Discursul premierului Dacian Cioloş în cadrul Forumului Internaţional al Alimentaţiei: "Investim în viitorul agriculturii"

[Check against delivery] Dacian Cioloş: Doresc in primul rand să mulţumesc Think Tank-ului european Farm Europe pentru decizia pe care a luat-o de a organiza această dezbatere in Romania. Ştiu că acest think tank european care funcţionează in paralel cu structurile de reprezentare ale organizațiilor agricole europene, cum este Copa-Cogeca, intenţionează să lanseze in perioada următoare in acest an, anul viitor o serie de dezbateri in mai multe state membre din UE legate de agricultură, de alimentație, de spaţiul rural, de viitorul agriculturii in UE şi mă bucur că in acest program de dezbateri au inclus şi Romania. Deci, mulţumesc pentru această oportunitate pe care ne-o oferiți nouă, celor din Romania, de a ne exprima legat de punctele noastre de vedere in ceea ce privește viitorul agriculturii europene. Sigur, eu, dată fiind situația mea şi de fost ministru al agriculturii, fost comisar european, acum prim-ministru, nu o să vin eu acum cu puncte de vedere personale legate de viitorul agriculturii europene, ci mai degrabă o să ridic anumite teme care mie mi se par importante de a fi dezbătute. Şi sper că dvs, cei din sală, atat invitații din celelalte state membre europene, dar mai ales cei care reprezintă diferite instituții şi sectoare din agricultura din Romania, să folosiți acest prilej şi să vă faceți auzite părerile despre cum vedeţi agricultura romanească in interiorul UE. Aş vrea inainte de a intra in acest subiect legat de agricultură să spun cateva cuvinte legate de context. Această dezbatere şi acest ciclu de dezbateri mi se par cu atat mai importante cu cat dincolo de ce se va intampla in 2020 cand in mod normal ar trebui să ne gandim din nou la un nou buget european, la noi adaptări ale politicilor comunitare, conjunctura actuală europeană face că suntem intr-un moment in care se regandește, se redefinește realitatea europeană, in urma referendumului britanic. Trebuie să recunoaștem faptul că dincolo de specificitatea acestui referendum, pentru că el vizează un stat membru al UE, modul in care dezbaterea a fost organizată in jurul acestui referendum şi mai ales dezbaterea pe care a suscitat-o după finalizarea lui ne arată că la nivel european suntem intr-un moment in care avem nevoie să ne asumăm regandirea proiectului european in ansamblul său. Trebuie să recunoaștem o realitate: UE cu 28, incă, de state membre este diferită de UE cu 6, cu 9, apoi cu 12 şi chiar cu 15 state membre. Sau, altfel spus, procesul de extindere al UE care a inceput in 2004 a marcat profund UE. Eu continuu să cred şi să susţin că a marcat-o in sens pozitiv, pentru că a extins această zonă a păcii europene, aproape a dublat practic suprafața UE prin această extindere, este unicul proiect la nivel internaţional de această anvergură, este fără precedent la nivel internaţional şi tocmai de aceea avem nevoie din cand in cand de răgazul in care să regandim acest proiect pentru ca el să poată să progreseze. Şi eu sunt convins că n-are altă cale acest proiect european decat să progreseze, să evolueze, şi aici vreau să transmit un mesaj foarte clar Europei din partea Romaniei, că Romania nu concepe altă cale decat cea europeană. Noi, spre deosebire de alții, am incercat şi singuri să ne descurcăm şi am văzut, dat fiind şi contextul geopolitic in care trăim şi contextul economic, că oricat de greu ar fi să trăim impreună cu alții, e oricum mai ușor decat să ne descurcăm singuri. Deci, din această perspectivă, cred că cel puţin pentru noi, pentru Romania, mesajul este foarte clar: Romania vrea să rămană in UE, Romania vrea ca UE să evolueze şi să fie in măsură să țină mai mult cont de așteptările cetăţenilor europeni. Şi avem nevoie de o Uniune Europeană