De ce toate armele rusesti sunt atat de PROASTE ?

Rusia se prezintă adesea ca un colos militar, lăudându-se cu a doua cea mai mare armată din lume, plină cu un arsenal care ar trebui să domine pe hârtie. Are a doua cea mai puternică forță aeriană, doar în urma Statelor Unite, și un inventar de tancuri și artilerie pe care nicio altă țară nu îl poate egala. Flota sa navală, încărcată cu mai multe corvete și submarine decât oricine altcineva, ar trebui să o transforme într-un titan în războiul convențional. Totuși, conflictul în curs de desfășurare din Ucraina pictează o imagine drastic diferită. În ciuda superiorității numerice covârșitoare și a puterii de foc masive, Rusia se străduiește să obțină o victorie decisivă asupra unui adversar semnificativ mai mic.

Această discrepanță evidentă între așteptări și realitate ridică întrebarea: cât de eficiente sunt armele rusești pe scena globală? O parte din motiv ar putea fi tacticile Rusiei, altul fiind sprijinul substanțial pe care Ucraina l-a primit din partea țărilor occidentale în încercarea de a rezista ambițiilor președintelui Vladimir Putin. Însă mai există un motiv pentru care armata Rusiei nu este atât de puternică în practică pe cât pare pe hârtie: multe dintre armele rusești sunt atât de proaste încât nu reușesc să țină pasul cu ceea ce produce Occidentul, ducând la pierderi grele pentru soldații ruși din Ucraina.

Nu a fost întotdeauna așa. La apogeul Războiului Rece, armele rusești aveau reputația de a fi robuste și bine construite. Poate că nu aveau toate caracteristicile sofisticate asociate cu armele americane, dar își făceau treaba pe câmpul de luptă. Funcționau. Luați ca exemplu tancul T-34, introdus în 1940. T-34 a devenit cel mai de succes tanc al Rusiei și a fost, de asemenea, un exemplu de inovație, devenind primul tanc modern care a avut armură înclinată, ceea ce face mai dificilă penetrarea vehiculului de către armele antitanc. Această inovație în design, cuplată cu un accent pe funcționalitate, ar fi un semn distinctiv al armelor rusești pentru mulți ani de acum înainte. Țara a construit submarine nucleare, avioane de luptă și ar putea concura cu cele mai bune produse ale Statelor Unite și, poate cel mai faimos, pușca AK-47 Kalashnikov, considerată una dintre cele mai fiabile puști din lume.

AK-47 și variantele sale au vândut 100 de milioane de unități și, conform military.com, este încă arma standard de infanterie pentru 106 țări. Aceste tipuri de vânzări nu se întâmplă pentru o armă proastă și sunt, de asemenea, indicative pentru exporturile militare ale Rusiei din trecut. Până în anii 1980, Rusia era unul dintre cei mai mari exportatori de arme din lume, fiind depășită doar de Statele Unite în ceea ce privește volumul pur de vânzări.

Datele furnizate de Visual Capitalist sunt interesante aici, demonstrând că exporturile de arme ale Rusiei s-au situat în jurul valorii de 4 miliarde de dolari pe an în mare parte a anilor 1980, înainte de a scădea la 30 de miliarde de dolari în 1990 și niciodată nu s-au recuperat. Aceste tipuri de vânzări nu se întâmplă decât dacă cumpărătorii sunt mulțumiți de produs și un cumpărător mulțumit în termeni militari ar trebui să indice că o țară produce arme bune sau, în cazul Rusiei, producea arme bune.

Realitatea este că vânzările de arme rusești au scăzut constant de ani de zile. Am văzut un indiciu al acestui lucru în anii 2010, când Visual Capitalist a arătat că exporturile Rusiei au scăzut sub pragul de 20 de miliarde de dolari între 2000 și 2004, mai puțin de jumătate din vânzările realizate în anii 1980. O recuperare în anii următori a ridicat exporturile Rusiei înapoi la pragul de 30 de miliarde de dolari, dar în ultimii ani, exporturile de arme ale Rusiei au scăzut dramatic.

