult de 85% din dispozitiile directivei.

Pe de alta parte, Austria, Danemarca, Estonia, Slovenia si Slovacia au adoptat corect mai putin de 60% din dispozitiile directivei.

Aceasta situatie este compensata de faptul ca, cel putin intr-o serie de cazuri, dispozitiile directivei care au fost transpuse incorect sunt corect aplicate de catre instantele si autoritatile nationale, in ciuda absentei unor orientari scrise si clare privind exercitarea prerogativelor judiciare si administrative in acest domeniu.

Problemele care releva incalcarea constanta a unor drepturi de baza ale cetatenilor UE care isi exercita dreptul la libera circulatie in Uniunea Europeana sunt legate in special de:

• dreptul de intrare si de sedere al membrilor de familie care sunt cetateni ai unor tari terte (probleme cu vizele de intrare sau la trecerea frontierei, conditii privind dreptul de sedere care nu sunt prevazute in directiva si intarzieri in ceea ce priveste emiterea permiselor de sedere),

• cerinta ca cetatenii UE sa furnizeze, odata cu cererea de sedere, documente suplimentare care nu sunt prevazute in directiva.

Statele membre sunt responsabile de asigurarea faptului ca drepturile cetatenilor UE sunt garantate si ca acestia sunt informati cu privire la drepturile care le revin.

Comisia va continua sa coopereze cu statele membre la nivel tehnic. In urma cooperarii de pana acum, au fost deja identificate o serie de aspecte care necesita discutii si clarificari suplimentare, in special in ceea ce priveste chestiunile referitoare la infractiuni si abuzuri.

Comisia intentioneaza sa ofere informatii si asistenta prin elaborarea unor orientari in prima jumatate a anului 2009 privind o serie de aspecte identificate ca fiind problematice in ceea ce priveste transpunerea sau aplicarea.

De asemenea, Comisia va incuraja si va sprijini statele membre sa lanseze campanii de constientizare pentru a-i informa pe cetatenii UE cu privire la drepturile care le revin in temeiul directivei.