care să fie in măsură să ia mai mult in considerare decat in trecut așteptările cetăţenilor de la bază, să nu mai trăiască oamenii cu impresia că se decid niște lucruri care sunt apoi impuse cetăţenilor europeni acolo, la Bruxelles, şi că suntem capabili la nivel european să ne ameliorăm instrumentele de decizii politice şi cetățenești care să fie in măsură să integreze așteptările oamenilor de la bază. Pe noi ne interesează cu atat mai mult ce se intamplă in perioada următoare la nivel european cu cat nu doar faptul că fiind stat membru, iată, de aproape zece ani de zile, anul viitor o să se implinească zece ani de cand Romania este membră al UE, pentru prima dată in 2019, şi incepem să ne pregătim de pe acum, Romania va trebui să-şi asume şi o responsabilitate formală in conducerea UE, prin faptul că va trebui să asigure președinția Consiliului UE intr-unul din semestrele din 2019. In mod normal suntem planificați acum pentru al doilea semestru 2019, dar in funcție de ce se va decide legat de asumarea sau nu a Marii Britanii președinției care era planificată anul viitor, s-ar putea chiar să trebuiască să ne asumăm această responsabilitate a președinției Consiliului chiar mai repede, in primul semestru din 2019. Deci, oricum, trebuie să ne pregătim pentru asta şi 2019 va fi şi anul in care nu doar se vor pregăti alegerile pentru un nou Parlament European, pentru o nouă Comisie Europeană, dar vor incepe să fie regandite şi bugetul european, noul buget european şi, de ce nu, probabil şi anumite reforme ale unor politici sectoriale. Deci, cu atat mai mult, responsabilitatea pe care o avem să ne implicăm intr-o adevărată dezbatere legat de ce vrem noi de la UE, ce vrem noi, Romania, de la UE şi de la politicile ei mi se pare semnificativă. Şi nu o dezbatere demagogică sau populistă, ci una in care chiar să ne exprimăm puncte de vedere bine documentate, pornind de la o bună cunoaștere a ce se intamplă in UE şi totodată de la ce vrem noi de la UE. Pentru că in primii ani după ce am aderat la UE am trăit incă acel sindrom al periferiei UE in care ne plangeam că lucrurile se decid la Bruxelles şi ele ne sunt impuse intr-un fel sau altul, iată, după prima serie de reforme ale unor politici sectoriale europene, de cand am intrat in UE avem in aceste politici sectoriale şi lucruri care să fie mai adaptate la nevoile noastre, inclusiv in politica agricolă comună, şi aş indrăzni să spun chiar prin excelenţă in politica agricolă comună. Dar asta presupune şi responsabilitate, trebuie să ne asumăm acum implementarea acestor politici şi să obținem şi rezultate. Spuneam că e nevoie să ne spunem tare şi cu vocea ridicată nu doar păsurile şi așteptările, dar şi propunerile pe care le avem pentru UE in viitor şi pentru agricultura europeană. Politica agricolă comună este o politică fundamentală a UE, este prima politică comunitar europeană, practic, şi cu adevărat europeană care, mai mult, a știut să evolueze şi să rămană politică comunitară odată cu evoluția UE şi odată cu extinderile succesive ale UE. Şi suntem in situația astăzi in care putem spune că este una din politicile europene care vizează practic toate statele membre, in sensul că nu veți găsi un stat membru in UE, de la cel mai mare pană la cel mai mic, care să nu fie interesat de politica agricolă comună, de conținutul ei, de viitorul ei şi care să nu dorească să se regăsească specific in această politică. Este o politică comunitară, dar care tratează şi probleme locale, şi asta este un alt element de specificitate al ei. Nu conține doar elemente care să impună standarde comune şi uniforme tuturor statelor membre, ci conține foarte multe instrumente care sunt adaptate la specificitatea unui stat membru sau altul. Şi mi se pare important să fim in măsură in viitor, chiar şi, acum, cu UE cu 28 de state membre, să