Desigur, unii ar putea argumenta că acest lucru este logic. Rusia este angajată într-un conflict prelungit cu Ucraina, așa că este firesc ca țara să își facă stocuri de arme pentru a le trimite trupelor sale în loc să le vândă altor țări. Și ar avea sens dacă nu ar fi pentru faptul că declinul a început cu mult înainte ca Putin să invadeze Ucraina. Potrivit GIS, o companie de analiză și prognoză geopolitică, cota Rusiei pe piața globală a armelor a scăzut de la 22% între 2013 și 2017 la 16% între 2018 și 2022. Veți observa că aceștia sunt cei patru ani premergători războiului din Ucraina, arătând că opiniile lumii despre armele rusești scădeau cu mult înainte ca conflictul să înceapă.

Pierderea a atât de multe vânzări către India a fost punctul culminant al acestei perioade de declin pentru industria de armament a Rusiei. Între 2018 și 2021, vânzările către India au scăzut cu 37%. Acest lucru reflectă nivelul vânzărilor către alte șapte dintre cei mai mari zece clienți ai Rusiei, care au scăzut colectiv cu o medie de 59%. Doar China și Egipt cumpărau mai multe arme din Rusia între 2018 și 2022 decât între 2013 și 2017.

Acest lucru ne duce la o întrebare evidentă: de ce declinul? Un articol din aprilie 2024 din Politico teoretizează că războiul din Ucraina a expus armele Rusiei pentru ceea ce sunt cu adevărat, dezvăluind competența militară și de fabricare a armelor a Rusiei ca un mit. Simplu spus, aceste arme nu se ridică la reputația pe care o aveau în timpul erei sovietice. De asemenea, articolul indică India ca exemplu principal al atitudinii globale față de armamentul modern rusesc. Țara a cheltuit 60 de miliarde de dolari pe arme rusești în ultimii 20 de ani, dar cifra scade dramatic. Între 2009 și 2013, Rusia a reprezentat 76% din importurile de arme ale Indiei; între 2018 și 2023, această cifră s-a înjumătățit. Rusia a reprezentat doar 36% din armele cumpărate de India.

Motivul? Armele Rusiei sunt vechi și eșuează. Potrivit unui dosar compilat de Ministerul Apărării al Ucrainei, care a examinat armele rusești recuperate de pe câmpul de luptă, majoritatea sunt nesigure în cel mai bun caz și nu îndeplinesc standardele moderne în cel mai rău caz. Dosarul susține că elicopterele și vehiculele blindate ale Rusiei sunt atât de slabe încât multe nu pot rezista focului de arme mici. În plus, rachetele sale sunt inexacte. Ucraina susține că acestea au doar 33% șanse de a-și atinge țintele.

Într-o declarație din august 2022, un analist de afaceri globale numit EMS Sakuru Donatus a subliniat elicopterul de atac KA-52 Alligator ca un exemplu. Adesea lăudat ca fiind cel mai modern elicopter al Rusiei, KA-52 ar trebui să fie echivalentul unui tanc zburător, având o cabină capabilă să respingă lovituri directe de gloanțe de calibru 12,7 mm fără probleme. Realitatea este foarte diferită. După cum explică Donatus, în practică, KA-52 poate fi dezactivat cu o mitralieră de calibru 7,62 mm. Asta este departe de a fi un tanc zburător, arătând că armele Rusiei adesea nu se ridică la pretențiile pe care țara le face despre ele.

Poate că acesta este motivul pentru care atât de multe țări caută în altă parte pentru a-și procura armele. Ele pot vedea prin ecranul de fum al Rusiei, mai ales după ce au aceste arme eșuate în mâinile lor. KA-52 este doar un exemplu. Să trecem la o examinare mai aprofundată a unor arme rusești, începând cu un echipament care ar trebui să fie o bijuterie în coroana țării: tancul T-90.

