Care sunt motivele pentru care se ofera inelul de logodna?

Si ce se intampla apoi daca se rupe logodna?

V-ati intrebat vreodata cum s-au dezvoltat anumite ritualuri de natura culturala? Chiar daca matrimoniul este un fenomen mondial, uzantele care il privesc difera foarte mult de la o cultura la alta si de la o perioada istorica la alta. Un subiect interesant pentru un antropolog ar fi studiul matrimoniului si al familiei. O intrebare la care ar trebui sa raspunda este si aceea de ce se daruiesc inele de logodna, care este istoria lor si ce anume tine inca in picioare aceasta uzanta.

Chiar daca uzul inelului de logodna nu este unul universal, sunt unele aspecte universale ale matrimoniului care includ aspectul curtarii, aspectul promisiunii si modul cum o astfel de promisiune poate fi rupta. Uzantele difera, dar foarte adesea au in comun asigurarea intentiei reale de a se respecta promisiunea.

Intr-o epoca in care matrimoniul este bazat pe principii de intimitate si pe legaturile profunde, credem ca rolul central al angajamentului este acela de a face cat mai stabila legatura afectiva. Atunci cand angajamentul este clar si reciproc, se dezvolta sentimentul de siguranta cu privire la legatura dintre parteneri si o anumita certitudine cu privire la viitorul lor.

Unele uzante cu privire la relatiile romantice constau in darea si primirea unor simboluri ale angajamentului luat.

In trecut existau legi care reglementau ruperea unei promisiuni de matrimoniu si acordurile luate in timpul matrimoniului. Aceste legi permiteau femeilor sa deschida cauze barbatilor pentru lipsa respectarii proiectelor matrimoniale. Dat fiind ca, inca cu multi ani in urma, multe cupluri incepeau sa aiba relatii sexuale inainte de incheierea contractului nuptial, in ciuda faptului ca statutul de fecioara la momentul nuntii era foarte apreciat, barbatii puteau sa fie obligati sa recompenseze femeile pentru ca au redus din valoarea acestora ca sotii, consumand actul sexual si neincheind contractul nuptial.

Inelul de logodna (scump si ornamentat cu un diamant) a devenit o uzanta care indeplineste acelasi rol ca si legile care reglementau ruptura promisiunii de matrimoniu in momentul in care aceste legi au inceput sa dispara. Obligatia legala a fost inlocuita, in unele zone ale societatii, cu o promisiune economica, si de aici, uzanta secundara din partea femeii de a pastra inelul in cazul in care barbatul nu o ia in casatorie.

In prezent exista dezbateri asupra chestiunii daca si cand trebuie restituit inelul pe baza modului cum a fost anulata promisiunea de matrimoniu. Unii considera ca femeia trebuie sa inapoieze intotdeauna inelul, indiferent de cine a rupt logodna, datorita faptului ca, in prezent, acestea au o pozitie similara pe piata muncii si nu mai au nevoie de garantii economice.

Dar poate ca logodnicii ar trebui sa discute inainte despre semnificatia daruirii unui inel de logodna si despre posibilitatea ca planurile lor de nunta sa nu se materializeze.