păstrăm această specificitate a politicii agricole comune, adică să-i păstrăm acest nucleu dur de spirit comunitar, de reguli comune şi de principii comune care să ne permită tuturor să acţionăm şi să concurăm in mod echitabil pe o piaţă comună, dar care să ne permită in același timp să punem in valoare şi specificul teritorial al agriculturii, adică să ținem cont de specificul pe care il avem intr-o regiune sau alta a UE. Politica agricolă comună este o politică care a scos, aş indrăzni să spun, Europa din foame, la inceputurile ei şi care a făcut din Uniunea Europeană cel mai mare exportator de produse alimentare din lume. Deci este o politică care a ştiut să transforme Europa şi eu sunt convins că dacă vom şti să o folosim in mod inteligent, ea ne va permite să transformăm şi agricultura europeană, şi agricultura romanească, dacă vom fi in măsură să ne asumăm aplicarea acestei politici in mod specific, ținand cont de nevoile pe care le avem in Romania şi nu doar să ne gandim la cum să absorbim mai mult fondurile care ne sunt alocate. Nu asta după părerea mea e problema cea mai importantă, ci inteligența cu care vom şti să absorbim aceste fonduri. In dezbaterea de astăzi cred că e important să tratăm din nou acest subiect, care este proiectul Europei, a UE pentru agricultorii săi, in acest context de dezbatere privind viitorul Uniunii Europene, şi de asta sunteţi şi dumneavoastră astăzi in sală, care este proiectul sectorului agricol pentru Uniunea Europeană. Noi in sectorul agricol avem de foarte multe ori obiceiul să ne referim doar strict la ce ne interesează pe noi in agricultură, in alimentație şi să cerem de la autorități să ne rezolve problemele specifice ale sectorului. Cred că in viitor ca să fim credibili şi să fim ascultați trebuie să fim in măsură să avem puncte de vedere in sectorul agricol şi despre alte politici sectoriale conexe cu agricultura, pentru că dacă ne focalizăm doar pe ce ne interesează nu vom mai fi luaţi in seamă in dezbaterile generale care au loc la nivel european şi atunci incet-incet agricultura va deveni marginală in preocupările politice şi in preocupările politicienilor şi vă spun asta acum şi din experiența faptului că am trecut cel puţin temporar şi de o altă parte a baricadei, cand trebuie să tratez in calitate de prim-ministru şi alte teme şi simt cat de mult sectorul agricol e absent, aproape absent atunci cand au loc dezbateri care merg dincolo de strict problema subvenţiilor in agricultură, a prețului terenurilor agricole, a TVA-ului la alimente şi aşa mai departe. Sunt o serie de alte chestiuni legate de politicile sociale, legate de politicile de mediu, legate de politicile de energie, unde agricultura trebuie să aibă puncte de vedere şi să arate modul in care acest sector merge dincolo de interesul agricultorilor şi este un sector care privește o preocupare a intregii societăți. Pentru că dacă nu vom reuși să facem asta, cum vă spun, incet-incet, agricultura va deveni marginală. Gandiți-vă că odată cu progresul agriculturii in Europa, populația agricolă sau parte din populația activă care se ocupă de agricultură este in scădere. Or să ne spună şi colegii care organizează această dezbatere, şi la nivel european, populația agricolă, numărul fermelor este in scădere, continuă de la un an la altul, ceea ce inseamnă că ponderea agricultorilor in societatea activă europeană va fi in scădere şi vocea pe care o are la nivelul populației europene va fi in scădere dacă nu ştim să punem problema agricolă intr-un sens mai larg decat strict preocupările sectorului. Şi acum revenind la agricultura din Romania, gradul de dezvoltare al agriculturii de la noi este diferit faţă de gradul de dezvoltare a agriculturii din alte state membre. Aici nu vreau să mă plang şi eu aşa cum se plang alții, spunand că suntem cel mai puţin