Creat în timpul erei sovietice târzii, T-90 a fost o actualizare masivă față de tancurile T-72 și T-80 mai vechi din arsenalul Rusiei și, cel puțin pentru acea perioadă, a fost printre cele mai bune tancuri din lume. Având armură reactivă și compozită avansată, împreună cu un tun de 125 mm și un sistem de control al focului care era cât se poate de modern, părea a fi un tanc modern pe hârtie. Dar cu mult înainte de războiul din Ucraina, începea deja să fie expus. Conflictele Rusiei din Cecenia și Siria au relevat că T-90 era susceptibil la majoritatea sistemelor moderne antitanc. Odată ce dronele au devenit mai proeminente pe câmpul de luptă, s-a dovedit a fi și mai vulnerabil.

Potrivit National Interest, luptătorii ceceni și sirieni care s-au confruntat cu T-90 au spus că nu este nevoie neapărat de o formă modernă de atac pentru a distruge un T-90; un RPG (grenadă propulsată de rachetă) standard va face treaba de cele mai multe ori. Războiul din Ucraina a expus și mai mult T-90. Nu doar că trebuie să facă față focului de RPG pe care luptătorii ceceni și sirieni îl foloseau pentru a distruge mai multe tancuri, dar trebuie să se confrunte și cu sisteme moderne antitanc, cum ar fi Javelin, care atacă de sus. Javelin este capabil să penetreze cu ușurință armura unui T-90, lăsându-l o carcasă distrusă.

Ucraina a primit 7.000 de Javelin de la Statele Unite până în aprilie 2022 și le-a folosit pentru a provoca ravagii asupra tancurilor Rusiei de atunci. Rusia nu a reușit să răspundă eficient la acest tip de arme antitanc. În octombrie 2023, Forbes a raportat că Rusia a pierdut peste 2.100 de tancuri în Ucraina până la acel moment, T-90 reprezentând aproximativ 60 dintre aceste pierderi. Acest lucru în sine este revelator. Dacă T-90 ar trebui să fie cel mai bun tanc al Rusiei, de ce au trimis atât de puține în Ucraina în comparație cu tancurile mult mai vechi?

Situația a devenit atât de gravă, potrivit Forbes, încât Rusia a fost forțată să reactiveze T-72, T-62 și chiar T-54 și T-55. Unele dintre aceste tancuri au în jur de 70 de ani. Și devine și mai rău. Atât de disperată este Rusia să-și apere tancurile împotriva armelor antitanc moderne încât a început să se bazeze pe ceea ce mass-media numește ironic "cuști de cope". Vice raportează că aceste cuști, care par a fi construite în grabă folosind materiale de zi cu zi înainte de a fi plasate în mod aleatoriu peste turela tancului, au fost văzute pentru prima dată în noiembrie 2021, când tancurile rusești au început să se deplaseze în Crimeea.

Lipsind orice uniformitate în designul lor, cuștile par a fi o încercare disperată de a se apăra împotriva armelor precum Javelin. Conceptul este suficient de simplu: un Javelin care ar lovi altfel un tanc lovește cușca, explozia care urmează nepenetrând tancul. Cuștile de cope nu au funcționat. Dacă ar fi funcționat, Rusia nu ar fi pierdut peste 2.000 de tancuri în Ucraina. Întreaga situație arată că Rusia nu a reușit să-și actualizeze tancurile astfel încât să poată face față armelor antitanc moderne.

