Arhitectura modernista in Bucurestiul interbelic

Fundatia Calea Victoriei va invita in data de 26 noiembrie la seminarul "Arhitectura modernista in Bucurestiul interbelic", sustinut la Muzeul Vasile Grigore de lectorul nostru Vlad Thiery.

Arhitectura modernista a BucureStiului este putin cunoscuta. Paradoxal as spune, pentru ca este cea mai valoroasa. Orasul acesta de blocuri gri are una dintre cele mai mari colectii de imobile moderniste europene, concentrate in ansambluri coerente si relativ unitare De cele mai multe ori trecem pe langa ele fara sa le observam si fara sa le stim povestea.

Vilele si blocurile moderniste sunt marturia celei mai prospere perioade din istoria orasului. Sunt productia unei societati moderne, a unei lumi de o vitalitate si o prospetime greu de imaginat astazi, a unei lumi cel mai bine descrise de Mircea Eliade Eram liberi, disponibili pentru tot felul de experiente () Eram prima generatie romaneasca neconditionata in prealabil de un obiectiv istoric de realizat

O sa va spun istoria blocurilor de pe Magheru, o sa descoperim eleganta vilelor din Parcul Filipescu si sobrietatea edificiilor publice bucurestene.

Povestea incepe dupa marea unire. Societatea romaneasca isi realizase obiectivul istoric si avea o pofta teribila de nnoire. In conditiile acestea o generatie intreaga de tineri arhitecti ce se intoarce de la studii din strainatate gaseste, incepand cu ultima parte a anilor 20, un mediu favorabil pentru punerea in practica a principiilor modernismului. Marcel Iancu, arhitect si artist plastic, fondator, impreuna cu Tristan Tzara, al miscarii dadaiste, construieste la Bucuresti primele imobile moderniste in 1926 1927. Ii urmeaza Horia Creanga care, in 1929, prin imobilul ARO, realizeaza manifestul arhitecturii moderniste si traseaza imaginea a ceea ce avea sa devina o adevarata colectie de produse ale noii arhitecturi: Bulevardul Magheru. Societatea vremii, dornica de progres imbratiseaza noul curent care in scurta vreme ajunge sa se manifeste atat prin vile si imobile de raport rezultat al comenzii private cat si in edificii publice.

Vedem apoi cum principiile moderniste sunt intrepretate intr-o arhitectura continuatoare a traditei, o arhitectura sensibila si rafinata practicata de Henriette Delavrancea si Octav Doicescu, o arhitectura care luand-o model pe cea vernaculara afirma principiile functionale moderniste si reia formele arhetipale in spirit contextualist.

Adoptarea noii arhitecturi in constructia edificiilor publice reprezinta deplina recunoastere a acesteia. Alterarea principiilor in arhitectura oficiala a anilor 40 nu va duce la o scadere a valorii tocmai datorita priceperii arhitectilor. Spiritul modernist va ramane prezent si in cladirile edificate dupa 1945, talentul si consecventa profesionala neputand fi anulate de noua conducere politica.