dezvoltați, nu suntem cu agricultura cea mai puţin dezvoltată, avem in Romania, Romania e suficient de mare ca şi ţară, ca şi stat membru ca să avem şi să putem vorbi şi de o agricultură performantă, pe suprafeţe mari, şi de o agricultură pe suprafețe mai mici care are nevoie de modernizare. Dar oricum, agricultura la nivel european este un sector, aşa cum spunea şi Achim, un sector care are sectoare care sunt incă in criză şi care au nevoie de o adaptare a instrumentelor politicii agricole. Referindu-mă in continuare la agricultura din Romania, vreau să profit de această ocazie si să spun cateva cuvinte şi legat de plățile directe care au fost un subiect dezbătut şi politic in aceste ultime luni. Au fost intr-adevăr intarzieri in plățile directe din acest an şi eu sunt convins că discutand acum cu reprezentanți ai agriculturii din alte state membre care sunt chiar aici in sală, o să vă spună că acest gen de intarzieri au fost şi in alte state membre in anul acesta, dacă nu in toate statele membre. De ce? Pentru că e primul an cand se aplică noile scheme de plată rezultate in urma noii politici agricole comune. Şi vedeţi, mai ales dumneavoastră, agricultorii că avem acum mai multe scheme de plată care ţin mai mult cont de nevoile unui sector sau altul, mai multe decat in vechea politică agricolă comună. Ca să avem aceste scheme de plată diferite, Romania, ca şi celelalte state membre, a trebuit in anii trecuți, din 2013, 2014, 2015, practic 2014-2015 să ia anumite decizii despre cum va folosi sau nu flexibilitățile pe care le permite politica agricolă comună reformată. Au fost - nu critic pe nimeni aici, probabil şi din motive obiective, şi din motive subiective - unele intarzieri cu deciziile care au fost luate privind schemele de plată specifice pe care Romania vrea să le aplice sau nu, pentru că ştiu că au fost o serie de dezbateri cu diferitele sectoare din agricultură, care şi-au dorit diferitele moduri de repartizare a fondurilor pe plățile directe şi s-au luat deci anumite decizii cu intarziere, s-a intarziat şi elaborarea sistemului IT de software pe baza cărora se fac plățile şi toate lucrurile astea s-au repercutat pană la intarzierea plăților care au fost realizate şi care sunt in curs. In momentul de faţă, avem din cate mi-a spus domnul ministru şi nu vreau să intru prea mult in detaliu pentru că o să vă spună dansul probabil sau i-am cerut chiar să comunice mai mult pe acest subiect, inţeleg că peste 95% din plățile la hectar au fost plătite, circa 1,4 miliarde de euro au fost plătiți, că săptămana aceasta vor fi achitate şi ajutoarele naționale de tranziție pentru bovine şi pentru lapte şi că pană săptămana viitoare din ceea ce ne-au spus cei de la APIA, urmează să fie plătit şi sprijinul cuplat pentru sectorul vegetal şi pentru zootehnie. Insă, dincolo de aceasta, mi se pare că nu e normal ca astfel de situaţii, astfel de probleme să fie speculate politic. Bun, e firesc să fie discuții politice mai ales intr-un an electoral, dar cred că e important să nu depășim o anumită limită a speculațiilor politice legat de aceste lucruri. Şi pentru a impiedica şi astfel de lucruri in anii următori, mă gandesc foarte serios şi vă supun atenției o idee, o să o supunem dezbaterii in perioada imediat următoare, mă gandesc să organizăm pe langă APIA un Consiliu consultativ din care să facă parte reprezentanți ai organizațiilor agricultorilor, la fel cum avem Comitetul de monitorizare pentru PNDR, care se intrunește periodic, o dată la cateva luni, in care conducerea pe dezvoltare rurală discută cu Comitetul de monitorizare măsurile şi programele care se implementează, chiar dacă plățile directe şi ceea ce face APIA are un alt specific, cred că ar fi foarte util ca această comunicare intre APIA şi agricultori să fie una directă şi să fie una formalizată