În cazul T-90, nu este neapărat un tanc prost, cel puțin nu în contextul războiului din Ucraina, deoarece Ucraina a fost forțată să se bazeze pe modelele T-62 și T-72. Potrivit unui locotenent ucrainean numit Alexander Romanuk, este nevoie de două sau trei dintre acele tancuri mai vechi pentru a avea o șansă împotriva T-90. Mai degrabă, se pare că T-90 este o relicvă a unui tip de război care nu mai este purtat în aceeași măsură. Poate că încă poate ieși în top când este comparat cu multe alte tancuri, în special cele proiectate înaintea sa, dar este o bijuterie din era sovietică care este distrusă repetat de armele antitanc împotriva cărora nu a fost niciodată proiectat să aibă o apărare adecvată.

Să schimbăm focusul către rachetele Rusiei. Mai devreme, ați auzit afirmațiile lui Emis Sakuru Donatus că rachetele Rusiei nu sunt deosebit de precise. El a aprofundat această afirmație în 2022, susținând că evaluările experților asupra rachetelor rusești pe teritoriul ucrainean au relevat că racheta de croazieră 3M14 Kalibr, lansată din mare, avea doar 33% șanse de a-și atinge ținta. Mai rău, aproximativ 30% din aceste rachete loveau ținte civile, mai degrabă decât țintele militare vizate.

Un raport din martie 2022 publicat de Reuters pare să susțină aceste afirmații. Acesta a citat doi oficiali americani care au vorbit sub condiția anonimatului, afirmând că rachetele Rusiei aveau rate de eșec de până la 60% în primele două luni de război. Reuters a speculat că aceste rate de eșec ar putea fi motivul pentru care Rusia nu a reușit să stabilească controlul aerian timpuriu, în ciuda unei armate mult mai mari, și, în plus, motivul pentru care Rusia a avut dificultăți în capturarea rapidă a țintelor în zilele de dinainte ca Ucraina să primească sprijin regulat din partea Occidentului.

Pentru context, SUA a estimat că Rusia a lansat 1.100 de rachete în Ucraina până la 25 martie 2022. Dacă rata de eșec de 60% este exactă, asta înseamnă că 660 dintre acele rachete fie nu și-au atins țintele, fie nu au detonat atunci când au făcut-o. Potrivit experților militari cu care a vorbit Reuters, o rată de eșec de 20% ar fi considerată mare; o rată de 60% este catastrofală.

Defense News speculează că, la fel cum am văzut cu tancurile rusești, rachetele țării nu au reușit să țină pasul cu dezvoltările moderne. În mai 2023, a notat că atacurile cu rachete rusești împotriva infrastructurii ucrainene deveneau mai puțin frecvente. Asta a fost după un an în care țara se baza tot mai mult pe atacurile cu rachete, ceea ce era mai puțin un semn că atacurile funcționau și mai mult un semn că Rusia nu își atinge obiectivele.

Publicația afirmă că o strategie tipică bazată pe rachete ar vedea o bombardare timpurie, așa cum am văzut în primele luni de război, care s-ar încetini odată ce rachetele și-ar fi făcut treaba de a distruge infrastructura vitală și locațiile militare. Asta nu s-a întâmplat. O combinație de inteligență rusă slabă și lipsa capacităților moderne de țintire, spune Defense News, este responsabilă pentru acest lucru. Simplu spus, rachetele rusești sunt prea ușor de doborât de către Ucraina, presupunând că chiar ajung la țintele lor în primul rând. Poate că de aceea Rusia se bazează tot mai mult pe arme mai vechi, cum ar fi bombele sale de alunecare, pentru a provoca distrugeri în Ucraina. Țara a recurs la conversia bombelor vechi de 1,5 tone FAB-1500 și 3,4 tone FAB-3000 prin adăugarea de aripi. Bombele sunt lansate din spatele liniilor frontale, cu aripile permițându-le să alunece aproape de țintele lor. Nu sunt deosebit de precise, cel puțin comparativ cu precizia modernă pe care ar trebui să o aibă o rachetă modernă, dar chiar dacă nu își ating exact ținta, produc o explozie atât de mare încât încă provoacă daune masive.

