Chihlimbarul in Romania

Gospodaria-atelier de prelucrare a chihlimbarului din Colti, judeetul Buzau - O noutate in muzeele etnografice in aer liber din Romania

Chihlimbarul este o rasina fosila provenita din unele specii de pin avand culoarea caracteristica galbena ca mierea sau ca ceara, fiind uneori brun-roscat sau verde-negru. Se topeste la 300 grade C, arde cu flacara, se dizolva in solventi organici si se electrizeaza prin frecare. Prezinta incluziuni diverse (gazoase, pamantoase, lichide, insecte, resturi de insecte sau plante) bine conservate, fenomen ce s-a produs acum 60-40 milioane de ani. Chihlimbarul este un produs al coniferelor in stare patologica variind in ceea ce priveste compozitia si prezentarea dupa varsta si starea arborelui secretor, dupa anotimpul, locul, conditiile atmosferice si alte circumstante in care se secreta rasina.

Chihlimbarul, ca materie prima pentru fabricarea de amulete si podoabe era deja folosit de acum aproape 12.000 de ani. Primele podoabe de chihlimbar aveau ca model bijuterii cunoscute anterior, realizate din alte materiale

Descoperirile acestei rasini semipretioase au fost intamplatoare. Cele mai mari cantitati, in tara noastra, s-au obtinut in zona Buzaului, unde in secolele XIX - XX s-a trecut la o exploatare organizata. Primele date despre existenta chihlimbarului in Muntii Buzaului o avem de la contele rus Demidov, in 1837 impresionat de ambra de Buzau, strabate Valea Sibiciului si Valea Boului.

Prima atestare documentara cu privire la folosirea chihlimbarului in zona dateaza din perioada lui Mihnea Voda, cand in timpul unei vizite, impreuna cu sotia sa, la biserica din Alunis ofera o danie ce cuprindea si o usa incrustata cu mai multe bucati de chihlimbar.

Exploatarea organizata a chihlimbarului din spatiul romanesc s-a facut numai in zona Sibiciu si Colti. Ministerul Minelor si Petrolului a extras in perioada interbelica, timp de mai multi ani, chihlimbar cu rezultate de la 60 kg pana la 130 kg anual.

Primele ateliere pentru prelucrarea chihlimbarului dateaza de la mijlocul secolului al XIX-lea si sunt deschise de sculptorii si bijutierii din zona, chihlimbarul era obtinut prin achizitionare de la localnici. Cu timpul localnicii devin adevarati mesteri ai acestei arte. Fasonarea chihlimbarului se facea cu ajutorul unui polizor cu placi de coriodon si glaspapier.

Frumusetea coloritului, luciul, transparenta si raritatea au plasat chihlimbarul din timpurile indepartate in randul pietrelor magice, devenind amuleta. Chihlimbarul era folosit la "tamaduirea a orice" asemenea aspirinei. Astfel, chihlimbarul lichid calmeaza toate sangerarile, opreste varsaturile, scurgerile de puroi, are efect pentru cataracta si pentru bolile amigdalelor; o cantitate foarte mica este benefica pentru problemele urinare. Purtat la gat apara impotriva febrei si a altor suferinte; macinat si amestecat cu miere de albine apara vederea; sub forma de praf alina durerile de stomac. In farmacia homeopata poloneza se gaseste un unguent cu chihlimbar si tinctura de chihlimbar folosit impotriva durerilor reumatice, nevralgiilor si bolilor articulare.

Muzeul Judetean Buzau incepe sa stranga obiecte de chihlimbar si etnografie din comuna Colti inca din 1979, iar la 14 Iunie 1980 deschide o expozitie de peste 270 de piese brute si prelucrate. Chihlimbarul romanesc a dobandit renume international in secolul XIX, odata cu moda confectionarii de accesorii pentru fumat din rasini fosile. Se credea ca folosirea chihlimbarului impiedica transmiterea germenilor, facandu-l astfel materialul ideal pentru tigarete, mustiucuri de pipa sau narghilele.

In cea mai mare parte, chihlimbarul era adunat de catre localnici si exportat in stare bruta la Viena si Istambul.

In colectiile din strainatate exista numeroase piese de rumanit de dimensiuni, forme si culori diferite: brose, dragon sculptat, maimuta, peste sculptat, personaje biblice etc.