intr-un anumit fel, deci o să vă propun in săptămanile următoare un proiect de modificare a legii de funcţionare a Agenţiei de Plăţi, a APIA, in care să introducem şi această structură care să fie una formal-consultativă şi care să ne permită pe viitor să putem discuta toate lucrurile astea inclusiv atunci cand apar probleme şi mai ales atunci cand apar probleme din cauza proastei funcționări a administrației, ele să poată să fie discutate intr-un cadru organizat şi nu doar speculate politic pentru că eu cred că pe termen lung asta nu folosește nimănui. Acum, dincolo de asta şi de problematica asta a Romaniei, spuneam că mi se pare importantă această dezbatere pentru că e din nou momentul să ne punem intrebarea, gandindu-ne la viitorul agriculturii in Uniunea Europeană, care sunt aşteptările oamenilor faţă de agricultură, faţă de alimentaţie şi faţă de evoluţia spaţiului rural intr-o Uniune Europeană cu 28 de state membre. Nevoia de hrană la nivel global este in creştere continuă, dar aşa cum vă spuneam, numărul agricultorilor este in scădere continuă in Uniunea Europeană. Şi atunci cu atat mai mult avem nevoie să ne punem intrebarea cum vom fi in măsură să facem faţă cerinţelor tot mai ridicate de hrană,cu un număr de agricultori care scade, şi să vedem dacă scăderea asta a numărului de agricultori e una normală, firească sau cat să inscrie nişte limite normale şi cat e rezultatul lipsei unor politici care să permită, atunci cand vorbim de agricultură, nu doar o abordare in termeni cantitativi, de producţie de hrană, dar şi in termeni teritoriali, de rol al agricultorilor şi al agriculturii in buna funcţionare a societăţilor. Pentru că, cu siguranţă, creşterea productivităţii in agricultură şi deci creşterea competitivităţii agriculturii e esenţială pentru viitorul acesteia şi cu atat mai mult intr-o ţară cum e Romania, insă cred că nu trebuie să uităm faptul că sectorul agricol spre deosebire de alte sectoare din economie are specificitatea că depinde foarte mult şi de oameni şi depinde mult mai mult de oameni decat alte sectoare din economie. Şi atunci, cu atat mai mult cand vorbim de agricultură, trebuie să ne intereseze şi cifrele, calculele economice, dar trebuie să ne intereseze şi partea asta socială legat de oamenii care lucrează in agricultură. Dar in agricultură lucrăm nu doar cu oameni, ci lucrăm şi cu pămant, cu terenuri agricole şi aici aş vrea să supun dezbaterii, mai ales că e o dezbatere europeană, şi să supun atenţiei chiar şi partenerilor europeni, noi cand vorbim de politica agricolă comună tratăm strict agricultorii şi alimentaţia, dar nu tratăm un alt factor de producţie important care este fondul funciar. Terenurile agricole sunt tratate strict din perspectivă comercială a pieţei comune şi chiar atunci cand vorbim de tranzacţia terenurilor agricole la nivel european ele sunt tratate strict din perspectiva asta a unei mărfi sau a unui bun care este vandut şi tranzacţionat. Nu vedem şi latura lui patrimonială. Pentru că un teren agricol nu e o marfă care poate să fie vandut şi deplasat intr-o parte sau alta, aşa cum se intamplă cu majoritatea celorlalte mărfuri. Terenurile agricole sunt legate de o anumită zonă, de o anumită regiune şi sunt legate de viaţa şi de dezvoltarea unor comunităţi, pentru că ele nu pot fi mutate in altă parte. Şi atunci mă intreb dacă nu ar trebui să avem o dezbatere la nivel european şi despe valoarea asta patrimonială a terenurilor agricole. Vedeţi toate dezbaterile care au loc inclusiv in Romania: să nu ne vindem terenurile la străini, sau ce facem cu terenurile care nu mai aparţin comunităţilor locale. Şi cred că ar fi important ca in viitor, chiar dacă nu introducem fondul funciar in politica agricolă comună, pentru că problematica fondului funciar ţine de politica naţională, de suveranitatea naţională a