Un uriaș preistoric atrage privirile vizitatorilor încă de la intrarea în Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. Scheletul de Deinotherium gigantissimum, impunător și unic prin valoarea sa științifică, este considerat piesa de rezistență a muzeului.
În holul central al instituției, colosul domină spațiul cu dimensiunile sale impresionante. Ruda îndepărtată a elefantului modern, deinoteriul era un mamifer erbivor robust, care trăia în pădurile din apropierea mlaștinilor și popula teritoriile actualei Românii în urmă cu milioane de ani.
Resturile acestui animal uriaș, datând din perioada Ponțiană (aproximativ 8,7 – 5,8 milioane de ani în urmă), au fost descoperite în 1890, la Mânzați, pe Valea Bârladului. Descoperirea i se datorează lui Gregoriu Ștefănescu, primul profesor român de geologie și paleontologie al Universității din București, care a avut și meritul de a descrie pentru prima dată această specie.
Astăzi, scheletul de Deinotherium gigantissimum nu este doar un exponat spectaculos, ci și o adevărată mărturie a trecutului, un simbol al bogăției paleontologice din România și un reper cultural pentru vizitatorii muzeului.
(Autor / Videojurnalist / Editor foto / Editor video: Alfred Schupler)
Sursa Youtube
Web site realizat de Dow Media servicii Web Design | Gazduire Web furnizata de SpeedHost.ro