Copii cu dizabilitati mintale legati de paturi: Introducerea de garantii suplimentare in protejarea copiilor cu dizabilitati mintale spitalizati si nu (doar) destituirea unor angajati

februarie 22, 2013

Cand copii cu dizabilitati mintale proveniti dintr-un centru de plasament din Buzau sunt legati de paturile unei sectii de pediatrie, critica va fi aceeasi, ca ar fi naiv sa ne imaginam ca acesti copii cu dizabilitati mintale, fara parinti sau apartinatori, se pot afla in pozitii de egalitate cu acei copii fara dizabilitati si internati impreuna cu un parinte. Cu toate acestea, totul depinde de ceea ce noi, ca societate romaneasca, intelegem prin drepturi fundamentale ale copiilor cu dizabilitati mintale, si in ce fel de societate vrem sa traim. Ţine de noi, ca organizatii neguvernamentale de aparare si promovare a drepturilor omului si de cei care sunt furnizori de servicii sociale si medicale pentru copii cu dizabilitati mintale, sa ne asiguram ca si acesti copii au dreptul la servicii medicale si sociale de calitate, care sa le permita sa traiasca in demnitate si protejati impotriva abuzurilor fizice si emotionale. Ține, insa, de Statul roman felul in care alege sa isI trateze membrii sai cei mai vulnerabili sI cum pune in practica sintagma “interesul superior al copilului” (desI interesul este interes, el nu poate fi superior sau inferior).
La aproape o luna de zile de la publicarea imaginilor cu copii cu dizabilitati mintale legati (contentionati) de paturile sectiei de pediatrie din Spitalul Judetean Buzau si de la declaratia medicului sef de sectie \"in general, copiii nu sunt legati, de obicei sunt cu apartinatori, cei legati sunt copii cu mari probleme neuropsihice, care nu au apartinator” , masurile adoptate in urma anchetei condusa de presedintele Consiliului Judetean Buzau, constau in demiterea din functia de conducere a medicului sef de sectie si in sanctionarea unei asistente medicale si a unei infirmiere: \"… medicul sef de sectie si asistenta sefa din sectia de pediatrie vor fi destituite din functiile de conducere detinute.” În paralel, opinia directorului medical al aceluiasi spital este ca “sanctiunea trebuie sa fie in concordanta cu gravitatea faptei sau a prejudiciului creat, prejudiciu care nu a existat, cu exceptia unui prejudiciu de imagine” . Pe de alta parte, presedintele Colegiului Medicilor din Romania, prof. V. Astarastoae, atragea atentia asupra “deficientelor organizatorice din sistemul de sanatate” , lasand sa se inteleaga ca aceasta nu ar fi singura sectie de pediatrie in care asemenea practici sunt intalnite.
CRJ observa ca ratificarea de catre Romania a Conventiei privind drepturile copiilor si a Conventiei privind drepturile persoanelor cu dizabilitati nu constituie suficiente garantii pentru protejarea dreptului la demnitate si la protectie impotriva abuzurilor de orice natura ar fi acestea. Constatam astfel ca legarea copiilor cu dizabilitati mintale aduce numai un prejudiciu de imagine, fara a fi avute in vedere considerente de ordin emotional, medical, fizic si etic. Fara a se tine cont ca actul medical nu este pentru sine, nici pentru imagine ci exclusiv pentru pacient.
Reamintim ca Legea sanatatii mintale prevede ca restrictionarea libertatii de miscare sau izolarea unei persoane cu probleme de sanatate mintala sa se realizeze numai la indicatia medicului psihiatru si numai intr-o unitate de asistenta medicala de psihiatrie.
În cel de-al 16 lea raport , Comitetul European pentru Prevenirea Torturii sublinia urmatoarele: „Ar trebui sa se recunoasca faptul ca apelarea la masuri de contentionare pare sa fie in mod substantial influentata de factori non-clinici, cum ar fi perceptia personalului vis-a-vis de rolul lor si de constientizarea pacientilor cu privire la drepturile lor. Studii comparative au aratat ca frecventa de utilizare a imobilizarii, inclusiv izolare, este legata nu numai de numarul de angajati, diagnostice ale pacientilor sau de conditiile materiale din institutie, dar si de \"cultura\" si atitudinea personalului institutiei. Scaderea frecventei de utilizare a contentionarii la un nivel minim viabil necesita o schimbare a culturii in multe institutii. Rolul managementului este crucial in acest sens. Cu exceptia cazului in care managementul incurajeaza si ofera alternative angajatilor, o practica indelungata de a recurge frecvent la mijloace de constrangere este probabil sa prevaleze”.