Deși s-ar putea spune că utilizarea acestor bombe vechi reprezintă un semn de ingeniozitate din partea rușilor, este și o mărturisire neintenționată: rachetele noastre nu își fac treaba, așa că am fost nevoiți să găsim alte modalități de a ataca Ucraina.

Deci, tancurile și rachetele Rusiei arată clar vârsta lor și eșuează într-un ritm pe care nimeni nu l-a anticipat înainte de începerea războiului din Ucraina. Dar devine și mai rău pentru Rusia: forțele sale aeriene se luptă la fel de mult ca și trupele sale terestre. În februarie 2024, BBC a raportat că Ucraina a doborât un număr uluitor de 342 de avioane rusești, împreună cu 325 dintre elicopterele sale. Aceasta este o cifră jenantă pentru o țară care ar trebui să aibă a doua cea mai puternică forță aeriană din lume. Și din nou, Emma Sakuru Donatus a subliniat unul dintre motivele pentru care acest lucru s-ar putea întâmpla când a vorbit despre KA-52 mai devreme. Tancul zburător al Rusiei poate fi doborât cu muniții destul de standarde.

Și nu se oprește aici. Potrivit unui articol din octombrie 2023 de pe Breaking Defense, forțele aerospațiale ruse sau VKS se confruntă cu rate de disponibilitate reduse după pierderea multor aeronave. Dar și mai îngrijorător pentru VKS este că multe dintre avioanele pe care le pierde sunt avioane sovietice mai vechi, cum ar fi Suhoi și Mig. Modelele Suhoi mai moderne sunt la fel de susceptibile de a fi doborâte ca și avioanele învechite pe care le trimite în Ucraina.

Breaking Defense continuă să raporteze că acumularea de ore de zbor în multe dintre avioanele mai vechi ale Rusiei, cum ar fi Su-34, era deja peste proiecțiile pre-război ale țării. Aceste avioane sunt forțate să înregistreze mai multe ore în aer decât au fost proiectate să gestioneze, practic însemnând că funcționează pe "fumes" dintr-o perspectivă mecanică. Această creștere a orelor de zbor creează, de asemenea, o nevoie de mai multă întreținere, Ministerul Apărării al Regatului Unit subliniind că aceasta este o problemă pentru VKS.

Această nevoie de întreținere suplimentară este complicată de o penurie de piese de schimb din cauza cererii crescute și a sancțiunilor internaționale. Un raport din august 2023 de la Rand oferă mai multe detalii. Spune că Rusia se află într-o poziție în care încă încearcă să se îndepărteze de avioanele sovietice care au făcut-o o forță aeriană puternică în timpul Războiului Rece. De asemenea, se luptă să aducă noi aeronave online. Aproximativ jumătate din flota Rusiei este alcătuită din avioane modernizate din era sovietică, deoarece nu este capabilă să construiască rapid noi active aeriene.

Așadar, vedem aceeași situație pe care am văzut-o cu tancurile Rusiei: țara se bazează pe tehnologie dintr-o eră militară trecută, ceea ce ar putea explica de ce VKS a fost atât de nesucces în Ucraina. În ceea ce privește orele de zbor, platformele din era sovietică pe care Rusia le folosește atât de extensiv în război sunt în general proiectate să zboare pentru între 2.000 și 32.000 de ore. Asta este mult sub cele 3,5 până la 42.000 de ore pe care majoritatea aeronavelor militare moderne le pot gestiona. Și chiar și cu eforturile de modernizare care ar putea extinde durata de viață, Rand spune că multe dintre avioanele pe care Rusia le pierde sunt deja în ultimele 1.000 de ore din viața lor de serviciu. Până în vara anului 2024, organizația spune că VKS va fi redusă la 75% din puterea sa pre-război din cauza pierderilor în luptă și a multor aeronave care își epuizează durata de viață.

