Casele de copii, pepiniere pentru traficanți. Șefi ai DGASPC, implicați în trafic – Raport

40% dintre cazurile de minori dispăruți provin din centrele de protecție socială, de plasament și de copii cu dizabilități, iar minorii sunt traficați în afara țării, fiind „învoiți” de reprezentanții din conducerea DGASPC-urilor și „scoși la produs de către traficanți”, arată un raport al comisiei parlamentare care a anchetat situația copiilor dispăruți din România.

Raportul a fost adoptat cu majoritate de plenul Camerei, care recomandă Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) să introducă în viitoarea sa strategie pentru perioada 2025 – 2030, ca obiectiv de securitate naţională, combaterea fenomenului de dispariţie a copiilor şi traficului de persoane.

De asemenea, deputații recomandă reglementarea mecanismelor de lucru ale poliţiştilor care acţionează în activităţi de căutare, pentru a avea acces la instrumentele oferite de Codul de Procedură Penală pentru interceptare şi localizare a minorului dispărut.

Potrivit raportului, România este pe primul loc la traficul de persoane în Europa, statistică dovedită de numeroase rapoarte internaţionale.

În cadrul audierilor, chestorul Eduard Mirițescu, împuternicit adjunct al Inspectorului General al Poliției Române, a declarat că, în urma statisticilor făcute de instituție, 40% din cazurile de minori dispăruți provin din centrele de protecție (centre de zi, centrele de plasament în regim rezidențial și/ sau centre de plasament în regim de urgență, centre de copii cu dizabilități, precum și în cazul copiilor aflați în plasment la asistenți maternali profesioniști sau aflați în plasamanent la rude/familii), toate acestea aflându-se în subordinea Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Cele susținute de Mirițescu sunt confirmate de reprezentantele unor ONG-uri – Fundația Reaching Out Romania și Fundația Ușa Deschisă – care au adus la cunoștința Comisiei nereguli cu privire la situații care s-au petrecut de-a lungul timpului în anumite centre de asistență socială din România, situații care se mai regăsesc și astăzi, precum și legăturile pe care anumite persoane din structurile de conducere ale DGASPC-urilor le-ar avea în relația cu rețele ale traficului de persoane pentru racolarea minorilor în scopuri sexuale și în scopuri de cerșetorie.

 Acestea au susținut că fetele minore ies din țară cu documente false sau declarații la un notar plătit. Tinerele sunt „învoite” de reprezentanții din conducerea DGASPC-urilor și „scoase la produs de către traficanți”.

În ceea ce privește motivele care stau la baza unor astfel de evenimente abominabile, cele 2 reprezentante au precizat „lipsa de colaborare a reprezentanților DGASPC-urilor, precum și încurajarea acestora pentru fetele din centru de a pleca să facă bani", arată raportul.

Mai mult, acestea susțin că sunt cazuri de copii dispăruți „ținute în sertarele procurorilor chiar și peste 4 ani”.

Concluzile raportului:

România este pe primul loc la traficul de persoane în Europa, statistică dovedită de numeroase rapoarte internaționale, ultimul de acest gen fiind al treilea raport de progres al Comisiei Europene din data de 20 octombrie 2020 cu privire la combaterea traficului de persoane2 sub articolul 20 din Directiva 2011/36/EU pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestui fenomen.
Traficul de persoane este o problemă deosebită, având în vedere dimensiunile acesteia care necesită o atenție din partea tuturor actorilor implicați.
Pe primul loc se află traficul în scop de exploatare sexuală, unde grupul principal vizat îl reprezintă fetele și femeile; urmează exploatarea prin muncă, unde grupul principal vizat sunt bărbații, iar pe locul al treilea se află traficul pentru exploatare prin cerșetorie. Ministerul Public recunoaște concluziile rapoartelor internaționale cu privire la persistența României ca țară de origine. Aceste rapoarte (Raportul Greta, Raportul de Stat al SUA și alte rapoarte la nivelul UE) demonstrează că există multiple fațete ale traficului: pentru muncă, exploatare sexuală, cerșetorie. Traficul de persoane este mai mult decât o simplă infracțiune prevazută în Codul Penal, după cum afirmadirectorul ANITP. Este un fenomen social, cu anumite caracteristici, de la cauzele care îl generează și condițiile care favorizează dezvoltarea fenomenului.

Cauze ale plecării sau dispariției copiilor din centre de plasament

Europol a constatat în ultimii 5 ani o dublare a numărului de minori dispăruți. Deși peste 90% sunt plecări voluntare, se poate vorbi de o tipologie a minorilor care aleg să plece (cei din centre de plasament, centre rezidențiale și alte locuințe sociale).

Tratate ca plecări obișnuite, de unde vor reveni, din acel moment minorii reprezintă o țintă sigură pentru persoanele care pot profita de pe urma lor. Ajung în anturaje și medii care pot determina o posibilă viitoare traficare a acestor minori (pentru exploatare în muncă, exploatare sexuală, pornografie etc), spune comisia de anchetă parlamentară.