Într-un comunicat de presa publicat la data de 30 ianuarie 2013 , CRJ a solicitat presedintelui Consiliului Judetean Buzau sa faca publice si motivele pentru care Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Buzau, aflata de asemenea in subordinea CJ Buzau, nu a sesizat anterior imaginilor publicate, legarea copiilor in spital, si totodata sa prezinte care sunt practicile folosite in institutiile de protectie a copilului atunci cand un copil cu dizabilitati mintale trebuie protejat impotriva unor comportamente violente si numarul personalului din aceste servicii instruit in a preveni si gestiona asemenea comportamente. Pana la aceasta data nu au fost publicate date in acest sens. De altfel, singura prevedere legala care face referire la contentionare se afla in Legea sanatatii mintale. Ea se refera numai la spitale de psihiatrie si numai la adulti. Pentru copii nu exista prevederi legale, dar este limpede ca nu pot avea un tratament inferior adultilor.
CRJ atrage atentia reprezentantilor autoritatilor publice locale si centrale, asociatiilor profesionale din domeniul medical, social si psihologic, ca in lipsa adoptarii unor masuri unitare la nivel national care nu doar sa interzica utilizarea mijloacelor de restrictionare a libertatii de miscare a copiilor cu dizabilitati mintale in orice mediu, fie medical, social sau educational, ci sa si previna aparitia acestor comportamente prin formarea adecvata a personalului medical, social si educational in prevenirea si gestionarea comportamentelor cu potential agresiv, asemenea tehnici vor continua sa ramana o practica in toate institutiile in care se vor afla copii cu dizabilitati mintale. Nicio schimbare reala nu va avea loc in lipsa unui mecanism independent de vizitare a acestor institutii cu scopul prevenirii tratamentelor degradante la adresa copiilor si adultilor cu dizabilitati mintale, aceste practici vor continua sa fie regula de gestionare a comportamentelor copiilor cu dizabilitati mintale.
În concluzie, CRJ recomanda autoritatilor publice locale si centrale si profesionistilor din domeniile social, medical si educational, sa ia in considerare cel putin urmatoarele principii:
1. Toate eforturile trebuie depuse pentru a preveni aplicarea mijloacelor de contentionare a copiilor cu dizabilitati mintale in spitale, centre de plasament si scoli speciale.

2. Orice interventie de tip comportamental trebuie sa fie consecventa cu drepturile fundamentale ale copilului cu dizabilitati mintale de a fi tratat cu demnitate si de a fi protejat impotriva oricaror abuzuri.

3. Restrictionarea libertatii de miscare a copiilor cu dizabilitati mintale nu va fi niciodata utilizata pentru a pedepsi copilul sau pentru a suplini lipsa de personal medical, social, educational sau ingrijitori din sistemul de protectie sociala.

4. Utilizarea mijloacelor de contentionare a copiilor cu dizabilitati mintale, in mod repetat, pe acelasi copil, trebuie sa atraga de la sine o reevaluare a interventiilor medicale si psihologice aplicate copilului cu scopul de a preveni comportamentul de tip violent, si daca strategii de pozitivare a comportamentului nu au fost aplicate pana la acel moment, este timpul ca personalul sa fie instruit si responsabilizat.

5. Medicii, asistentii medicali, infirmierii, psihologii, asistentii sociali, educatorii, ingrijitorii si asistentii maternali trebuie sa fie instruiti periodic cu privire la prevenirea contentionarii copiilor cu dizabilitati mintale.
 

Alte Stiri & Articole

Ooni Koda

Web site realizat de Dow Media servicii Web Design | Gazduire Web furnizata de SpeedHost.ro