Și mai îngrijorător pentru Rusia, povestea nu pare să fie mult mai bună pentru avioanele sale mai noi. Luați ca exemplu Su-57, un avion de vânătoare stealth care ar trebui să fie printre cele mai bune avioane de vânătoare de a cincea generație din lume astăzi. Su-57 practic nu a fost folosit în Ucraina. O parte din asta se datorează faptului că Rusia pur și simplu nu are multe dintre aceste avioane; avea doar 10 disponibile pentru VKS la începutul anului 2023. Dar chiar și atunci, 10 Su-57 ar fi trebuit să poată provoca ravagii în Ucraina. Rusia susține că avionul este unul dintre cele mai bune de acest gen, precum și fiind primul avion rusesc care dispune de tehnologie stealth. Ar trebui să fie prezent în război, dar nu este, iar motivul ar putea fi problemele tehnice cu care s-a confruntat avionul în timpul dezvoltării sale.

Pe hârtie, Su-57 ar trebui să fie o combinație de avion de atac și de vânătoare, capabil să distrugă ținte pe uscat, pe mare sau în aer. Corpul său este fabricat din materiale compozite, inclusiv fibre de sticlă, polimeri și un aluminiu special folosit pentru a crea filtre tip fagure portante. De asemenea, poate transporta până la patru rachete K-77M, fiecare ghidată prin radar și fiind lansabilă de la distanțe dincolo de vizibilitate. O combinație de motoare duble numite Izdeliye 117 sau AL-41F1 turbofan și vectori de tracțiune 3D ar trebui să îi ofere o manevrabilitate imensă, permițându-i totodată să atingă Mach 2 fără a folosi postcombustia.

Cu toate acestea, realitatea este foarte diferită. Problemele de producție înseamnă că Su-57, care a zburat pentru prima dată în ianuarie 2010, nu a intrat în serviciu până în decembrie 2020, la un deceniu după ce a zburat pentru prima dată. Și când a făcut-o, mai mulți experți în aviație au observat că este departe de a fi avionul de vânătoare stealth pe care Rusia susține că este. Unul dintre acești experți, Chris Bolton, a subliniat pe rețelele sociale că avionul are o secțiune radar similară cu F/A-18 Super Hornet. Asta este notabil deoarece Super Hornet nu este un avion de vânătoare stealth; F-35 este, iar Su-57 are o secțiune radar de 1.000 de ori mai mare decât principalul avion de vânătoare stealth al Americii. Acea secțiune radar slabă este o problemă majoră, până la urmă, un avion de vânătoare stealth care apare atât de proeminent pe radar nu este deloc un avion de vânătoare stealth.

Poate că acesta este motivul pentru care Kremlinul nu l-a desfășurat deasupra cerului Ucrainei. Știe că există o șansă bună ca unul dintre cele 10 Su-57 să fie doborât, lăsându-l într-o poziție dificilă încercând să explice de ce un avion de vânătoare stealth pe care îl susține că se apropie de a șasea generație de avioane a fost doborât atât de ușor de o țară care nu ar trebui să fie pregătită pentru el. Așadar, vedem din nou problema Rusiei de a se baza pe tehnologia veche din era sovietică în războiul împotriva Ucrainei. Numai că Su-57 adaugă o altă problemă: chiar și tehnologia cea mai nouă a Rusiei pare să fie incapabilă să funcționeze la capacitatea așteptată, de aceea Rusia nu domină cerul deasupra Ucrainei.

Dar ce zici de mări? În cifre pure, Rusia are cea mai mare marină din lume, cu aproape 750 de active. Ar fi trebuit să poată aduce această marină împotriva Ucrainei prin Marea Neagră, cu flota sa temută din Marea Neagră anticipată să ajute Rusia să revendice singurele ape care duc în Ucraina. Dar din nou, asta nu s-a întâmplat. În schimb, marina Ucrainei, care este aproximativ o șaptesime din mărimea Rusiei, a reușit cumva să decimeze flota din Marea Neagră.

