Ce va urma dupa casatoriile homosexuale?

Reprezentanta asociaţiei ACCEPT a homosexualilor şi lesbienelor din România, Florentina Bocioc, a declarat în cadrul emisiunii „Ora de ştiri”, difuzată marţi (27 februarie), ora 21.00 pe canalul TVR2, că după acordarea dreptului la căsătorie (redenumită în cazul homosexualilor, „parteneriat civil”), aceştia ar urma să ceară şi dreptul de a adopta şi creşte copii.

Motivele care au determinat Comitetul de Iniţiativă pentru protejarea căsătoriei şi familiei în România să lanseze această iniţiativă au inclus, pe lângă cele de ordin moral, şi alte motive, printre ele fiind şi consecinţele care vor fi generate de acordarea dreptului la căsătorie persoanelor de acelaşi sex.

Unul dintre aceste motive este realitatea că, după obţinerea dreptului la căsătorie, activiştii homosexuali vor cere dreptul de a adopta şi creşte copii. Un asemenea drept ar avea consecinţe dezastruoasă în primul rând asupra copiilor în cauză, dar şi asupra societăţii în ansamblu.

În primul rând, numeroase studii internaţionale arată că dezvoltarea psihosomatică a unui copil este optimă atunci când este crescut de un bărbat şi o femeie. Fiecare – şi bărbatul, şi femeia – îndeplineşte un anumit rol şi exercită un anumit tip de influenţă în dezvoltarea copilului. Studiile confirmă că în majoritatea cazurilor, copilul lipsit de un asemenea cadru familial nu ajunge la dezvoltarea afectivă, emoţională şi intelectuală la care ajung cei crescuţi de părinţi de sexe diferite.

În al doilea rând, acordarea dreptului la căsătorie pentru cuplurile de homosexuali ar atrage după sine presiunile acestora de modificare a manualelor şcolare, în sensul că, după părerea lor, acestea ar trebui să conţină şi prezentarea „familiilor alternative”.

Aceste lucruri se petrec deja în ţări cum sunt Statele Unite, Canada şi state din Uniunea Europeană. Cărui părinte i-ar plăcea să-i vină copilul de la şcoală cu idei despre „normalitatea” homosexualităţii şi a relaţiilor dintre persoane de acelaşi sex? Aşa ceva reprezintă însă pasul următor pe agenda socială a homosexualilor.

Apoi, în acele ţări în care s-a obţinut şi acest drept şi implicit normalizarea prin lege a acestui comportament, activiştii homosexuali au trecut la reducerea la tăcere a tuturor celor care se exprimă critic la adresa homosexualităţii. În această acţiune sunt folosiţi termeni deja cunoscuţi de români, cum ar fi „discriminare”, „intoleranţă” şi „homofobie”. Simpla neacceptare a homosexualităţii atrage aplicarea etichetei de intolerant şi extremist. Din America de Nord şi până în Europa există cazuri de profesori, funcţionari şi chiar preoţi care au fost concediaţi sau amendaţi pentru că au vorbit public împotriva homosexualităţii. Având acum legea de partea ei, o minoritate care se plângea că este discriminată a trecut la discriminarea făţişă a oponenţilor.

Aceste lucruri se vor petrece şi în România, dacă intrăm pe panta acordării de drepturi familiale cuplurilor de homosexuali. Cererile lor vor fi tot mai numeroase, în dorinţa de a forţa societatea să-i accepte.

Tocmai de aceea, cetăţenii responsabili ai României trebuie să cântărească cu simţ practic implicaţiile acordării acestor drepturi. Fiecare părinte trebuie să se gândească cum va arăta şcoala sau parcul unde vor merge mâine copiii săi. Stă în puterea noastră să influenţăm în bine viitorul copiilor noştri. Aceasta este motivaţia principală a Comitetului de Iniţiativă pentru protejarea familiei şi căsătoriei.
Ramane totusi la latitudinea fiecaruia sa considere problema in aceeasi termeni sau sa-si formeze o opinie diferita.