Care este rolul unui psiholog?

Care este rolul unui psiholog? Pentru ce toata lumea se inghesuie sa ajunga la analiza comportamentala sau vindecarea psihica de catre unul care poate fi la fel de nebun ca tine sau poate chiar mai mult. Sunt deprimat ma duc la un psiholog. M-am certat cu mama trebuie sa fug la psiholog…el stie mai bine ce-i de facut.
Nu inteleg judecata. Oricat de mult ai incerca sa vorbesti cu un specialist “in ale capului” acesta nu va ajunge sa te cunoasca indeajuns sa-ti potriveasca ideile in cap astfel incat tu ca pacient sa te echilibrezi prin vindecare.
Poate ca veti spune ca acesta este si scopul. Psihologul trebuie sa priveasca si sa sfatuiasca obiectiv….dar lucrurile vor capata atunci o vindecare de tip “autosugestie”.
De ce sa nu apelezi la oameni care te cunosc de ceva timp si care ar putea sa te priveasca si altfel decat subiectiv. Poate pentru ca oameni fiind, avem tendinta sa legam lucrurile intre ele si sa incurcam situatii. Altfel spus, bani cheltuiti degeaba si aruncati unor vulturi care stiu sa consilieze dar nu si atunci cand este vorba de capul sau familia lor. Si daca fiind oameni amestecam lucrurile, pentru ca este demonstrat ca oricat de tari am fi nu putem sa nu fim influentati de anumite stari, oare psihologul ce poate avea la un moment dat probleme familiale sau existentiale,….nu poate influenta judecata pe care o aplica pentru tine ca pacient?! Si atunci se creeaza 2 stari: una deja existenta, initiala, pentru care te-ai dus sa te vindeci si a 2 a, cea stabilita prin influenta in subconstient a problemelor psihologului.
Singura solutie cred ca este o analiza in oglinda a propriei persoane chiar daca uneori este o atitudine demna de numarul 9.
Oamenii se nasc buni. Aparitia fiecarui lucru este redata printr-o stare pozitiva: cald, bun, adevar, lumina etc. Ceea ce defineste partea opusa a lucrurilor: rece, rau, minciuna, intuneric este doar o perceptie a individului despre lucruri, in final globalizata, nascuta din absenta elementelor pozitive. Si daca omul este bun, el este pe parcursul ciclului de viata supus legilor societatii si astfel transformat intr-o victima a ei. Acest sentiment de victima poate capata amploare si atunci omul isi pierde din tarie. Ii este alterata judecata si se creeaza un blocaj de positivism. In acel moment intra in scena numitii consilieri sau psihologi, ce nu fac decat sa-ti repete faptele si nimic altceva nou. Omul, fiinta inteligenta cu capacitate de judecata, dar utilizata intr-un foarte mic procentaj, are capacitatea de dedublare ce poate ajuta la analiza si vindecarea psihicului bolnav. Un mic exercitiu poate fi acesta: privindu-te in oglinda direct in ochi, vei ajunge la un fel de faza de hipnoza si vei gandi chiar intr-o mica fractiune ca esti detasat si ca judeci obiectiv, adica fata pe care o vad ceilalti, nu cea pe care o vezi si cu care esti obisnuit tu. Si pentru ca toate comenzile sunt date de creier acesta poate fi antrenat intr-o judecata sanatoasa. Lucrurile positive, poate doar amintind de o tinerete nevinovata a constientului demonstreaza ca redreseaza si dezvolta o gandire obiectiva. Cu cat creierul primeste mai multe informatii in contradictoriu cu propriile sale informatiile despre anumite situatii cu atat bulversarea si furtuna se declanseaza, provocand irationalul. Informatiile de ansamblu cu privire a ceva personal nu trebuie alterate. O idée de bun mers al vietii nu trebuie influentata de alti indivizi dar cum spuneam mai sus suntem doar niste victime. Va conta intr-un final daca suntem victime stapani sau victime sclavi……..