Potrivit The Guardian, aceasta distrusese o treime din flota până în martie 2024, cu una dintre cele mai recente lovituri distrugând navă amfibie de aterizare Konstantin Olshansky, care era staționată în Sevastopol, controlată de ruși. De fapt, tot ce a reușit marina Rusiei a fost o incursiune amfibie în Odessa în primele săptămâni ale războiului. De atunci, Ucraina a reușit să se apere împotriva flotei din Marea Neagră folosind atacuri de coastă pentru a bombarda navele de suprafață ale lui Putin cu rachete și muniții.

Warrior Maven subliniază că o problemă deja evidențiată în alte arme rusești afectează și marina sa: o supradependență de tehnologia veche din era sovietică. De exemplu, crucișătorul de luptă Admiral Nakhimov, este încă înarmat cu armament dezvoltat în anii 1980. Nu are rachete hipersonice și, în ciuda faptului că este aproape la fel de mare ca un crucișător de luptă din clasa Iowa, are mult mai puțină putere de foc decât navele comparabile.

Institutul Naval al SUA (USNI) aprofundează. Acesta subliniază că marina rusă a trecut printr-o perioadă extinsă de modernizare începând cu consecințele războiului din 2008 dintre Rusia și Georgia. În cei 14 ani de la sfârșitul acelui război și începutul celui din Ucraina, Rusia ar fi trebuit să aibă suficient timp pentru a produce noi nave de luptă de suprafață și submarine, precum și pentru a-și moderniza capacitățile flotei existente. Investiția a fost asigurată, totuși marina rusă, deși crește în dimensiune, este încă mult în urmă față de ceea ce ar fi anticipat oricine.

O parte din motiv, potrivit USNI, se află în abordarea Rusiei față de marina sa. Istoric, țara și-a concentrat navele pe preocupările de securitate continentală, poate lăsându-le nepregătite pentru a face față unui lucru precum o invazie pe apă a Ucrainei. Dar și mai îngrijorător pentru Rusia sunt perioadele de neglijare prin care a trecut marina sa. De exemplu, prăbușirea Uniunii Sovietice a văzut Rusia reducându-și marina cu 75%, plasând-o într-o poziție în care trebuia să recupereze o dată ce Rusia a ajuns la un punct în care avea nevoie din nou de nave.

Vedem acest lucru în consecințele războiului cu Georgia. Rusia a trebuit să investească masiv pentru a aduce marina sa aproape de a fi comparabilă cu alte mari puteri navale. Chiar și atunci, USNI subliniază că marina modernizată a Rusiei nu este mult diferită de marina sa din era sovietică. Strategia încă se învârte în jurul apărării active terestre, rezultând în construirea de nave care sunt poate mai puțin capabile să atace poziții pe uscat. Din nou, războiul din Ucraina oferă un exemplu al acestui lucru, USNI spunând că Rusia pare incapabilă să ofere sprijin naval direct flancului armatei sale de pe apă. Asta este surprinzător, având în vedere cât de bine a folosit Rusia această tactică pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial.

Totul adaugă până la o marină care, deși impresionantă pe hârtie, este mult mai puțin capabilă decât pare. Totuși, dacă ați putea fi justificat să credeți că eșecurile navale ale Rusiei sunt la fel de mult datorate strategiei cât și armamentului, chiar dacă se bazează încă pe nave și tehnologie veche, nu există nicio scuză pentru problemele legate de armura corporală cu care se confruntă țara.

Aceste probleme au fost evidente de la începutul războiului. În mai 2022, Newsweek a raportat despre un apel interceptat de serviciul de securitate al Ucrainei, care ar fi văzut un soldat rus vorbind cu mama sa la telefon despre starea armurii sale corporale. Mama îl întreabă pe soldat ce are nevoie. Răspunsul soldatului: armură corporală, cea pe care o avem acum este teribilă. Dar asta nu este nimic în comparație cu un raport din octombrie 2022 publicat de Forbes. Acesta subliniază că în 2017 Rusia a anunțat că va primi 200.000 de seturi de costume de armură corporală avansate Ratnik-2, cu livrări până în 2020, lăsându-l cu 300.000 de seturi.