Conform DIICOT, minorii vulnerabili predispuși a fi traficați sunt cei din mediul rural, din familii dezorganizate sau familii care și-au abandonat copiii către rude, plecând la muncă în străinatate.

Rudele nu acordă de regulă sprijin, educație sau susținere psihologică minorului asemenea părintelui.

Zonele cele mai predispuse sunt cele sărace, cele cu lipsă a locurilor de muncă, cu nivel al şomajului și abandon școlar ridicate – se creează premisele pentru copii care vor să scape din aceste medii de trai.

Astfel, primul traficant care apare, de regulă bărbat, va convinge victima minoră din zona respectivă cât de mult o iubește și îi promite că îi va oferi un trai mai bun.

Acești minori sunt vulnerabili tocmai din cauza lipsei atenției din partea familiei sau pentru că au o familie abuzivă sau din sărăcie. De foarte multe ori în ultimii ani traficanții se comportă frumos cu victima la început, pentru ca pe parcurs să se ajungă la trafic, violență, exploatare.

Copiii ajung să creadă că de fapt abuzatorul este salvatorul și că oricum le e mai bine decât le era în mediul din care proveneau (acest scenariu se întâmplă în aproape 90% din cazuri).

Județe cu nivel ridicat de recidivă sunt acele zonele cu foarte mic potențial de creștere economică (precum Botoşani, Suceava Vaslui – zone predispuse la recidivă).

Conform Avocatului Poporului, cauzele care determină astfel de plecări depind de felul în care sunt tratați copiii în acele centre.

Cei mai mulți copii provin din medii defavorizate. Ei au nevoie de comunicare, ei acumulează pe parcursul vieții frustrări și ajung să aibă un comportament deranjant pentru cei din jur. Atâta timp cât nu se va găsi un răspuns corespunzător la toate vulnerabilitățile pe care acesti copiii le au, ei vor fi întotdeauna tentați “să cadă pradă primului cântec pe care îl vor auzi”, și se întâmplă de cele mai multe ori în afara centrului din sistemul de protecție, se mai spune în raport.

Conform declarațiilor reprezentanților DGASPC-urilor, dar și a reprezentanților IGPR/MAI, minorii pleacă din centre din următoarele motive:

– carențe comportamentale importante, afective și educaționale, copii vor să se întoarcă la prieteni și/sau la familie;

– mai multă libertate, să petreacă timp cu prieteni. De asemenea sunt și situații în care unii copii care fug comit infracțiuni;

– copiii care creează aceste probleme și care pleacă în mod frecvent sunt de la centre de plasament în regim de urgență unde un psiholog lucrează cu maximum 15 copii (cum este cazul județului Brăila);

– plecarea voluntară de la domiciuliu sau din centrele de ocrotire; – alarmări nejustificate, situații datorate lipsei de comunicare dintre părinți/aparținător și copii;

– producerea unor accidente (înec, accidente rutiere, etc.);

– luarea unui copil de către un alt copil fără consimțământul celuilalt; – agresarea copiilor în diverse scopuri (abuz sexual, obligarea la cerșetorie, prostituție, implicarea în infracțiuni sau traficare în afara țării).

Conform IGPR, din numărul cazurilor de dispariții de minori, aproximativ 40% se înregistrează la nivelul DGASPC-urilor (DGASPC-urile reprezintă principala sursă de “recrutare” pentru traficanți, fapt readus în atenția Comisiei de anchetăde către Iana Matei, președintele Fundației Reaching Out Romania).

Cele mai multe cazuri de dispariții sunt la nivelul Capitalei, sectoarele 1 si 6, și județele Constanța și Iași.

Traficanții recrutează copii din zonele marginalizate, din familiile cu probleme precum consum de alcool, lipsă de educație, familii destrămate sau care provin din mame care la rândul lor au constituit cazuri de copii dispăruți, copii proveniți din familiile cu un istoric al violențelor domestice, cazuri de copii cu abandon școlar, copii cu tulburări psihice sau chiar copii care sunt născuți acasă și nu sunt declarați oficial.

Persoanele majore care în continuare sunt traficate au istoric de traficare și exploatatare încă din copilărie (din 2007 a început să crească numărul minorilor exploatați pe stradă, și astfel multe fete au ajuns să crească numărul prostituatelor din țările de vest).

Din punct de vedere psihologic, fetele care pleacă voluntar la prostituție pleacă pe fondul unor traume repetate în copilărie, care reduc așteptarea de viață cu 20 ani și cresc riscul apariției anumitor boli.

Conform ONG-urilor audiate, nicio fată care acum este majoră nu a declarat că își dorește să fie prostituată.

Fetele recunosc însă că prostituția e tot ceea ce știu ele să facă, încă din copilărie. La rândul lor, Mia Scarlat, socio-psiholog, președinte fondator al Asociației Mia’s Children, precum și Mirela Zivari, psihoterapeut, audiate în cadrul Comisiei de anchetă în data de 22 iulie 2020, au confirmat faptul că “persoanele traficate în scopuri sexuale sau de cerșetorie sunt racolate din cadrul centrelor din cadrul DGASPC prin intermediul rețelei Facebook.

 

Sursa: europalibera.org