Implantul dentar – o scurtă istorie

Implantul dentar reprezintă o componentă chirurgicală din sfera stomatologică care interferează cu osul maxilarului sau al craniului pentru a susține o proteză dentară, cum ar fi coroana, podul, proteza, proteza facială sau pentru a acționa ca o ancoră ortodontică. Baza implanturilor dentare moderne o constituie un proces biologic numit osteointegrare, în care materiale precum titaniul formează o legătură intimă cu osul.

Implanturile dentare s-au dovedit a fi singura soluție fiabilă ca procedură chirurgicală stomatologică pentru dinții lipsă

În prezent, implanturile dentare sunt considerate cea mai avansată soluție pentru dinții lipsă, unii stomatologi având, în acest domeniu, o rată de succes de 97% pe termen lung. Implanturile dentare s-au dovedit, astfel, deocamdată, a fi singura soluție fiabilă ca procedură chirurgicală stomatologică, deoarece: susțin dinții înconjurători, continuă să stimuleze formarea osoasă naturală, restaurează nu doar posibilitatea unui pacient de a mesteca, de a-și utiliza la întreaga capacitate dantura, ci îi readuce zâmbetul pe buze și încrederea în sine. Clinica stomatologica, așa cum este cea pe care o puteți accesa pe pagina http://velvetdental.ro/ , constituie astfel spațiul care, cu ajutorul tehnologiei de ultimă oră și al dexterității chirurgilor stomatologi, îmbină utilul cu esteticul.

Chiar dacă aparatul tehnic, instrumentar și procedural din implantologia modernă i se datorează, în mare parte, suedezului Per-Ingvar Brånemark (anul 1965 constituind data istorică la care a fost inserat, unui voluntar, primul implant dentar de titan), istoria implantului dentar începe cu mii de ani în urmă, din vremea vechilor egipteni, chinezi și chiar mayași care, pentru a înlocui dinții lipsă, foloseau bucățele din bambus, de jad, cochilii sculptate sau chiar cuie de cupru (deși nu știm dacă ʺactul chirurgicalʺ a avut loc în timpul vieții sau după moarte, cazul vechi de 3000 de ani al unui rege egiptean  rămâne primul caz înregistrat de istorie al unui dinte de metal fixat pe un maxilar). O serie de mărturii arheologice datate cu 2000 de ani în urmă susțin încercarea omului de a înlocui dinții lipsă cu dinți luați de la animale sau cu dinți cumpărați de la sclavi și oameni săraci.

În epoca modernă, evoluția implantologiei dentare a cunoscut o accelerare progresivă. 1906 este anul primului implant din aliaj iridiu-platină sub formă de os, urmând ca în anii 30 să se dezvolte aliaje precum cobalt-crom-molibden, cunoscut sub denumirea de Vitallium. După inserarea primului implant de titaniu în anii 60 de către Brånemark, în anii 70 s-a experimentat implantarea dinților din variate materiale, de la carbon la porțelan, sticle bioactive și oxid de aluminiu. În zilele noastre, titaniul este cel mai folosit în stomatologia chirurgicală, dar zirconiul pare a deschide noi perspective pentru viitorul implantologiei.

Comunicat preluat de pe LivePr.ro  » Implantul dentar – o scurtă istorie