Similar cu armura corporală occidentală, Ratnik-2 dispune de armură moale din aramidă, care ar trebui să protejeze împotriva schijelor și gloanțelor cu viteză redusă, precum și plăci ceramice inserate pentru a proteja împotriva gloanțelor de pușcă. Acea armură nu a ajuns pe câmpul de luptă ucrainean până în octombrie 2022. În schimb, Forbes susține că trupele ruse erau dotate cu armură corporală fie inadecvată, fie, în unele cazuri, există rapoarte că o replică a armurii corporale standard a Rusiei, proiectată pentru Airsoft și paintball, era livrată soldaților. Acea armură nu era deloc armură; nu avea nicio rezistență la gloanțe.

În acest caz, este posibil ca corupția să fie la rădăcina eșecurilor Rusiei, mai degrabă decât inadecvarea. De exemplu, în 2021, un căpitan rus a fost condamnat pentru furtul și vânzarea a 56 de seturi de armură corporală pe Avito, echivalentul rus al eBay, ceea ce ridică întrebarea: câte alte seturi au dispărut pur și simplu? Forbes sugerează, de asemenea, că unii noi recruți ruși sunt forțați să își cumpere propria armură corporală, în loc să le fie furnizată standard. Așadar, Rusia pare să aibă o problemă dublă în acest domeniu: nu doar că emite armură corporală falsă soldaților săi, ci pare să aibă atât de puține rezerve de armură corporală reală încât forțează conscripții să își cumpere ceea ce au nevoie.

Însă, dacă totul eșuează, Rusia are încă armele sale nucleare, nu-i așa? Putin a afirmat de mai multe ori de la începutul războiului din Ucraina că ia în considerare utilizarea armelor nucleare tactice în luptă și a făcut mai multe amenințări la adresa NATO și a membrilor săi cu privire la posibilitatea unui război nuclear dacă se implică direct. Dar chiar și amenințarea nucleară a Rusiei s-ar putea să nu fie la fel de puternică pe cât este percepută.

După cum subliniază Wired, nimeni nu știe cu adevărat dacă armele nucleare vechi de decenii care alcătuiesc mare parte din arsenalul Rusiei mai funcționează. Până la urmă, armele nucleare necesită întreținere; componentele din interiorul lor au date de expirare; sunt supuse oxidării, degradării și oboselii metalului. Există, de asemenea, problema tritiului. Acest izotop esențial este folosit în bombele cu hidrogen și are o perioadă de înjumătățire de 12,3 ani. Chiar dacă Rusia are stocuri de acest izotop, care se vinde pentru 34.000 de dolari pe gram, acele stocuri sunt supuse aceluiași nivel de degradare.

Având în vedere ceea ce am văzut deja cu Rusia, recurgând la atât de multă tehnologie veche din era sovietică pentru a compensa performanța slabă sau inexistentă a armelor sale moderne în Ucraina, poate cineva să garanteze că și-a întreținut armele nucleare? Sau se află pe o stocă de arme nucleare în descompunere, multe dintre care ar livra puțin mai mult decât un fâs dacă ar fi lansate? Dar putem specula doar.

Ceea ce este clar este că corupția, accentul pe dezvoltarea armelor de prestigiu, cum ar fi Su-57, care nu par să funcționeze, și o dependență de tehnologia veche sunt principalele motive pentru care armele Rusiei sunt atât de proaste. Războiul din Ucraina a expus cât de proaste sunt și poate servește ca o demonstrație practică a motivului pentru care atât de multe țări care obișnuiau să cumpere miliarde de dolari în exporturi de arme rusești acum caută în altă parte.

Sursa: Youtube