fiecărui stat, şi deci nu poate să fie parte a politicii agricole comune, dar am putea avea eventual la nivel european un set de bune practici despre cum să tratăm problema funciară, nu doar din perspectiova strict comercială, ci şi din perspectiva asta patrimonială. Şi v-aş ruga să veniţi cu idei, cu puncte de vedere legate de acest lucru, pentru că ştiu că problematica asta a fondului funciar preocupă la fel de mult cum ea a starnit pasiuni şi in Romania, legate de cat cumpără sau nu străinii terenurile agricole din Romania, şi din alte perspective problematica fondului funciar preocupă agricultori şi din alte state membre atunci cand vorbim de instalarea tinerilor agricultori, de dimensiunea fermelor, de rolul agriculturii şi a terenurilor agricole, din perspectivă de protecţie a mediului sau in interes comunitar sau terenurile sau impactul dezvoltărilor imobiliare asupra fondului funciar. Deci toate lucrurile astea cred că ar fi bine să le tratăm cel puţin din perspectiva bunelor practici şi la nivel european. Acum, legat de viitorul politicii agricole comune, cred că atunci cand vorbim de politica agricolă comună, de viitorul ei, avem nevoie nu doar să punem in vedere importanţa politicii agricole comunne, şi mie mi se pare asta din ce in ce mai evidentă, dar să tratăm conţinutul politicii agricole comune printr-un spirit critic şi pragmatic venit din sistem. Nu e suficient in Europa de astăzi, in care mai ales in lunile următoare şi in anii următori, cu siguranţă că se va dezbate foarte mult despre ce fel de Uniune Europeană vrem in viitor, pentru ca ea să răspundă mai mult aşteptărilor cetăţenilor europeni. Cei care ne ocupăm de agricultură şi de politica agricolă comună, noi ar trebui să venim nu doar cu apărarea şi susţinerea politicii agricole comune, ci şi cu un spirit critic şi pragmatic despre cum credem noi că ar trebui să evolueze politica agricolă comună şi să vedem, incă o dată, ce se aşteaptă de la, să inţelegem noi, cei care ne ocupăm de agricultură, ce se aşteaptă de la agricultură, de la alimentaţie şi de la spaţiul rural astăzi in Uniunea Europeană, pentru că atunci cand vorbim de politica agricolă comună, din punctul meu de vedere, vorbim in primul rand de alimentaţie, care este principalul rezultat al agriculturii şi cea mai importantă preocupare a cetăţenilor europeni. Dacă vă uitaţi in sondaje de opinie la nivel european şi cand ii intrebaţi pe cetăţenii europeni ce le spune lor politica agricolă comună, primele elemente vor fi cele legate de alimentaţie, de calitatea alimentelor, de suficienţa cantitativă a alimentelor. Deci politica agricolă comună inseamnă, in primul rand, alimentaţie, inseamnă spaţiu rural, inseamnă agricultori, deci care sunt aşteptările cetăţenilor europeni vizavi de lucrurile astea. Să ne uităm in mod pragmatic care e poziţia agricultorilor pe filiera lanţului alimentar şi o să vedeţi că din ce in ce mai mult dominanta in agroalimentarul din Uniunea Europeană se produce tot mai mult spre finalul lanţului alimentar, acolo unde se produce, se face procesarea şi comercializarea alimentelor şi de aici şi presiunea mare asupra producătorilor agricoli. Deci şi astea sunt intrebări pe care trebuie să ni le punem, cand ne gandim la viitorul politicii agricole comune, in ce fel realizăm sau asigurăm un echilibru intre diferitele părţi ale lanţului agroalimentar şi cred că e important, atunci cand vorbim de politica agricolă comună şi de viitorul ei, să nu ne referim doar la drepturi, drepturi de subvenţii, drepturi de plăţi, drepturi ale agricultorilor, ci să ne gandim in primul rand care sunt nevoile agricultorilor şi cum le putem rezolva prin astfel de politici comunitare. De ce spun asta? Pentru că am trăit şi experienţa asta direct, negociind o reformă a politicii agricole comune, cand pornim de la o astfel de