ARTA TRECERII la MUZEUL NATIONAL AL TARANULUI ROMAN - SALA FOAIER

Expozitia Arta trecerii se incadreaza in categoria experimentelor vizuale, incercand sa recompuna fragmentar o parte din instrumentarul temei atat de exhaustive a riturilor de trecere – situatii limita, de interval, individuale sau colective, din lumea taraneasca si cea urbana, reprezentari care transgreseaza, printr-o selectie subiectiva, timpi si fragmente de lumi revizitate. Dincolo de trecerile fundamentale explorate deja de etnologia clasica (nasterea, nunta, botezul) operam selectiv intersectand teritorii, de la istorie orala, la text literar, imagine iconografica, fotografii martor, obiecte autobiografice, obiecte ritualice si nu in ultimul rand materii organice, vehicule ale trecerii.
Deplasarea, schimbarea, disparitia sunt sensurile centrale ale trecerii. Riturile proclama o schimbare dramatica, publica. Trecatorul este expus privirilor impudice ale multimii, nu-si apartine, e pacientul fara voce personala al producatorilor trecerii. Riturile sunt democratice prin excelenta, daca lasam deoparte fapte exceptionale cum ar fi inmormantarea faraonilor. Aceleasi discursuri, aceleasi lucruri si gesturi ii asteapta pe toti in trecerile exterioare. Exista insa si treceri interioare cu un sfarsit orbitor. Conversiunea religioasa lumineaza pe dinauntru. Descoperirea stiintifica poate fi si ea traita ca iluminare. În sfarsit exista trecerile discrete, imperceptibile, declinul lent al carnii pe care nu-l celebreaza nici un rit. Trecerea are un adversar suprem: memoria dureroasa, pe romaneste dor. Se spune ca mortul intampina in calatorie drumul somnului, al uitarii si drumul dorului, al neuitarii, al intoarcerii acasa. Suntem prizonierii departarii care creste, ai taieturilor si ai disparitiilor. Prin dor ne intoarcem la cele trecute, la cele pierdute. (Șerban Anghelescu)