Cine a luat potul guvernării și de ce nu va fi o perioadă de grație

Imediat după de au semnat Acordul de guvernare, liderii celor trei partide care au negociat necavalerește, livrând detalii și cuvinte grele pe ”surse”, s-au grăbit să puncteze că ”ne asumăm guvernarea pentru o legislatură completă”. Asta pentru a tempera îngrijorările celor care vizionând ridicarea de cortină au rămas convinși că spectacolul se va încheia înaintea actului doi. Jurământul unei conviețuiri pe patru ani este ambițios din perspectiva marilor interese, fumuri și incompatibilități- personale dar și principiale-care despart partidele.

Acordul politic (partea la vedere), abundă în promisiuni care, dacă nu se vor dovedi deșarte, ar putea face din viitoarea guvernare și coaliție o premieră în istoria postdecembristă a altor alianțe similare. ”Vom fi transparenți, ne vom consulta cu organizațiile societății civile, patronale, profesionale și sindicale și vom acționa pe baza unor decizii fundamentate. Vom urmări aplicarea principiului subsidiarității, adică luăm deciziile la un nivel cât mai apropiat de cetățeni”. În afară de faptul că se declară legate prin ”valorile comune de libertate, respect, integritate și responsabilitate individuală și solidaritate” coaliția este guvernată de prea puține reguli.

Mai exact de două: să nu accepte traseismul parlamentar, care ar putea să schimbe actuala majoritate, și fiecare partid să își nominalizeze singur oamenii pentru diverse funcții, evident, unii profeșioniști și experimentați, nu clienți politici așa cum e cutuma.

Cele nespuse în Acodul politic sunt însă mult mai multe. De exemplu, nu se știe cum vor fi reglate disensiunile din guvern, în ce condiții premierul Cîțu va putea să remanieze un ministru și alte astfel de detalii, care au ruinat celelalte coaliții de centru- dreapta.

Dacă aceste generalități vor fi suficiente ca să țină sub control animozitățile dintre PNL și USR PLUS, care s-au bombardat în ultimul an cu vorbe contondente și gesturi neprincipiale, rămâne de văzut. Deocamdată, pare mai mult un armistițiu decât o pace, care să ducă la ”o guvernare stabilă și responsabilă”, mantra repetată de liderii partidelor.

Cine a luat potul cel mare

Când se trage linie, PNL pare că a luat caimacul: 9 ministere, premierul și șeful Camerei Deputaților, iar printre portofolii sunt unele dragi președintelui Iohnnis, Apărarea și Externele, dar și Finanțele la care Florin Cîțu nu voia să renunțe, pe bună dreptate, precum și Internele. Și cam atât. Pentru că Educația, unde se vehiculează numele lui Sorin Cîmpeanu, împotriva numirii căruia deja se pronunță 30 de ong-uri, și Munca sunt ministere cu potential negativ de imagine, ținând cont de disputele pe redeshiderea școlilor și imposibilitatea măririi pensiilor și a salariilor. În final, liberalii au mai puțină putere și influență decât li s-ar fi cuvenit potrivit procentelor. Sau decât consideră destui lideri PNL, mai ales cei din Transilvania, că li s-ar fi cuvenit. Dar asta pentru că șeful lor de partid trebuia să dețină Camera Deputaților, situație ce va declanșa lupta pentru putere în PNL.

De partea cealaltă, USR PLUS, fără de care nu se putea face majoritatea, a profitat de poziție, a negociat dur și a luat 6 ministere, din care trei sunt ”grele”, adică de avizare și cu bani: Justiția, Transporturile și Fondurile Europene. Nici Sănătatea nu e de ici de colo dacă e administrată mai bine, la fel și Economia. De fapt, USR PLUS, partid de 15%, a tras cartea câștigătoare: ministerele cu bani și influență, lucru posibil însă tot pe motiv de Ludovic Orban și Camera Deputaților.

Cât despre UDMR, care a obținut Dezvoltarea, minister prin care trec mulți bani și pentru care s-au luptat PNL și USR PLUS și pe care nu l-au dat de bunăvoie din mână, este dovada dependenței reciproce care guvernează coaliția. Orice defecțiune, cât de mică, o poate arunca în aer.

De cine depinde guvernarea

Performanța guvernului Cîțu depinde în primul rând de funcționarea coaliției și apoi de profesionalismul miniștrilor. Dacă fiecare tabără își va conduce partea sa de guvern, încercând să-și tragă spuza pe propria turtă, neînțelegerile vor fi inevitabile. Premierul Florin Cîțu nu se profilează ca un lider. În partid, puterea este, deocamdată, la Ludovic Orban, slăbiciune care își va pune amprenta și pe guvern. Singurul care poate regla tensiunile din alianță este președintele Klaus Iohannis. Ca dovadă, el este cel care a pus capăt certurilor care amenințau negocierile. Influența președintelui va fi decisivă- el poate forța schimbarea premierului, a ministrilor și, probabil, schimbarea lui Orban de la șefia PNL.

În al doilea rând, guvernarea dar și poziția PNL și a USR PLUS depind de calitatea miniștrilor. Indiferent de cât de puternic este considerat un minister, dacă nu are în frunte un ministru competent, el se poate transforma într-o capacană pentru imaginea partidului. Aceasta va fi, de fapt, principala provocare pentru PNL și USR PLUS. Dacă la Educație va continua lipsa de performanță din mandatul Monicăi Anisie, dacă vaccinarea nu va fi bine organizată și transparența nu va fi completă, dacă în loc de autostrăzi se vor număra ”cioturi”, sau dacă repararea legilor justiției trenează precum în mandatul lui Cătălin Predoiu, atunci partidele pot pierde în loc să crească. Cu ceartă și incompetență, Guvernarea va fi o bombă cu ceas care ar putea exploda înainte de ”legislatura completă”.

Programul de guvernare nu este unul foarte ambițios, e rezultatul unui compromis politic pentru a se putea forma coaliția. Sunt puse între paranteze o serie de reforme- alegerile locale în două tururi, renunțarea la pensiile speciale pentru aleșii locali, de exemplu- iar schimbarea Constituției iese din discuție. Probabil că se vor mai regla în viitor anumite lucruri, așa cum au atras atenția Barna și Cioloș, dar principala condiționare este cea a fragilității majorității parlamentare.

Anul care va urma va fi decisiv pentru guvern, pentru că, după toate probabilitățile, va fi unul la fel de complicat ca și 2020: pandemie și criză economică, ambele generatoare de nemulțumiri. E un context în care guvernul nu va beneficia de o perioadă de grație.

Sursa: europalibera.org