reformă, fiecare stat membru se gandeşte la care ii sunt acum drepturile financiare şi cum să facă să şi le apere cat mai bine şi cat mai mult cu putinţă. Presiunea pe buget european va fi foarte mare in anii următori, cu atat mai mult, cu cat Marea Britanie va ieşi din Uniunea Europeană, şi asta va inseamna un impact de 10 pană la 15% pe bugetul european, un impact direct din primele estimări pe care le am. Deci clar presiunea pe bugetul european va fi mare şi mai ales pe politica de coeziune şi pe politica agricolă comună. Deci şi din perspectiva asta, cred că e important să ne gandim cum folosim cat mai bine bugetul politicii agricole comune, pornind de la adevăratele nevoi ale politicii agricole comune şi nu de la prezervarea unor drepturi caştigate in timp, in ultimii ani, de negocieri ale diferitelor reforme. Pentru că dacă nu vom fi in măsură, in cadrul sectorului agricol, să venim cu astfel de idei, se va trece la o reformă simplă prin tăiere. E atunci cand nu reuşim să ne inţelegem, ştiţi că e cel mai simplu, tăiem procentual şi ce rămane vedem cum impărţim. Ei, tocmai de asta, cred din timp ar trebui să avem astfel de discuţii cat mai pragmatice, ţinand cont de realităţile cu care ne confruntăm in momentul de faţă in Uniunea Europeană şi cum putem face ca reformele care vor veni să ne prindă cu lecţiile făcute şi cu idei cat mai bine şi cat mai precis conturate. Şi, sigur, nu in ultimul rand, cand vorbim de evoluţia agriculturii la nivel european, să ne gandim şi la instrumentele de politică agricolă pe care le avem in momentul de faţă pentru a putea depăşi anumite crize, pentru a putea pune in valoare potenţialul agricol, dar să ne gandim şi la cum putem folosi alte instrumente, nefinanciare, pentru evoluţia agriculturii europene. Şi mă gandesc aici la sectorul de cercetare şi dezvoltare şi inovare. Putem dezvolta agricultura europeană nu doar investind mai mulţi bani in agricultură, şi avem nevoie clar să investim mai multe resurse financiare in agricultură, dar avem nevoie să investim şi indirect in agricultură, investind in cercetare şi dezvoltare. Şi aici fac o paranteză: Romania, inainte de a investi in cercetare şi dezvoltare, trebuie să investească in reforma cercetării şi a dezvoltării din agricultură. Altfel, punem banii intr-o gaură neagră. Nu mă sfiesc să spun acest lucru, dacă n-avem curajul să reformăm sectorul de cercetare in agricultură, punem banii pe cercetare in agricultură intr-o gaură neagră! Şi sunt perspective la nivel european acum pentru a investi in cercetare şi inovare in agricultură şi agroalimentaţie, pentru că există alocări financiare specifice, dedicate doar sectorului de cercetare-dezvoltare-inovare din agricultură. Deci haideţi să ne gandim şi la cum folosim cercetarea-inovarea pentru modernizarea agriculturii romaneşti şi a agriculturii europene. O să inchei aici intervenţia mea, spunand in concluzie că eu am o certitudine: Uniunea Europeană are nevoie in perioada imediat următoare de proiecte care unesc, şi nu care dezbină, pentru că e foarte uşor să găsim proiecte care dezbină Uniunea Europeană, mai greu e să găsim proiecte şi să construim proiecte care construiesc in Uniunea Europeană şi care construiesc Uniunea Europeană. Şi eu sunt convins că politica agricolă comună a dovedit pană acum că este o politică care construieşte in Uniunea Europeană, şi nu care dezbină Uniunea Europeană. Deci haideţi să arătăm că politica agricolă comună, care este una din politicile vechi, bătrane, să spun aşa, ale Uniunii Europene, nu este bătrană in sensul de a fi prăfuită, ci este bătrană in sensul de a fi inţeleaptă şi de a putea impărtăşi din inţelepciunea adunată in aceste cateva decenii şi altor politici europene, care se caută pe sine in momentul de faţă. Mulţumesc şi mult succes dezbaterilor pe care le organizaţi astăzi.