Moda a fost sprijinita considerabil de atentia data chihlimbarului romanesc in sfarsitul sec XIX si inceputul secolului XX de catre familia regala. Medalioane, cercei si accesorii pentru fumat confectionate din chihlimbar romanesc si-au facut loc ca daruri regale oferite oamenilor de seama din intreaga lume. Azi, multe din aceste piese sunt obiecte de muzeu dar din cand in cand mai apar in licitatii atunci cand unele colectii vechi sunt vandute pe piata. Preturile oferite depind de cei prezenti si de raritatea obiectelor.

Cautarea chihlimbarului nu a reprezentat niciodata o preocupare permanenta a locuitorilor din zona Vaii Boului si a Vaii Sibiciului. Perioadele in care iesea la iveala chihlimbarului erau primavara, cand vegetatia era la inceput si dupa ploi mai intense ce provocau surpari ale malurilor. Instrumentarul era unul cat se poate de rudimentar (sapa si crampan), exploatarea industriala fiind foarte dificila datorita fragilitatii filonului de chihlimbar. Se duceau dupa chihlimbar femeile si copiii si mai rar barbatii, iar descoperirea unei pietre mai mari reprezenta un bun folosit in momentele grele ale familiei. Dupa ce sunt lustruite cu glaspapier si o panza dura (prelucrarea se facea foarte rar in ateliere specializate), pietrele erau purtate la gat intr-un saculet de panza ca aparator impotriva bolilor sau se tineau in "casa mare", aproape de icoana. Si astazi chihlimbarul este folosit in tratamentul diferitelor boli: dizolvat in tuica se ia cate o lingurita in tratamentul suferintelor de rinichi, de stomac, reumatism, gripa s.a. Aceeasi solutie se aplica pe compresii in afectiunile externe (rani, iritatii, conjunctivite, muscaturi de animale, bataturi etc.).

In cadrul preocuparilor Muzeului in Aer Liber din Dumbrava Sibiului de a reprezenta cat mai fidel civilizatia populara, se inscrie o noua reconstructie inceputa anul 2006 si aflata spre finalizare in primavara anului 2008. Este vorba de o gospodarie reprezentativa pentru prelucrarea chihlimbarului din satul Alunis, comuna Colti, judetul Buzau. Satul Colti este singurul sat din Romania specializat in prelucrarea acestei resurse a subsolului, iar expunerea aceastei gospodarii-atelier reprezinta o premiera pentru muzeele in aer liber din Romania.

Casa cu etaj adaposteste la primul nivel un atelier dotat cu strung cu pedala, un polizor cu curea, unelte de prelucrat chihlimbarul, bucati de roca cu filoane de chihlimbar si alte obiecte de inventar. Parterul este construit din piatra masiva de rau cu o grosime variind intre 15 si 20 cm.

Etajul este compus din doua camere de dimensiuni aproape egale, una cu rol de odaie de locuit (3.20 X 2.70), iar cealallta de odaie "frumoasa"(3.40 X 3.20). In cele doua camere se intra dintr-o tinda centrala. Peretii etajului superior sunt din barne de brad solzite si tencuite in interior si exterior. Usile sunt din brad si pastreaza feroneria originala. Accesul la etaj se realizeaza printr-o scara ce da intr-o prispa frumos ornamentata.

Poarta cu portita ce faciliteaza intrarea in gospodarie este de mari dimensiuni remarcandu- se prin elementele traforate.

Comlpetarea gospodariei s-a realizat in urma unei cercetari efectuate in doua faze; prima in iulie 2006 pe zona Colti iar cea de-a doua pe valea raului Basca in februarie 2007. Deplasarile s-au materializat prin achizitionarea anexelor gospodaresti (acestea provin din satul Furtunesti, comuna Gura Teghii, judetul Buzau) necesare completarii inventarului spre o cat mai fidela reprezentare muzeala. Lucrarile au fost executate de o echipa de mesteri maramureseni in stransa colaborare cu Laboratorul Zonal de Conservare-Restaurare din cadrul Compexului National Muzeal "ASTRA".

In data de 18 Mai 2008, cu ocazia Zilei Internationale a Muzeelor, avem bucuria de a pune, in mod oficial, in circuitul expozitional acest monument de arhitectura populara traditionala. Pe aceasta cale invitam pe toti sibienii la vernisajul ce va avea loc la ora 12.